Practica judiciara comerciala diversa. Decizia 86/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 86/
Ședința publică din 23 2009
Completul compus din:
- Președinte
- - Judecător
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra apelurilor declarate de reclamanta " " societate în insolvență, cu sediul social în Tg.-M,-/A, jud.M, prin lichidator, cu sediul în Tg.-M, P-ța - nr.13,.31, jud. și de pârâta TIME COM, cu sediul în Tg.-M,--8, jud.M, împotriva Sentinței nr.2477/22 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș în dosarul nr-.
În lipsa părților.
dezbaterilor s-a consemnat în Încheierea ședinței publice din 09 2009, care face parte integrantă din prezenta, pronunțarea fiind amânată pentru data de 16 2009, apoi la 23 2009.
CURTEA DE APEL
Prin sentința nr. 2477 pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș în dosarul nr-, s-a admis în parte cererea formulată de reclamanta -. SRL, societate în insolvență în contradictoriu cu pârâta -. Com SA, a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 164.927,92 lei la care se va adăuga dobânda legală datorată de la data de 01.05.2003 și până la plata efectivă a debitului datorat, cu cheltuieli de judecată în cuantum de 2488 lei.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că la data de 13.06.2002 a fost încheiat contractul de închiriere nr.269 modificat ulterior prin mai multe acte adiționale. În baza contractului, reclamantei i-a fost dat în folosință spațiul comercial situat la parterul din Tg. M, termenul de închiriere fiind de 5 ani - 60 de luni, respectiv începând cu data de 20.06.2002 și până la 20.06.2007. În contract, la capitolul "reparații și îmbunătățiri", s-a prevăzut obligația chiriașului de a efectua reparații și modernizări în valoare minimă e 1,5 miliarde lei în baza proiectului și devizului orientativ al lucrărilor avizate anterior de proprietar. La încetarea contractului la termen, urma ca chiriașul să nu emită vreo pretenție asupra investițiilor, ele rămânând în proprietatea -. Com SA și nu a fost stabilit un plafon maxim al acestor investiții. S-a mai prevăzut faptul că, dacă contractul încetează înainte de expirarea termenului pentru care a fost încheiat, proprietarul să plătească chiriașului cota de investiție în reparația spațiului aferentă timpului rămas neexecutat din contractul inițial. Modul de calcul al acestei cote a fost stabilit în mod explicit iar pe parcursul procesului părțile nu au avut neînțelegeri. Prin acte adiționale ulterioare, părțile au convenit asupra chiriei pentru perioada 01.09.2002 - 31.12.2002, suportarea de către pârâtă a sumei de 10000 Euro + TVA din suma datorată pentru refacerea și modernizarea vitrinei executantului -. SA, au stabilit suprafața spațiului închiriat, scutirea de la plata chiriei în valoare de 13.500 USD + TVA în contrapartidă cu investiția efectuată, iar prin acordul nr. 318 din 18.04.2003, contractul a încetat ca urmare a imposibilității realizării activităților comerciale de către pârâtă după 10 luni.
