Practica judiciara comerciala diversa. Decizia 86/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-DECIZIENR. 86/A-
Ședința publică din 17 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Dumitru judecător
JUDECĂTOR 2: Ioana Bătrînu
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, apelul declarat de reclamanta, cu sediul în Pitești,-, județul A, împotriva sentinței comerciale nr. 323/C din 07 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - pârâțiA, cu sediul în Pitești,-, județul A și, cu sediul în Pitești,-, județul A.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns apelanta -reclamantă prin avocat în baza împuternicirii avocațiale de la dosar și intimatele - pârâte A Pitești și Pitești prin avocat, în baza împuternicirilor avocațiale de la dosar.
Procedura, legal îndeplinită.
Apelul este legal timbrat, prin anularea chitanței nr. -/07 iunie 2008, în sumă de 4,00 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru și prin anularea timbrului judiciar în valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefier ul de ședință, care învederează că s-a depus la dosar, prin biroul registratură, la data de 10 2008, întâmpinare din partea intimatelor - pârâte cu exemplar pentru comunicare.
Se comunică un exemplar al întâmpinării apelantei - reclamante prin apărător, care precizează că nu are alte cereri de formulat în cauză.
Curtea, în raport de această împrejurare, constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia pe fond.
Avocat, având cuvântul pentru apelanta - reclamantă, solicită admiterea apelului, pentru motivele expuse pe larg în scris și pe care le susține oral în ședință publică, cu cheltuieli de judecată. Depune la dosar chitanță în sumă de 500 lei, reprezentând onorariu avocat.
Avocat, având cuvântul pentru intimatele - pârâte, solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea în totalitate a sentinței atacate, pentru motivele expuse pe larg în scris și pe care le susține oral în ședință publică. Solicită obligarea apelantei - reclamante la plata cheltuielilor de judecată. Depune la dosar în acest sens, două bonuri de carburant, fiecare în sumă de câte 150,02 lei.
CURTEA
Constată că prin decizia nr.1/AC din 24 ianuarie 2008 Tribunalului Comercial Argeș, a fost admis apelul și a fost anulată sentința nr.2187/18 aprilie 2007 Judecătoriei Pitești, reținând cauza pentru judecată în primă instanță.
Pentru a decide astfel,tribunalula reținut că, potrivit art. 2 pct. 1 lit. a Cod pr. civilă, acesta judecă în primă instanță cererile neevaluabile în bani, iar obiectul litigiului dedus judecății este respectarea servituții de trecere, deci este neevaluabil.
Prin sentința nr.323 din 7.05.2008 a Tribunalului Comercial Argeș, a fost respinsă cererea formulată de SC SRL împotriva pârâtelor SC A SA și SC SA.
Pentru a decide astfel,tribunalula reținut că la 01.09.2005 SC SRL a chemat în judec pe SC A SA și pe SC SA solicitând:
1. Obligarea pârâtelor să respecte traseul servituții de trecere stabilit în favoarea reclamantei peste terenul proprietatea pârâtelor, prin obligarea acestora la demolarea obstacolelor (garduri, borduri,.) edificate de acestea pe traseul servituții de trecere sau autorizarea reclamantei să le demoleze pe cheltuiala pârâtelor;
2. Obligarea pârâtelor să respecte servitutea de trecere a mașinilor tip, accesul către și dinspre imobilul proprietatea reclamantei, inclusiv întoarcerea acestor mașini, sub motiv că, reclamanta a cumpărat de la pârâta SC SA un teren de 2578 mp. și că vânzătorul i-a stabilit o servitute de trecere de la calea publică str. -. servitute ce a fost stabilită și pentru mașinile mari (camioane, -uri, etc.) lățime fiind de 6 metri; că traseul servituții fiind stabilit de la calea publică la colțul proprietății reclamantei, astfel încât mașinile mari să poată ajunge la depozitele reclamantei pentru a fi descărcate sau încărcate; că în dreptul proprietății reclamantei, pe colțul acesteia, traseul face o curbă cu raza de 6 metri pentru a permite acestor mașini să vireze, însă pârâtele au blocat accesul acestor mașini prin construirea de borduri și garduri, iar ulterior, prin depozitarea mai multor grămezi de nisip; în drept acțiunea a fost întemeiată pe art. 616.civil.
