Practica judiciara comerciala diversa. Decizia 81/2007. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 81
Ședința publică din 5 februarie 2007
PREȘEDINTE: Dorin Ilie Țiroga Președinte Secție Comercială
JUDECĂTOR 2: Maria Ofelia Gavrilescu
JUDECĂTOR: - -
GREFIER:
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de contestatoarea BANK, cu sediul în B, de, nr. 15, sector 1, împotriva deciziei civile nr. 1.237/R/22.10.2007, pronunțată în dosarul nr- al Curții de APEL TIMIȘOARA, în contradictoriu cu intimatele, prin lichidator judiciar, cu sediul în T,-,.1, jud. T, prin lichidator judiciar, cu sediul în Reșița, str. -, - parter,.2, jud. C - S și -, cu sediul procedural ales în T,-,.1, jud. T, la.A și Asociații și cu sediul social în O,-, jud. C‑
La apelul nominal făcut în ședința publică s-au prezentat, pentru contestatoare, consilier juridic, pentru intimata, avocat iar pentru intimata -, avocat, lipsind intimata
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, contestatoarea a depus la dosar, în completarea taxei judiciare de timbru, chitanța nr. - PJ/12.12.2007 cu suma de 4 lei și arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Intimata - a depus la dosar întâmpinare care se comunică părților, acestea arătând că nu solicită termen pentru studiul întâmpinării.
Intimata arată că față de actele depuse astăzi la dosar, înțelege să invoce excepția tardivității introducerii contestației în anulare, în baza prevederilor art. 312 Cod procedură civilă având în vedere că decizia atacată a fost pronunțată la data de 22.10.2007 iar contestația în anulare a fost introdusă la data de 5.12.2007.
Văzând că nu mai sunt formulate alte cereri, instanța acordă cuvântul părților asupra excepției invocate cât și asupra fondului contestației în anulare.
Contestatoarea solicită respingerea excepției considerând ca fiind introdusă în termen contestația în anulare, iar pe fond, admiterea contestației, anularea hotărârii atacate și în rejudecare, admiterea recursului așa cum a fost formulat, fără cheltuieli de judecată.
Intimata solicită admiterea excepției tardivității introducerii contestației în anulare, iar pe fond respingerea contestației ca neîntemeiată, fără cheltuieli de judecată, depunând la dosar concluzii scrise.
Intimata - solicită admiterea excepției invocate, iar pe fond respingerea contestației în anulare, cu cheltuieli de judecată, depunând la dosar fișa cheltuielilor de judecată, respectiv, factura nr. 9/9.01.2008, în valoare de 2.165,80 lei și dovada achitării onorariului avocațial prin extras de cont din data de 9.01.2008.
CURTEA
Constatând că prin decizia civilă nr. 1.237/R/22.10.2007, Curtea de APEL TIMIȘOARAa respins recursul declarat de reclamanta BANK împotriva sentinței comerciale nr. 755/JS/26.04.2007, a încheierii nr. 288/21.02.2007 și a încheierii din 29.03.2007, pronunțate de Tribunalul C‑S în dosarul nr-,
Având în vedere că împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare contestatoarea BANK, cu invocarea dispozițiilor art. 318 și următoarele Cod procedură civilă, arătând că hotărârea pronunțată este rezultatul mai multor greșeli materiale, respectiv că:
Instanța de recurs a constatat calitatea de creditoare a reclamantei față de averea dar a respins recursul pe motiv că nu și-a valorificat drepturile în conformitate cu prevederile Legii nr. 85/2006 prin depunerea unei declarații de creanță deși la data deschiderii procedurii falimentului asupra debitoarei și ulterior, la data vânzării imobilului, nu era în vigoare Legea nr. 85/2006 ci Legea nr. 64/1995 potrivit căreia (art. 87) deschiderea procedurii falimentului trebuia notificată de către lichidator tuturor creditorilor cu precizarea termenului pentru înregistrarea declarațiilor de creanță iar potrivit alin. 3 al art. 87 din Legea nr. 64/1995, lichidatorul trebuia să întocmească o listă a sarcinilor ce grevează averea imobiliară a debitoarei, arătând și faptul că potrivit Legii nr. 85/2006, ce introduce citarea prin Buletinul Procedurilor de Insolvență, lipsa notificării directe a creditorului de către lichidator este acoperită prin publicarea în Buletin însă potrivit Legii nr. 64/1995, notificarea creditorului de către lichidator este obligatorie, creditorul nenotificat având posibilitatea de a se înscrie la masa credală imediat ce a luat cunoștință pe altă cale de existența procedurii falimentului, ceea ce reclamanta a și făcut și astfel respingerea recursului motivată pe o lege care nu era în vigoare la data la care s-au întocmit actele respective constituie o eroare materială esențială și duce la o dezlegare eronată a cauzei;