Cum investițiile au fost efectuate în considerarea termenului în care reclamanta urma să folosească imobilul, acest termen fiind mult diminuat, este cert că locatorul are obligația de a restitui contravaloarea investițiilor însă numai lucrările avizate anterior și în cota parte aferentă timpului neexecutat din locațiune. Acest aspect nu a făcut obiectul neînțelegerilor dintre părți, pârâta recunoscând dreptul născut în favoarea reclamantei. Acest drept s-a născut la data de 30.04.2004, data eliberării spațiului și predării lui pârâtei, aspect de asemenea necontestat. Singurul fapt contestat îl reprezintă existența și valoarea investițiilor invocate de reclamantă. În acest sens prima instanță a reținut că pe parcursul procesului părțile au încheiat un proces verbal la data de 20.05.2006 prin care unele facturi au fost recunoscute ca și debite de către pârâte, pentru altele s-a convenit că pârâta nu le datorează iar pentru 3 facturi toate emise de -. SRL, lucrările aferente nu au fost recunoscute efectiv de pârâtă. Din relațiile solicitate de la societatea de mai sus a rezultat că a efectuat lucrările de mai sus cu acordul reprezentantului legal al proprietarului spațiului. Dintre mai multe facturi emise de această societate pârâta a recunoscut doar una singură iar acest fapt coroborat cu imposibilitatea societății de a pune la dispoziția expertului desemnat în cauză a devizelor de lucrări sau al proceselor verbale de recepție în condițiile în care era vorba despre lucrări ascunse, nerecunoscute de proprietar, a dus la concluzia că nu a existat un acord al proprietarului pentru realizarea acestora. Lipsa avizelor și acordul proprietarului constituie culpa reclamantei care s-a obligat contractual să obțină acest acord, sancțiunea constând în neluarea în considerarea acestor facturii.
S-a reținut, de asemenea că, la emiterea facturii de către -. SA s-a avut în vedere partea din lucrări plătită de pârâtă conform actului adițional de 10000 Eur + TVA din totalul contractului, în cuprinsul facturii fiind menționat acest aspect, ea fiind emisă pentru suma de 1.174.249.700 lei, iar în procesul verbal din 20.05.2006 precizându-se că pentru aceste lucrări debitul este de 791.676.600 lei. Astfel valoarea totală a facturilor recunoscute, stabilită prin expertiza contabilă a fost de 250.928 lei. Pentru suma de 13.500 USD + TVA (53.014,5 lei), reprezentând chiria de la care reclamanta a beneficiat de scutire în considerarea investițiilor, instanța a considerat că se impune a fi scăzută din valoarea investițiilor, rămânând în discuție diferența de 197.913,5 lei. Raportând această sumă la diferența de luni de care reclamanta nu a beneficiat de spațiu, a rezultat suma de 164.927,92 lei. În privința "penalităților de întârziere" acordate prin aplicarea dobânzii de referință a BNR, s-a considerat că pârâta datorează dobânda prevăzută de art. 3 din OG nr. 9/2000 începând de la data de 01.05.2003 când reclamanta a predat spațiul pârâtei și de la car a devenit exigibilă datoria. Împrejurarea că și reclamanta are debite față de pârâtă iar în cadrul procedurii de lichidare a reclamantei debitele reciproce urmează a fi compensate nu prezintă relevanță după cum nici data când au fost emise facturile întrucât obligația de plată a acestora stabilită prin contract ca și momentul exigibilității de altfel, data încetării contractului. În ceea ce privește modul de calcul al dobânzii, s-a considerat că aceasta se calculează asupra sumei principale. Așadar, cererea a fost admisă în parte doar pentru suma de 164.927,92 lei și dobânda aferentă datorată de la data de 01.05.2003 și până la plata efectivă a debitului datorat. Cum cererea reclamantei a fost înaintată pentru suma de 530.039,93 lei, restul pretențiilor urma a fi respins. De asemenea, avându-se în vedere faptul că pârâta a achiesat la pretențiile reclamantei până la concurența sumei de 1034.934 lei, rezultă că instanța a acordat o diferență de 59.993,92 lei valoare pentru care taxa de timbru ar cădea în sarcina pârâtei însă reclamanta a fost scutită de plata acesteia. Cum pretențiile reclamantei au fost admise doar în proporție de 46%, cheltuielile e judecată efectuate de aceasta constând în onorariu experți, onorariu avocațial în total de 14.620 lei, vor fi suportate de pârâtă tot în această proporție, fiind obligată să plătească reclamantei suma de 2.488 lei.
Împotriva sentinței au formulat apel atât reclamanta -. SRL cât și pârâta -. Com SA.
