Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 101/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Operator date 2928
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 101/
Ședința publică din data de 26 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Anca Buta
JUDECĂTOR 2: Florin Moțiu
JUDECĂTOR 3: Petruța Micu
Grefier: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de creditoarea prin ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A împotriva sentinței comerciale nr. 2132/22.10.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu debitoarea intimată - SRL prin lichidator judiciar EXPERT, având ca obiect închiderea procedurii insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședința publică, nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat și reținând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 242 Cod procedură civilă, Curtea reține recursul spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 2132/22.10.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, s-a dispus: închiderea procedurii insolvenței debitoarei - SRL și radierea acesteia din evidențele registrului comerțului; descărcarea lichidatorului judiciar Expert și a persoanelor care l-au asistat de orice îndatoriri sau de responsabilități cu privire la procedură, debitor și averea lui, creditori, titulari de garanții, asociați; aprobarea cheltuielilor de procedură avansate de către lichidator, în sumă de 69 lei, și a onorariului lichidatorului judiciar în sumă de 3000 lei și eliberarea acestuia din fondul de lichidare; precum și notificarea hotărârii Direcției Teritoriale a Finanțelor Publice a Județului A, Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Arad, pentru efectuarea mențiunii de radiere și publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că prin sentința nr. 136/30.01.2008 s-a admis cererea formulată de către creditorul prin Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A, s-a deschis procedura insolvenței prevăzută de Legea nr. 85/2006 față de debitorul - SRL A și s-a numit administrator judiciar Expert
Judecătorul sindic a reținut de asemenea că prin sentința comercială nr. 707/04.06.2008 s-a admis propunerea formulată de administratorul judiciar, s-a deschis procedura simplificată a falimentului, s-a constatat dizolvarea debitoarei, s-a ridicat dreptul de administrare a debitoarei și s-a confirmat în calitate de lichidator judiciar, administratorul judiciar Expert
Văzând că lichidatorul judiciar nu a intrat în posesia actelor și documentelor contabile prevăzute de art. 28 din Legea 85/2006, motiv pentru care a și formulat o plângere penală împotriva foștilor asociați și administratori, și; că debitorul nu figurează cu bunuri supuse impozitării în evidențele fiscale ale Primăriei A - Direcția Venituri; că nici unul dintre creditori nu a înțeles să avanseze sumele necesare continuării procedurii.
S-a considerat de către instanța de fond că și în situația în care plângerea penală nu a fost soluționată, pot fi aplicare prevederile art. 131 din Legea 85/2006 pentru că acestea se referă la orice stadiu al procedurii, astfel că s-a dispus închiderea procedurii insolvenței debitoarei și radierea acesteia.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs creditoarea prin ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A, înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara sub nr-, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul continuării procedurii de lichidare judiciară, formularea acțiunii pentru atragerea răspunderii materiale a fostului administrator, conform art. 138 din Legea nr. 85/2006.
În motivarea recursului, s-a arătat că scopul declarat al legii este instituirea unei proceduri pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvență, situație care impune lichidatorului judiciar un ansamblu de măsuri și diligențe pentru îndeplinirea scopului propus al legii. Dacă contrar acestor inițiative nu se pot identifica bunuri urmăribile care să acopere pasivul debitoarei, dacă din evidențele contabile rezultă că nu au rămas bunuri în inventar, precum și dacă se constată cu certitudine că nu sunt persoane cărora le poate fi imputată vina de a fi provocat starea de insolvență, abia atunci se poate propune judecătorului sindic închiderea procedurii potrivit art. 131 din Legea 85/2006.
De asemenea, s-a menționat că potrivit art. 5 din Legea nr. 85/2006, organele care aplică procedura sunt: judecătorul-sindic, administratorul judiciar și lichidatorul, ei trebuie să asigure efectuarea cu celeritate a actelor și operațiunilor prevăzute de această lege, precum și realizarea în condițiile legii a drepturilor și obligațiilor celorlalți participanți la acest acte și operațiuni.
Potrivit art. 4 din Legea 85/2008: "În lipsa disponibilităților în contul debitorului, se va utiliza fondul de lichidare, plățile efectuându-se pe baza unui buget previzionat pe o perioadă de cel puțin 3 luni, aprobat de judecătorul-sindic."
Recurenta consideră că trebuia analizată eventualitatea unor acțiuni oblice pentru recuperarea creanțelor, investigații privind bunurile personale ale foștilor administratori în vederea aplicării art. 138 din lege, apreciind că este imposibil de acceptat o soluție de închidere a procedurii, cât timp nu a fost respectată o dispoziție imperativă a legii, prin acest fapt ajungându-se în imposibilitatea realizării scopului declarat al legii enunțat în art. 2.
Se susține că neprimirea actelor societății nu poate duce la concluzia că nu sunt bunuri și că nimănui nu-i incumbă responsabilitatea pentru ajungerea societății în faliment, că nu s-au făcut cercetări la OCPI privind eventualele bunuri imobile, la Arhiva Electronică de Gajuri Mobiliare sau la bănci.