În al doilea rând, a reținut la pagina 11 alin. 6 din decizie că "de aceea (pentru că nu s-a formulat cerere de admitere a creanței) reclamanta nu are vocație la masa credală în calitate de creditor garantat, astfel că actele întocmite fără notificarea sa nu sunt lovite de nulitate absolută", greșeala materială constând în aceea că în lipsa înscrierii pe creditorilor, reclamanta nu a dobândit calitatea de creditor în cadrul dosarului de faliment, deși vocația la masa credală nu este dată de înscrierea pe tablou ci de contractul de ipotecă în cartea funciară, instanța de recurs confundând cele două noțiunii de "creditor" și de "vocație de creditor", ce a fost dobândită prin încheierea contractului de ipotecă și care îi conferă dreptul de a fi notificată cu privire la derularea procedurii și de a se înscrie la masa credală în calitate de creditor, astfel că în vreme ce instanța de fond a respins contestația pe motiv că reclamanta nu are vocație la masa credală datorită împrejurării că anterior deschiderii procedurii a cesionat creanța sa la. instanța de recurs a reținut în mod corect că este debitoare solidară cu față de bancă, decurgând dintr-un contract de ipotecă aferent unui alt contract de credit necesionat către S, această eroare materială fiind de asemenea de natură esențială întrucât dacă instanța de recurs nu ar fi confundat cele două noțiuni, ar fi constatat că banca are vocație de creditor garantat și că lichidatorul a procedat contrar prevederilor legale nenotificând-o iar în consecință actele îndeplinite astfel sunt lovite de nulitate absolută;
O a treia greșeală materială o constituie dezlegarea dată celui de-al doilea motiv de recurs, privind interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății, în condițiile în care instanța de recurs a reținut în pagina 11, paragraful 4 din decizie, ca neîntemeiată critica reclamantei întrucât judecătorul sindic a reținut în mod corect atât natura cât și înțelesul acestuia dar cu toate acestea și-a însușit argumentația reclamantei din cererea de recurs (pagina 4, ultim alineat), reținând în considerente (pagina 11, alin. 5) că "prin contractul încheiat cu s-au cesionat numai creanțele pe care banca le avea împotriva debitoarei decurgând din contractul de împrumut al cărui titular era debitoarea, iar aceasta din urmă a rămas debitoare solidară cu față de bancă, dobândind această calitate în urma semnării contractului de garanție imobiliară autentificat sub nr. 2347/11.11.1998 în conformitate cu prevederile art. 42 Cod comercial și art. 1652 Cod civil" astfel, argumentația primei instanțe fiind contrară cu cele menționate deoarece instanța de fond a reținut că "toate creanțele băncii rezultate din derularea contractelor de credit și de garanție au fost cesionate ca atare banca nu a avut calitate de creditoare față de averea debitoarei " și deși prima instanță a respins cererea pe motiv că reclamanta nu avea calitate de creditoare față de debitoare ca urmare a cesionării creanței la. iar instanța de recurs a reținut contrariul respectiv că această creanță nu a fost cesionată la. și că debitoarea a rămas debitoare solidară cu S: față de bancă, a concluzionat că prima instanță a reținut corect natura și înțelesul contractului de garanție și având în vedere că instanța de recurs a contrazis practic susținerile primei instanțe, însușindu-și punctul de vedere al reclamantei, concluzia trasă cum că judecătorul sindic a reținut corect natura și înțelesul contractului nu poate fi decât rezultatul unei greșeli materiale;