În motivarea apelului -. SRL se arată că instanța de instanța de fond a aplicat greșit dispozițiile art. 977 și 978 cod civil precum și art. 985 Cod civil, întrucât potrivit clauzei contractuale înscrisă la Cap. III pct. 1 alin. 2 din contract, proprietarul va plăti chiriașului cota de investiție în reparația spațiului, aferentă timpului rămas neexecutat din contractul inițial, este aplicabilă doar în situația în care încetarea contractului are loc la inițiativa proprietarului. În speță, contractul a încetat în comun acord, situație în care cota de investiție trebuie achitată integral de către proprietar.
O a două critică a apelantei se referă la cele trei facturi emise de către SRL, aceasta apreciind că materialele folosite și înscrise în aceste facturi au fost încorporate în lucrare și sunt utilizate în prezent de către pârâtă. Lucrările au fost acceptate tacit de către reprezentantul pârâtei și este ilogic a fi acceptate la plată factura reprezentând contravaloarea blocurilor de iluminat propriu-zise, dar se refuză facturile reprezentând manopera, instalațiile și piesele care se utilizează pentru o instalație electrică complexă.
Un alt aspect vizat de către apelantă îl reprezintă deducerea sumei de 13.500 USD + TVA în cuantumul despăgubirilor, întrucât nu a fost inclusă în cuantumul pretențiilor din cererea de chemare în judecată și de altfel, cu ocazia încheierii procesului verbal din 20 mai 2006, pârâta nu a formulat nici o precizare cu privire la această compensare.
Un ultim aspect vizează cuantumul cheltuielilor de judecată, arătându-se că în condițiile în care pretențiile i-au fost recunoscute în proporție de 46%, cuantumul cheltuielilor de judecată aferente este de 6.725,20 lei, totalul sumei fiind de 14.620 lei.
Com SA a în motivarea căii sale de atac arată că în mod nelegal a fost obligată la plata dobânzii legale de la data de 01.05.2003 și până la data plății efective, întrucât pretențiile reclamantei nu erau exigibile la acea dată, neemițându-se niciodată facturi fiscale pentru sumele pe care le pretinde. De asemenea, mai arată că și obligarea la plata dobânzii până la plata efectivă a debitului este injustă, întrucât deține împotriva reclamantei o creanță, ambele urmând a fi compensate în procedura falimentului și, de vreme ce la creanța sa nu a mai putut pretinde penalități reclamantei decât până la data deschiderii procedurii falimentului împotriva acesteia, față de care nu are nicio culpă. În acest sens, consideră că nu poate fi obligată la plata dobânzii în condițiile în care ea însăși nu-și poate valorifica dreptul de a cere dobândă de la reclamantă.
Cu privire la suma la care a fost obligată de către instanță consideră că din suma totală a investițiilor de 250.928 lei, trebuia să se scadă și alte contribuții directe ale societății la amenajarea spațiului în sumă totală de 73.796 lei și (11.900 Euro, reprezentând preț achitat din valoarea contractului de amenajare vitrină termopan, 10.750 USD, scutire de la plata chiriei pentru perioada 20-.06.2002 - 31.07.2002, acordată în considerarea reparațiilor efectuate de debitoare). Apreciază că valoarea investițiilor la care reclamanta are dreptul, după algoritmul corect aplicat, este de 103.412 lei.
Prin întâmpinarea formulată la apelul reclamantei, apelanta Com SA a solicitat respingerea acestuia ca nefondat sub toate cele patru aspecte învederate de către apelantă reclamantă.
Examinând apelurile prin prisma motivelor invocate dar și a aspectului devolutiv al acestei căi de atac, instanța constată că acestea sunt fondate.