Tribunalul a constatat că reclamanta a depus copia contractului de vânzare-cumpărare încheiat în 1999, autentificat, și în care se vorbește de servitutea de trecere de 6/95 m, cu schița anexă.
Tribunalul a mai reținut că la 01.09.2005, pârâta SC SA și SC A au depus fiecare întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că prima a vândut reclamantei terenul și i-a constituit servitutea de trecere și că nici una dintre pârâte nu i-au deranjat această servitute. sunt la limita acestei căi, iar nisipul este pe proprietatea lor nu pe calea de acces.
Tribunalul a mai reținut că Judecătoria Piteștia admis acțiunea și a obligat pârâtele să respecte traseul servituții de trecere în modalitatea stabilită de. în varianta a II-a a raportului de expertiză ( 136), cu mențiunea că traseul servituții se situează în exteriorul copacului individualizat pe schiță și au fost obligate pârâtele să ridice aflate în vecinătatea copacului de mai sus și identificate de expert prin linie punctată. Totodată a fost autorizată reclamanta să facă ea lucrările de mai sus pe cheltuiala pârâtelor.
Judecând cauza în fond, după desființarea acestei sentințe cu reținere spre rejudecare,tribunalula reținut că nu se verifică pretenția reclamantei prin care aceasta susține că pârâtele i-au ocupat servitutea de trecere; că, așa cum rezultă din rapoartele de expertiză efectuate la udecătoria Pitești, ca și din cercetarea la fața locului, și gardul de plasă nu intră în drumul reclamantei și la fel grămezile de nisip.
Cu privire la al doilea capăt de cerere, prin care reclamanta a solicitat să fie obligate pârâtele să lase liberă trecerea tirurilor, tribunalul a reținut că în convenția părților, odată cu stabilirea servituților de trecere, nu au fost stabilite condiții cu privire la modul de folosire a servituții și că după 6 ani nu poate pretinde reclamanta alte condiții ale utilizării servituții convenționale. Tribunalul mai constată că, de fapt, reclamanta tinde să pretindă stabilirea unei alte servituți, nu o respectare a servituți convenționale; și că o astfel de stabilire, în condițiile art. 616 Cod civil, este permisă doar în cazul în care locul este înfundat, însă, în speță, locul reclamatei nu este înfundat.
În concluzie, tribunalul a decis că pretențiile reclamatei sunt nefondate.
La 03 09 2008 SC SRL a depus motivele de apel, criticând soluția primei instanțe ca nelegală.
Dezvoltând aceste critici apelanta arată că:
1.Greșit prima instanță a stabilit că pârâtele nu îi împiedică folosirea servituții de trecere căci din probe rezultă că pe traseu se interpune un gard de 4.5., un spațiu delimitat de borduri și un copac.
2. Greșit prima instanță reține că reclamanta tinde să modifice traseul servituții de trecere sau să schimbe conținutul acestuia.
1. Se susține că instanța nu a observat că expertiza întocmită de expert a fost înlăturată atât de expert cât și de expert, motiv pentru care Judecătoria Piteștia admis acțiunea. Ca urmare, susține apelanta, acesta a făcut dovada că pe traseul servituții de trecere există obstacole, iar prima instanță trebuia să oblige pârâtele să respecte traseul servituții de trecere stabilit de expert în prima variantă a expertizei și să oblige pârâtele să demoleze obstacolele edificate pe traseul servituții sau să fie ea autorizată să le demoleze pe cheltuiala pârâtelor.
Se mai arată că traseul servituții de trecere este obturat de 4, 47. gard, spațiu, un copac și borduri, iar faptul că distanța de la calea publică la proprietatea reclamantei este mai mică decât în contract nu are importanță, câtă vreme se respectă aceste două coordonate: lățimea și traseul servituții.
2. Cu privire la al doilea capăt de cerere, se susține că prima instanță nu trebuia să interzică trecerea mașinilor la proprietatea acesteia, atâta timp cât prin contract nu se interzice așa ceva. Reclamanta repetă faptul că aceasta nu a solicitat modificarea traseului servituții ci să fie obligate pârâtele să respecte servitutea convenită
Apelul nu este fondat.
