Practica judiciara comerciala diversa. Decizia 709/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 709/COM
Ședința publică de la 05 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nastasia Cuculis
JUDECĂTOR 2: Mihaela Davidencu Șerban
JUDECĂTOR 3: Elena
Grefier -
Pe rol judecarea recursului comercial d eclarat de recurenta - - SA, cu sediul în B, Calea, nr.239, sect.1, împotriva Încheierii de ședință din 14.11.2008 pronunțată de Tribunalul Arbitral în dosarul nr. 25/2006 în contradictoriu cu intimata - - SRL, cu sediul în C,-, având ca obiect excepție de neconstituționalitate.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 03.06.2009 fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată încheiere ce face parte integrantă din prezenta, iar completul de judecată a amânat pronunțarea pentru a da posibilitatea recurentei să depună la dosar concluzii scrise pe fondul recursului la data de 05.06.2009, pentru când:
CURTEA,
Asupra recursului comercial d e față:
1. Pe rolul Tribunalului arbitral se află înregistrat dosarul nr. 25/2006, privind litigiul dintre reclamanta - SRL în contradictoriu cu pârâta - SA.
În ședința din 14.11.2008 s-a invocat de pârâta - SA excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3588Cod procedură civilă, motivat de faptul că textul de lege nu obligă instanța, care are pe rol un litigiu a cărui soluționare depinde de o cerere formulată pentru asigurarea dovezilor, să amâne respectivul litigiu până la soluționarea cererii de asigurare a dovezilor.
2. Prin Încheierea din 14.11.2008 pronunțată de Tribunalul Arbitral a fost respinsă excepția de neconstituționalitate invocată de pârâta - SA.
Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul arbitral a reținut că cererea de asigurare a dovezilor formulată de pârâtă nu are legătură cu soluționarea litigiului în cauză și că, dimpotrivă, pune în discuție conservarea unor dovezi care, dacă litigiul s-ar dezbate în fond în ziua respectivă - așa cum este posibil, dată fiind epuizarea probatoriilor cerute de părți, și care au fost administrate - pertinența și concludența acestor dovezi s-ar clarifica în urma dezbaterii litigiului, făcând să fie lipsită de interes o cerere de asigurare a respectivelor dovezi.
Că inexistența sancțiunii dorite de pârâta conform art. 358 ind.8 Cod pr. civilă nu are vreo finalitate negativă, problema putând fi rezolvată - dacă ar fi cazul - în temeiul art. 244(1) Cod pr. civilă, dar nu este cazul în speță.
A mai reținut că solicitarea asigurării respectivelor dovezi, la peste 2 ani de la declanșarea litigiului arbitral, după ce au mai fost ridicate alte două excepții de neconstituționalitate, când litigiul este în stadiu de dezbatere în fond, constituie un abuz procedural conform art. 723 Cod pr. civilă care nu urmărește decât amânarea nejustificată a dosarului.
3. Împotriva încheierii menționate a declaratrecurspârâta - SA, criticând-o ca fiind nelegală.
În motivarea recursului s-a arătat că potrivit dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992 republicată, excepția de neconstituționalitate invocată în cursul judecății unei cereri cu care a fost învestită o instanță judecătorească sau de arbitraj comercial, trebuie să întrunească trei condiții speciale de admisibilitate și anume;
- să privească dispozițiile care au legătură cu cauza depusă judecății,
- să privească dispoziții legale cuprinse într-o lege aflată în vigoare,
- să privească dispoziții legale asupra cărora Curtea Constituțională nu s-a mai pronunțat în sensul admiterii excepției de neconstituționalitate.
Pe cale de consecință, instanța de drept comun în fața căreia se invocă excepția de neconstituționalitate este chemată să verifice numai întrunirea acestor trei condiții speciale de admisibilitate, nu să se pronunțe cu privire la orice alte chestiuni de ordin formal sau care țin de fondul excepției de neconstituționalitate.
Cele trei condiții legale enunțate sunt strict formulate și limitativ prevăzute de lege, instanța de drept comun neputând, în condițiile legii, să facă nici o altă apreciere pe fondul excepției invocate, care să conducă la respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale.
Cercetarea excepției de neconstituționalitate sub toate celelalte aspecte (existența interesului procesual de aoi nvoca, existența obiectului acesteia, temeinicia acesteia etc) este un atribut exclusiv care revine, conform legii, Curții Constituționale.