Astfel, în privința apelului formulat de către -. SRL, prima critică adusă sentinței este nefondată. Într-adevăr, în capitolul III pct. 1 alin. 2 din contract părțile au inserat clauza potrivit căreia, "începând cu data de 01.01.2004 chiria se va renegocia anual funcție de evoluția prețului pieței iar în situația în care chiriașul și proprietarul nu ajung la un acord de preț, contractul va înceta la inițiativa proprietarului. În această situație, proprietarul va plăti chiriașului cota de investiție în reparația spațiului aferentă timpului neexecutat din contractul inițial.". În primul rând este de observat că pentru perioada în care contractul a fost în ființă, 20.06.2002 - 18.04.2003, în considerarea investițiilor efectuate, reclamanta în calitate de chiriaș a beneficiat de o chirie preferențială, redusă sau a fost scutită de plata acesteia și s-a folosit ea însăși de aceste investiții pe durata existenței contractului. În al doilea rând trebuie remarcat faptul că și cererea de chemare în judecată este făcută în acord cu această clauză, despăgubirile fiind solicitate pentru perioada de neutilizare a spațiului, cerere susținută și în dezbaterile pe fond ale cauzei și doar prin concluziile scrise reclamanta și-a modificat poziția. De altfel, pe parcursul întregului proces în fața instanței de fond această modalitate de calcul nu a fost pusă în discuție de către reclamantă și nu a făcut obiectul dezbaterii în contradictoriu a părților. Potrivit art. 294. pr. civ.în apel nu se poate schimba calitatea partilor, cauza sau obiectul cererii de chemare in judecata si nici nu se pot face alte cereri noi.
O altă critică a apelantei care vizează neacordarea sumelor cuprinse în facturile prevăzute la punctele 6,7,8 din procesul verbal încheiat de părți la 20.05.2006 emise de -. SRL. Aceste facturi în valoare totală de 69. 220 lei sunt facturile nr. -/09.10.2002, -/02.12.2002 și -/07.12.2002. Corect a reținut instanța de fond că reclamanta apelantă nu a respectat clauza contractuală înscrisă la cap. IV pct. 1 alin. 1 că reparațiile capitale și modernizările spațiului se vor face în baza proiectului și devizului orientativ avizate anterior de proprietar. Susținerile apelantei că aceste lucrări au fost avizate tacit de către reprezentantul pârâtei nu pot fi reținute câtă vreme existența acestora nu a putut fi reliefată cu ocazia efectuării expertizei în construcții, pe tot parcursul procesului cele 3 facturi au fost contestate de pârâtă iar clauza contractuală de mai sus presupune existența unui deviz de lucrări orientativ avizat anterior de proprietar, așadar, un acord scris. Un asemenea deviz nu a fost depus la dosar sau la dispoziția expertului în construcții, concluzia fiind inexistența lui și, mai mult, - SRL nici măcar nu s-a înscris la masa credală a debitoarei falite -. SRL în dosarul de faliment cu creanța rezultată din aceste facturi. Așadar, în mod legal și temeinic prima instanță nu a acordat reclamantei suma cuprinsă în facturile contestate, critica apelantei fiind nefondată și sub acest aspect.
Cea de-a treia critică din apelul reclamantei se referă la deducerea sumei de 13.500 USD + TVA din cuantumul total al despăgubirilor. Această sumă reprezintă chiria pentru perioada 01.08.2002 - 15.09.2002 pentru care reclamanta a fost scutită de la plata ei în contrapartidă cu investiția efectuată, conform actului adițional din 05.09.2002. În condițiile în care reclamanta apelantă solicită contravaloarea investițiilor este firesc ca și pârâta să beneficieze de această sumă. Din cuprinsul procesului verbal din 20.05.2006 nu rezultă că părțile au purtat discuții asupra acestei chestiuni rolul încheierii lui fiind cu totul altul și nicidecum eventuale compensări. Pe de altă parte, nici din cuprinsul cererii de chemare în judecată nu rezultă faptul că din totalul despăgubirilor ar fi fost dedusă această sumă. Pentru aceste considerente, Curtea apreciază că în mod legal și temeinic judecătorul fondului a dedus din cuantumul total al investițiilor contravaloarea în lei a sumei de 13.500 USD + TVA, critica apelantei fiind nefondată.