1. constată că, în esență, în prima critică apelanta susține că greșit instanța de fond nu a reținut că traseul servituții de trecere convenit prin anexa la contractul de vânzare-cumpărare face în dreptul proprietății acesteia o curbă, astfel încât latura de Sud a servituții intersectează latura de Vest a proprietății sale, iar latura de Nord a servituții intersectează latura de Nord a aceleiași proprietăți, aspect ce nu este contestat de pârât; și că, pârâtele îi împiedică utilizarea acestei servituți prin obstacolele puse de acesta, respectiv un gard, borduri și grămezi de nisip, așa cum rezultă din expertiza întocmită de și cea întocmită de.
Analizând această critică, curtea constată că,în fapt, pin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.532 din 11.11.1999, pârâta SC SA a vândut reclamantei o suprafață de teren de 2.578,5. constituind în favoarea sa și o servitute de trecere cu = 6. și L = 95. fiind transpusă în schița anexă la acest contract (filele 3-4 și 16), în contractul de vânzare-cumpărare menționându-se că limitele acestei servituți sunt marcate în culoarea.
Verificând această schiță, curtea constată că acest drum intersectează proprietatea reclamantei, latura de Sas ervituții intersectând colțul proprietății sale, iar latura de Nas ervituții intersectând latura de Vap roprietății; că părțile au stabilit prin contract și dimensiunile acestei servituți, respectiv 6 x 95
De asemenea, curtea mai constată că servitutea de trecere stabilită de părți a fost transpusă în plan prin trei raporturi de expertiză și judecătorul instanței de fond a făcut o cercetare la fața locului încheind un proces-verbal cu privire la constatările acesteia (125).
Concluziile acestor rapoarte sunt contradictorii.
Din raportul de expertiză întocmit de expert rezultă că servitutea de trecere existentă în prezent este conformă cu cea stabilită prin convenția părților și că exploatarea ei nu este îngrădită de pârâte, spațiul, și gardul de plasă de sârmă fiind edificate pe proprietatea acestora din urmă la limita servituții de trecere (59-60).
În schimb, prin concluziile completării raportului de expertiză tehnică, expertul concluzionează că accesul în proprietatea reclamantei se face pe latura de Vest a proprietății cumpărate, la 3 metri sud de conțul "S" al terenului cumpărat, traseul servituții având o curbă suficient de largă încât să poată avea acces și mașinile de transport de gabarit mare, respectiv (90-92).
În fine, în raportul de expertiza tehnică întocmită de. este mai concludent. Acesta constată că, păstrând situația actuală a servituții lungimea acesteia este de 94. așa cum este precizat în contract; și că, în această variantă, reclamantul se plânge că servitutea sa de trecere este diminuată prin dalele de beton amplasate pe terenul pârâtei SC SA (varianta II - 136).
De asemenea, expertul constată că potrivit schiței anexate la contract servitutea constituită în favoarea reclamantei urmărește conturul proprietății pârâtei SC A SRL, latura de Sud a servituții întâlnind terenul reclamantei pe latura de Vest a acesteia, în această variantă lungimea servituții fiind de 91, iar dacă s-ar urma acest traseu ar trebui să fie sacrificat pomul care, în această variantă, ar fi situat pe traseul servituții, pom ce are o vechime de peste 25 de ani (varianta I - 135).
În fine, verificând procesul-verbal încheiat cu ocazia cercetării la fața locului, constată că judecătorul a reținut că pe toată lățimea servituții se respectă dimensiunea acesteia de 6 și că în situația actuală a servituții reclamanta se plânge că pârâtele au fixat borduri împiedicând utilizarea acestuia prin diminuarea acestei dimensiuni.
Din toate aceste date, curtea trage concluzia că există contradicție între situația actuală a servituții, situație care este conformă cu dimensiunile acesteia, stabilite prin contract, respectiv 6 Lx9 5 și schița anexă a contractului, care are un contur incert putându-se interpreta că servitutea intersectează proprietatea reclamantului doar pe latura de vest a acesteia, dar și în varianta că această servitute intersectează cu una din laturi, latura de Sap roprietății reclamantului, intrând în proprietatea acestuia prin intersecția laturii de S și Vaa cestei proprietăți.
Pentru a trage concluzii corecte din interpretarea acestor probe și pentru a înlătura dubiul, este necesară analiza tuturor probelor, dar și a atitudinii reclamantului.