Că s-a mai susținut că instanța a omis din greșeală să cerceteze motivul de recurs privind nulitatea absolută a actelor de executare izvorâtă din prețul fictiv, nesincer de pornire a licitației, disproporționat față de prețul real, în măsura în care deși în acțiunea formulată s-a solicitat constatarea nulității absolute a vânzării ca urmare a prețului fictiv, nesincer și disproporționat față de prețul real al imobilului, prima instanță nu a analizat acest aspect, sentința pronunțată nemenționând nimic referitor la acest capăt de cerere în recursul formulat împotriva sentinței judecătorului sindic, astfel că al patrulea motiv îl constituie nepronunțarea primei instanțe pe acest capăt de cerere, pe care nici instanța de recurs nu l‑a cercetat, deși la pagina 12 alin. 4 din decizia instanței se face referire la acest capăt de cerere dar fraza în sine nu constituie o "cercetare" a acestui motiv întrucât este confuză și ilogică întrucât deși premiza frazei se referea la prețul fictiv, concluzia a fost că banca nu a avut calitatea de creditoare față de averea debitoarei și de aceea lichidatorul nu a notificat-o și nu a înscris-o pe tabelul de creanțe astfel că deși, poate, instanța de recurs a avut intenția de a se pronunța pe acest capăt de cerere, acest lucru nu este suficient, instanța trebuind să cerceteze și motiveze admiterea sau respingerea capătului respectiv de cerere, iar faptul că banca nu a fost admisă la masa credală și nu a fost notificată în tot cursul procedurii nu are nici o legătură cu prețul la care s-a vândut imobilul respectiv;
- mult, nici prima instanță și nici cea de recurs nu au respins cererea pe cale de excepție ca urmare a lipsei calității sale procesuale, ci au judecat cererea în fond, context în care argumentația instanței de recurs nu constituie o cercetare a acestui capăt de cerere.
Văzând că în cauză s‑a formulat întâmpinare de către intimata SC - SRL prin care aceasta a solicitat respingerea contestației, cu motivarea că greșelile invocate sunt presupuse greșeli de judecată care nu pot fi remediate pe calea contestației în anulare, încercându‑se de fapt o rejudecare în fond a cauzei, un recurs la recurs ceea ce este inadmisibil,
Că prima eroare este invocată printr‑o analiză eronată a considerentelor hotărârii, instanța reținând că motivul de recurs este irelevant iar presupusa greșită interpretare este neîntemeiată și irelevantă deoarece recurenta contestatoare putea doar să formuleze o cerere de admitere a creanței în baza contractului de cesiune, fără legătură cu acțiunea depusă în prezentul dosar, în baza noii legi a falimentului a cărei incidență a stabilit‑o în mod legal instanța de recurs,
Că a doua eroare este invocată datorită unei greșite analize a deciziei atacate, în realitate concluzia instanței fiind în sensul că afirmația băncii recurente că contractul de cesiune nu se referă la creanța invocată este irelevantă, banca neavând calitatea de creditor și nici "vocație de creditor" față de SC
Că a treia eroare, respectiva presupusa contradicție din considerentele hotărârii, este rezultatul interpretării greșite a argumentației instanței cu privire la înțelesul actului dedus judecății, aceasta neînsușind argumentele recurentei, fără să contrazică concluziile primei instanțe,
Că de asemenea, instanța de recurs a analizat motivul care se pretinde a fi fost omis, motivarea nefiind nici confuză, nici ilogică, ambele instanțe stabilind că vânzarea s‑a făcut cu respectarea condițiilor legale, respectiv că și prețul este corect și că doar calitatea de creditoare și prezența pe creditorilor îi acordau recurentei dreptul de a contesta prețul, ori, nefiind parte în cadrul procedurii, contestatoarea nu are nici un temei pentru a contesta prețul vânzării,
Reținând în ce privește încadrarea în termenul de declarare a contestației în anulare că potrivit dispozițiilor art. 319 alin. 2 Cod procedură civilă, ontestația se poate face oricând înainte de începutul executării silite, iar în timpul ei, până la împlinirea termenului stabilit la art. 401 alin. 1 lit. b sau c iar împotriva hotărârilor irevocabile care nu se aduc la îndeplinire pe cale de executare silită, cum este cazul în speță, contestația poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoștință de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas irevocabilă,
Că hotărârea atacată, fiind irevocabilă, nu a fost comunicată contestatoarei, că nu se poate considera că contestatoarea a luat cunoștință de hotărâre la data pronunțării, cum pare a crede intimata care a invocat excepția tardivității și intimata care s‑a raliat acestei excepții și că în lipsa unor dovezi cu privire la data la care contestatoarea a luat cunoștință despre hotărâre, în măsura în care contestația a fost formulată mai înainte de 1 an de la data când hotărârea a rămas irevocabilă, ea trebuie considerată a fi în termen,