Ultima critică adusă sentinței atacate se dovedește a fi însă întemeiată. Astfel, deși instanța de fond a apreciat că în raport e dispozițiile art. 274. pr.civ, cheltuielile de judecată urmează a acordate în proporția în care pretențiile reclamantei au fost admise, respectiv 46% din totalul de 14.620, aceasta le-a acordat într-un procent mult mai redus. Astfel, prin aplicarea cotei de mai sus asupra cheltuielilor efectuate și justificate de către reclamantă, se ajunge la suma de 6 725,20 lei și, nicidecum la suma de 2488 lei cât au fost acordate. În privința onorariului avocațial în cotă procentuală solicitat de către reclamantă, Curtea apreciază că în mod legal și temeinic instanța de fond nu l-a avut în vedere întrucât nu este o cheltuială de judecată efectuată deja în proces și nu este certă, nefiind justificată prin vreun document de plată.
În ceea ce privește apelul formulat de către pârâta - Com SA, Curtea reține:
În primul rând sentința a fost criticată de această apelantă prin prisma faptului că instanța nu a scăzut din suma totală a investițiilor de 250.928 lei și contribuțiile directe ale societății la amenajarea spațiului 73.796 lei (11.900 Euro, reprezentând preț achitat din valoarea contractului de amenajare vitrină termopan, 10.710 USD, scutire de la plata chiriei pentru perioada 20.06.2002 - 31.07.2002, acordată în considerarea reparațiilor efectuate de debitoare. Cu privire la suma de 11.900 EUR ( 38.257 lei, adică 10.000 EUR + TVA), sumă ce formează obiectul actului adițional la contract din 12.08.2002 și pe care pârâta apelantă s-a obligat să o suporte din totalul sumei datorată de reclamantă pentru refacerea și modernizarea vitrinei, conform facturii nr. -/22.04.2003 emisă de -. SA, contravaloarea întregii lucrări a fost de 1.174.249.700 lei (43.792 EUR), specificându-se pe aceasta și op. 732/13.08.2002 cu care pârâta și-a îndeplinit obligația asumată. În procesul verbal din 20.05.2006, este specificată diferența pe care o mai are de plătit -. Com SA de 791.676 600 lei. În urma unui simplu calcul matematic rezultă că la întocmirea acestui proces verbal, părțile au avut în vedere suma achitată deja de pârâta apelantă, rămânând în discuție diferența, față de care, la acel moment nu au fost formulate obiecțiuni. Față de aceste considerente, critica este nejustificată.
În privința sumei de 10.710 USD (35.539 lei), scutire de la plata chiriei pentru perioada 20.06.2002 - 31.07.2002, pretinsă de apelantă ca fiind acordată în considerarea reparațiilor efectuate de debitoare, sunt de remarcat următoarele:
Contractul a fost încheiat de părți la data de 20.06.2002 fără ca, la cap. III să fie prevăzută plata vreunei chirii pentru perioada 20.06.2002 - 01.08.2002. Eventuala scutire de la plata acesteia nu a fost prevăzută nici prin alt act adițional așa cum s-a întâmplat cu chiria aferentă perioadei 01.08.2002 - 15.09.2002. Cum nu există vreun înscris care să cuprindă acordul de voință al părților în privința atât a cuantumului acestei chirii cât și a scopului pentru care ea nu a fost solicitată, instanța nu o poate acorda, cu atât mai mult cu cât din nici un înscris depus de apelantă nu rezultă modul în care a fost aceasta calculată. Și sub acest aspect susținerile apelantei pârâte sunt nefondate.