Curtea constată un fapt foarte important în elucidarea acestui dubiu, anume faptul că reclamanta a pretins prin cererea sa o altă configurație a servituții, decât cea pe care a pretins-o ulterior prin concluzii, urmare a efectuării expertizei. Astfel, inițial, aceasta nu a pretins că pârâta SC A i-ar fi obstrucționat servitutea de trecere prin faptul că ar exista un pom care-i împiedică trecerea și spațiul, așa cum a ajuns să pretindă ulterior prin concluzii, ci a pretins că pârâta SC o împiedică în utilizarea servituții prin dalele () de beton și grămezile de nisip ce se află pe proprietatea pârâtei arătate. Verificând constatările din rapoartele de expertiză, curtea reține că aceste obstacole se află pe cealaltă latură a servituții (N), adică pe terenul pârâtei SC, acolo unde reclamanta susținea în acțiune că servitutea ar avea o curbă ce ar înlesni intrarea autoturismelor. Numai ulterior, după ce au fost făcute expertizele, a fost mutată pretenția reclamantei pe latura de Sas ervituții, adică pe terenul pârâtei SC A, invocând faptul că aceasta i-ar fi obstrucționat servitutea prin spațiul plantat pe servitutea reclamantei și prin pomul existent pe aceasta.
Curtea consideră că această șovăire a reclamantei este concludentă. Nici ea nu știe foarte exact care ar fi varianta servituții, important pentru ea fiind faptul de a-și lărgi acest drum de trecere.
Având în vedere situația actuală a servituții, configurată în anexa 2 raportului de expertiză, curtea constată că latura de Sas ervituții nu trece pe terenul pârâtei SC A, pentru că întreaga servitute intersectează latura de Vap roprietății reclamantei, fără a trece pe proprietatea acestei pârâte.
această concluzie din faptul că reclamantul nu a pretins inițial că servitutea ar trece peste proprietatea SC A și nici că trebuia tăiat pomul care, în varianta solicitată prin concluzii, s-ar afla în mijlocul servituții de trecere; precum și din faptul că nu există nicio dovadă că starea actuală a servituții de trecere a fost modificată de către pârâte. Mai mult, lungimea și lățimea acestei servituți, așa cum există ea în prezent, este conformă cu cele prevăzute în contract, respectiv 6 x 95.
De asemenea, curtea reține că situația actuală a servituții este cea convenită de părți și pentru argumentul că, în varianta solicitată de reclamantă, adică cea în care servitutea înțeapă proprietatea sa prin colțul acesteia (135), ar fi însemnat că pârâta SC SA, cu ocazia stabilirii servituții convenționale, ar fi dispus de terenul celeilalte pârâte, respectiv SC A SA, căci în această variantă servitutea trece peste o suprafață de teren deținută de această pârâtă.
În fine, într-un alt argument, curtea constată că în varianta din urmă, pretinsă de reclamantă, pe servitutea de trecere este situat un pom de 25 de ani, situat în prezent pe terenul stăpânit de pârâta SC A SA, ori în situația în care s-ar fi convenit varianta pretinsă de reclamantă trebuia să fi figurat acest obstacol pe schiță, iar reclamanta nu ar fi stat 6 ani de zile fără să fi revendicat dreptul său real asupra terenului stăpânit în prezent de pârâta SC A SA și pretins de reclamantă ca fiind situat sub stăpânirea sa ca drept de servitute.
Coroborând toate aceste considerente curtea consideră că, configurația actuală a servituții este conformă cu cea convenită prin contractul de vânzare-cumpărare și că pârâtele nu i-au diminuat această servitute și cu atât mai mult acestea nu i-au schimbat configurația convenită inițial.
2. Nu este fondată nici a doua critică, deoarece nu există nici un indiciu din care să rezulte că instanța i-ar fi interzis reclamantei să utilizeze autocamioanele tip.
Văzând și disp.art.274 Cod pr.civilă.
Văzând și dispozițiile art.296 Cod pr.civilă se va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta, cu sediul în Pitești,-, județul A, împotriva sentinței comerciale nr. 323/C din 7 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - pârâțiA, cu sediul în Pitești,-, județul A și, cu sediul în Pitești,-, județul A.
Obligă pe apelantă să plătească suma de 3.300 lei cheltuieli de judecată, respectiv câte 1.650 lei pentru fiecare dintre pârâți.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
23.09.2008
Red.DV
EM/5 ex.
Jud.fond.
Președinte:DumitruJudecători:Dumitru, Ioana Bătrînu