Considerând însă că aspectele invocate cu privire la ceea ce contestatoarea consideră a fi erori materiale, respectiv, în esență, respingerea recursului motivată pe o lege care nu era în vigoare la data la care s-au întocmit actele în litigiu, împrejurarea dacă, în lipsa înscrierii pe creditorilor, reclamanta nu a dobândit calitatea de creditor în cadrul dosarului de faliment, având însă vocație la masa credală în baza contractului de ipotecă înscris în cartea funciară, instanța de recurs făcând confuzie între noțiunile de "creditor" și aceea de "vocație de creditor" și interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății, nu reprezintă erori materiale,
Că raportat la dispozițiile art. 318 Cod procedură civilă, exercitarea căii extraordinare de atac a contestației în anulare este limitată, la situațiile în care dezlegarea dată pricinii este rezultatul unei greșeli materiale evidente în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, cum ar fi greșita respingere a acestuia ca tardiv, anularea ca netimbrat sau ca făcut de un mandatar fără calitate, datorită unui calcul eronat al termenului sau neobservării datelor de comunicare hotărârii sau de depunere a recursului, ignorării dovezii de plată a taxelor sau a mandatului care se aflau la dosar, elemente pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor, că însă pe aceasta cale nu pot fi valorificate pretinse greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor ori de interpretare a unor dispoziții legale cu privire la legea aplicabilă procedurii falimentului din perspectiva unor modificări legislative succesive sau a unor acte juridice, cum pretinde contestatoarea,
Că, sub un alt aspect, limitarea privește posibilitatea exercitării contestației numai în ipoteza în care recursul a fost respins sau admis în parte, prin omiterea din greșeală a cercetării vreunuia dintre motivele de modificare sau de casare, situație care de asemenea nu se regăsește în cauză întrucât prin hotărârea atacată deși recursul a fost respins iar instanței de recurs i se reproșează omiterea cercetării unui motiv de recurs, prin această critică este vizată motivarea existentă dar pretinsă a fi confuză, ilogică și nepertinentă, cu privire la unele din argumentele referitoare la prețul fictiv, nesincer sau neserios, pentru care hotărârea atacată a fost criticată deoarece nu s‑ar fi pronunțat asupra unui capăt de cerere privind nulitatea absolută,
Că însă aceste argumente nu au fost susținute ca motive de modificare sau casare a hotărârii respective, încadrate distinct în dispozițiile corespunzătoare referitoare la motivele de recurs, prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă, la care recurenta a făcut numai o referire generică prin indicarea în finalul recursului a punctelor 1, 3, 7, 8 și 9 iar instanța le‑a răspuns în aceeași manieră, prin argumentele pe care le‑a considerat adecvate și relevante iar cenzurarea acestora constituie o problemă de fond ce în mod evident excede cadrului legal invocat, calea extraordinară de atac a contestației în anulare prevăzută de art. 318 Cod procedură civilă fiind deschisă numai recurentului a cărui recurs a fost respins sau admis în parte, datorită greșelilor sau omisiunilor de natura celor menționate și nu terților nemulțumiți de o hotărâre irevocabilă,
Că prin urmare contestația fiind neîntemeiată, trebuie respinsă, urmând a se face aplicarea dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă în privința cheltuielilor de judecată ce au fost solicitate, în măsura dovedirii acestora cu actele de la dosar,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea BANK, cu sediul în B, de, nr. 15, sector 1 împotriva deciziei civile nr. 1.237/R/22.10.2007, pronunțată în dosarul nr- al Curții de APEL TIMIȘOARA, în contradictoriu cu intimatele, prin lichidator judiciar, cu sediul în T,-,.1, jud. T, prin lichidator judiciar, cu sediul în Reșița, str. -, - parter,.2, jud. C - S și -, cu sediul procedural ales în T,-,.1, jud. T, la.A și Asociații și cu sediul social în O,-, jud. C‑
Obligă pe contestatoare să plătească intimatei - suma de 2.165,80 lei, cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 5 februarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red. /Tehnored.
2 ex./20.02.2008
Primă instanță: Trib. Caraș‑
Judecător
Președinte:Dorin Ilie ȚirogaJudecători:Dorin Ilie Țiroga, Maria Ofelia Gavrilescu