Critica care vizează momentul exigibilității creanței reclamantei, moment de la care instanța de fond a acordat dobânzile este și ea neîntemeiată. Astfel, reclamanta a predat spațiul către pârâtă la data de 01.05.2003. De la această dată, toate reparațiile și modernizările efectuate i-au profitat pârâtei motiv pentru care, scadența pentru plata contravalorii acestora este de la acea dată. Faptul că nu erau emise facturi pe numele pârâtei sau că suma nu era certă nu prezintă relevanță. De altfel nici în contract părțile nu au prevăzut un anume termen de scadență pentru plata cotei de investiții. În schimb, data până la are pârâta le datorează, Curtea consideră că în mod greșit instanța de fond a apreciat că acestea curg până la data plății efective. Astfel, în dosarul nr. 4883/2003 aflat pe rolul Tribunalului Comercial Mureș, se derulează procedura insolvenței față de debitoarea -. SRL. În acest dosar, pârâta -. Com SA a depus declarație de creanță la data de 07.09.2005, fiind înscrisă în tabelul creditorilor cu suma de 230.620,04 lei, creanța cuprinzând atât debitul principal cât și penalități de întârziere contractuale calculate până la data deschiderii procedurii față de debitoare. Cum, conform dispozițiilor judecătorului sindic această creanță urmează a fi compensată cu cea din prezentul dosar, prin aplicarea principiului echipolenței, este firesc ca și dobânda legală aferentă creanței reclamantei debitoare să curgă tot până la această dată. A acorda această dobândă în continuare, până la momentul plății (eventual al compensării) ar reprezenta o îmbogățire fără justă cauză a reclamantei în detrimentul pârâtei, care, fără a avea vreo culpă, se află în imposibilitatea de a-și calcula propriile penalități tot până la data plății efective a creanței sale. Pentru aceste considerente și în această limită, apelul pârâtei se dovedește a fi întemeiat.
Celelalte critici formulate oral în fața instanței de apel d e către reprezentantul pârâtei și care vizează chestiuni care nu au fost puse în discuție în fața instanței de fond (încheierea din 15.06.2009), nu pot fi luate în considerare de către instanța de apel, cu atât mai mult cu cât în procesul verbal din 20.05.2006 nu au fost consemnate nici un fel de obiecțiuni cu privire la aceste aspecte.
În termenul de pronunțare reclamanta apelantă -. SRL a formulat cerere de repunere pe rol întrucât i s-a respins cererea de amânare la termenul la care au avut loc dezbaterile. Curtea consideră neîntemeiată această cerere întrucât, pe de o parte, avocatul acestei părți avea obligația de a asigura substituirea sa în caz de imposibilitate de prezentare, iar pe de altă parte, amânând pronunțarea, partea avea posibilitatea să depună concluzii scrise.
Așa fiind instanța va admite ambele apeluri, va schimba în parte sentința atacată în sensul că pârâta -. Com SA va fi obligată la plata către reclamantă a sumei de 164.927,92 lei la care se va adăuga dobânda legală (calculată potrivit art. 3 alin. 1 din OG nr. 9/2000) datorată de la data de 01.05.2003 și până la data deschiderii procedurii insolvenței față de reclamantă. Va obliga, de asemenea, pârâta la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată efectuate în limita pretențiilor admise, adică 6.725,20 lei. Va menține restul dispozițiilor din sentință.
Cheltuieli de judecată nu au fost solicitate în această fază procesuală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de repunere pe rol formulată de SRL.
Admite apelurile formulate de Com SA, cu sediul în Târgu-M,--8, județul M și SRL, prin lichidator Consult, cu sediul în Târgu-M, Pârât-ța -, nr. 13/31, județul M, împotriva sentinței nr. 2477 din 22 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș în dosarul nr-.
Schimbă în parte sentința atacată în sensul că obligă pârâta Com SA la plata către reclamantă a sumei de 164.927,92 lei, la care se va adăuga dobânda legală (calculată potrivit art. 3 alin. 1 din OG nr. 9/2000) datorată de la data de 1 mai 2003 și până la data deschiderii procedurii insolvenței față de reclamantă.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 6.725,20 lei.
Menține restul dispozițiilor.
Fără cheltuieli de judecată în apel.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 23 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR 1: Nemenționat
-
GREFIER,
red.
tehnored. BI/4ex
jud.fond: - 12.01.2010-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