În speță, recurenta susține că toate cele trei condiții speciale de admisibilitate ale excepției de neconstituționalitate erau întrunite, deoarece invocarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 358/8 Cod pr. civilă:
- are legătură cu prezenta cauză, întrucât pârâta a formulat o cerere de amânare a judecății, până la soluționarea de către instanța de drept a cererii de asigurare dovezi. Cererea de amânare avea în vedere dispozițiile art. 3588Cod pr. civilă.
- excepția privește o dispoziție legală cuprinsă într-o lege aflată în vigoare și,
- asupra căreia Curtea Constituțională nu s-a mai pronunțat în sensul admiterii unei asemenea excepții.
Așadar, independent de motivarea cu care tribunalul arbitral a respins cererea de amânare a judecății, excepția de neconstituționalitate invocată cu privire la textul din Codul d e procedură civilă posibil incident (art. 358/8) este admisibilă în sensul dispozițiilor art. 29 alin.(1), (2) și (3) din legea nr. 47/1992, republicată.
Consideră recurenta că instanța arbitrală nu a făcut o aplicare corectă a legii, respingând excepția de neconstituționalitate invocată, cu încălcarea dispozițiilor art. 29 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, deși atributul cercetării excepției de neconstituționalitate sub orice alt aspect în afara celor prevăzute de art. 29 alin. (1), (2) și (3) din legea nr. 47/1992 republicată exclusiv instanței de contencios constituțional.
Mai arată recurenta că textul de lege a cărui neconstituționalitate o contestă încalcă art. 21 din Constituție, precum și pe cele ale art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, reprezentând o încălcare a garanțiilor accesului liber la justiție și a dreptului la un proces echitabil, ce afectează grav poziția procesuală a pârâtei în cauza ce formează obiectul dosarului mai sus menționat.
Art. 358/8 din Codul d e procedură civilă, permite oricăreia din părțile unui litigiu arbitral ca în cursul soluționării dosarului de arbitraj să obțină de la instanța de drept comun constatarea unei împrejurări/situații de fapt cu relevanță în soluționarea arbitrajului.
Finalitatea acestei dispoziții este de a permite părților ca, pe cale separată, să-și procure un mijloc de probă relevant pentru soluționarea cauzei pendinte în arbitraj, de care să se prevaleze în cursul judecății dosarului arbitral.
Or, în măsura în care acest articol nu prevede expres că instanța arbitrală este obligată să dispună amânarea sau suspendarea judecării dosarului de arbitraj până la soluționarea cauzei deduse judecății instanței de drept comun, se pierde însăși finalitatea urmărită prin textul de lege citat, deoarece tribunalul arbitral va putea trece la judecarea acțiunii arbitrale înainte ca partea să-și procure mijlocul de probă relevant apărării acesteia, pe calea asigurării de dovezi, posibilitatea recunoscută expres de lege.
4. Intimata prin apărătorul ales a depusnote scriseprin care a solicitat respingerea recursului declarat de - SA ca nefondat, întrucât potrivit art. 29 din Legea nr. 47/1992 Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei.
În cauza de față, pretinsa neconstituționalitate este dedusă dintr-o omisiune de reglementare pe care instanța constituțională nu o poate complini, întrucât, potrivit art. 61 din Constituție "Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării", modificarea sau completarea normelor juridice fiind atribuții exclusive ale acestuia. În acest sens s-a pronunțat Curtea Constituțională prin decizia nr. 143 din 05.02.2009.
5.Recursula fost înregistrat pe rolul Curții de APEL CONSTANȚA sub nr.2477/36/26.11.2008, fiind suspendată judecata prin rezoluția din 16.12.2008 până la data de 14.05.2009.
6. La data de 3.06.2009 recurenta a invocatexcepția necompetenței materiale a curțiiîn considerarea dispozițiilor art.342 al.1 din Codul d e procedură civilă întrucât recursul declarat împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate poate fi încadrată în sfera noțiunii de " ivită în calea desfășurării arbitrajului", competența aparținând Tribunalului Constanța.
Excepția necompetenței materiale a fost respinsă de C motivat de faptul că art.342 din Codul d e procedură civilă prevede că"Pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi în organizarea și desfășurarea arbitrajului, partea interesată poate sesiza instanța de judecată, care în lipsa convenției arbitrale, ar fi fost competentă să judece litigiul în fond, în primă instanță."
Față de textul invocat Curtea a apreciat că nu este incident în cauză deoarece aceste dispozițiilevizează piediciîn organizarea și desfășurarea arbitrajului ca instituție nicidecum competența soluționării căii de atac a recursului împotriva unei încheieri pronunțate în temeiul art.29 din Legea nr. 47/1992 asupra unei excepții invocate de părți cu ocazia soluționării unui litigiu de către tribunalul arbitral legal constituit.