Se mai arată că potrivit doctrinei, răspunderea administratorului pentru ajungerea societății comerciale în insolvență este reglementată de dispozițiile referitoare la mandat, iar mandatul este cuprins în actul constitutiv al societății, astfel că se impune ca lichidatorul judiciar, în considerarea retribuției primire, are datoria de a întocmi și depune un raport asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția insolvenței debitorului, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă, și de a cere atragerea răspunderii materiale a foștilor administratori pentru lipsa lor de diligență în conducerea activității societății, atragerea răspunderii având eficiență doar înainte de închiderea procedurii.
Arată că întocmirea raportului privind cauzele și împrejurările care au dus la apariția insolvenței debitorului este o cerință imperativă și nu facultativă, că la Adunarea Generală a Creditorilor din 10.10.2008 a solicitat ca lichidatorul să promoveze o acțiune în atragerea răspunderii, conform art. 5 din Legea 85/2006, care nu a fost dusă la îndeplinire.
Această creditoare consideră că în aplicarea art. 147 din Legea 85/2006, se impunea o plângere penală împotriva fostului administrator al debitoarei, care de altfel a fost formulată, dar nu a fost soluționată, întrucât acesta nu a depus documentele financiare ale societății, dovedind rea-credință și o modalitate de împiedicare a organelor abilitate de a verifica situația contabilă a societății în insolvență. Arată că prin lipsa documentelor contabile nu se poate afirma cu certitudine că nu sunt bunuri sau alte resurse, fiind inoportună propunerea de închidere a procedurii întemeiată pe lipsa de bunuri, întrucât evidențele contabile sunt documente de natură să fundamenteze orice argumentație a lichidatorului, iar lipsa lor nu poate motiva cererea de închidere a procedurii, cu atât mai mult cu cât lipsa de documente are doar o valoare declarativă și nu una probantă.
Recurenta A arată că în derularea procedurii de lichidare judiciară nu a fost desemnat administratorul special de către Adunarea generală a acționarilor, care să poată primi raportul final și situațiile financiare finale ale procedurii. Arată că administratorul special a fost desemnat de către judecătorul sindic, fapt ce excede atribuțiilor acestuia.
În drept, recurenta a invocat art. 2, 5, 18, art. 131 și 138 din Legea nr. 85/2006, art. 304 pct. 9, art. 304 Cod procedură civilă.
Analizând recursul de față, prin prisma criticilor formulate de recurentă și din oficiu, raportat la dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă, Curtea constată că acesta este nefondat, judecătorul sindic pronunțând o hotărâre temeinică și legală, conformă cu probele de la dosar.
Astfel, în cauză închiderea procedurii s-a realizat în baza art. 131 din Legea nr. 85/2006, potrivit căruia "în orice stadiu al procedurii prevăzute de prezenta lege, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul-sindic va putea da o sentință de închidere a procedurii, prin care se dispune și radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat".
Acesta a fost temeiul juridic care a stat la baza pronunțării sentinței recurate, fapt care rezultă și din motivarea judecătorului sindic. Din acest motiv, nu se punea problema convocării adunării generale a creditorilor în termenul fixat de art. 129 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 și nici a comunicării cu creditorii a raportului final, dat fiind că nu erau aplicabile în cauză prevederile art. 129 din Legea insolvenței.
Pe de altă parte, creditoarea critică în esență sentința recurată și pentru motivul că nu a fost atrasă răspunderea administratorului social al debitoarei și că nu a avut posibilitatea formulării unei cereri de autorizare a introducerii unei acțiuni în conformitate cu prevederile art. 138 din Legea nr. 85/2006.
În ceea ce privește cererea creditoarei de a fi angajată răspunderea administratorului debitoarei, potrivit art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 aceasta se poate face ca regulă numai la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului și numai ca excepție în condițiile art. 138 alin. 3 din lege (conform căruia comitetul creditorilor poate cere judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută la alin. 1, dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea prevăzută la alin. 1 și răspunderea persoanelor la care se referă alin. 1 amenință să se prescrie).
Întrucât potrivit art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 "la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului", iar creditorii nu mai au potrivit actualei reglementări calitatea procesuală activă de a solicita aplicarea prevederilor art. 138 față de membrii organelor de conducere ai debitoarei, criticile recurentei legate de problema aplicării art. 138 din lege sunt nefondate, având în vedere și temeiul închiderii procedurii, respectiv art. 131 din Legea nr. 85/2006.
Așa fiind, constatând că nu există motive de casare sau modificare a sentinței recurate, în baza art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de creditoarea ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de creditoarea ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI A împotriva sentinței comerciale nr. 2132/2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Arad.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 26.01.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red./02.02.2009
Dact./02.02.2009/2 ex.
Primă instanță: Tribunalul Arad
Judecător-sindic:
Președinte:Anca ButaJudecători:Anca Buta, Florin Moțiu, Petruța Micu