Potrivit art. 29 din Legea nr. 47/1992:
(1) Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.
(2) Excepția poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepția poate fi ridicată de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele la care participă.
(3) Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.
(4) Sesizarea Curții Constituționale se dispune de către instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părților, opinia instanței asupra excepției, și va fi însoțită de dovezile depuse de părți. Dacă excepția a fost ridicată din oficiu, încheierea trebuie motivată, cuprinzând și susținerile părților, precum și dovezile necesare.
(5) Pe perioada soluționării excepției de neconstituționalitate judecareacauzei se suspendă.
(6) Dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare. Recursul se judecă în termen de 3 zile.
Plecând de la aceste dispoziții rezultă fără putință de tăgadă că recursul prevăzut în art.29 al.6 din Legea nr. 47/1992 cade în competența instanței ierarhic superioare celei care în lipsa convenției arbitrale, ar fi fost competentă să judece litigiul în fond, în primă instanță.
7.În ceea ce priveștefondul recursuluiCurtea îl apreciază ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Față de dispozițiile art. 29 din Legea nr. 47/1992 republicată, enunțate mai sus Curtea reține că excepția de neconstituționalitate invocată în cursul judecății unei cereri cu care a fost învestită o instanță judecătorească sau de arbitraj comercial, trebuie să îndeplinească trei condiții cumulative, de întrunirea cărora depinde admisibilitate excepției și implicit sesizarea Curții Constituționale.
- să privească dispozițiile care au legătură cu cauza depusă judecății,
- să privească dispoziții legale cuprinse într-o lege aflată în vigoare,
- să privească dispoziții legale asupra cărora Curtea Constituțională nu s-a mai pronunțat în sensul admiterii excepției de neconstituționalitate.
Excepția de neconstituționalitate invocată de recurentă a vizat dispozițiile art.3588din Codul d e procedură civilă care reglementeazăposibilitatea părților ca înaintea sau în cursul arbitrajului să ceară instanței judecătorești competente să încuviințeze măsuri asigurătoare și măsuri vremelnice cu privire la obiectul litigiului sau să constate anumite împrejurări de fapt. a fost apreciată de recurentă întrucât textul nu obligă instanța care are pe rol un litigiu a cărui soluționare depinde de o cerere formulată pentru asigurarea dovezilor să amâne cauza până la soluționarea acestei cereri.
Din hotărârea recurată rezultă că tribunalul arbitral a reținut că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.3588din Codul d e procedură civilă nu are legătură cu litigiul aflat pe rolul său deoarece vizează asigurarea unor dovezi și nu fondul litigiului și deci nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art.29 din Legea nr. 47/1992.
De altfel, nu este îndeplinită nici condiția cerută de lege referitoare la faptul că excepția trebuie să privească o dispoziție legală cuprinsă într-o lege aflată în vigoare, deci norma trebuie să existe la momentul invocării excepției ori așa zisa neconstituționalitate a unui text prin prisma "omisiunii " nu este admisibilă cât timp în Codul d e procedură civilă nu există a atare dispoziție care să fie analizată de Curtea Constituțională prin raportare la respectarea dispozițiilor din Constituție.
În acest sens este și practica Curții Constituționale care prin deciziile pronunțate a apreciat ca inadmisibile excepțiile prin care se invocă o pretinsă neconstituționalitate dedusă dintr-o omisiune de reglementare deoarece în raport de atribuțiile sale instanța constituțională nu le poate complini, față de dispozițiile art.61 din Constituție, care stabilesc că "Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării",modificarea sau completarea normelor juridice fiind atributul exclusiv al acestuia.
Prin urmare, față de dispozițiile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit căruia "Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului", excepția de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulată, este inadmisibilă și în mod corect tribunalul arbitral a respins cererea de sesizare Curții Constituționale.
Concluzionând, Curtea reține că hotărârea tribunalului arbitral este legală, criticile aduse de recurentă nefiind de natură a atrage modificarea acesteia motiv pentru care în temeiul art.312 din Codul d e procedură civilă recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondatrecursul declarat de recurenta - - SA, cu sediul în B, Calea, nr.239, sect.1, împotrivaÎncheierii de ședință din 14.11.2008 pronunțată de Tribunalul Arbitral în dosarul nr. 25/2006în contradictoriu cu intimata - - SRL, cu sediul în C,-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 05 Iunie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
tehnoredact.jud.CN
ex.2/ 16.06.2009
Președinte:Nastasia CuculisJudecători:Nastasia Cuculis, Mihaela Davidencu Șerban, Elena
