Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 1043/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 1043/R-
Ședința publică din 07 noiembrie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Gabriela Chiorniță președinte secție
JUDECĂTOR 2: Ioana Miriță
JUDECĂTOR 3: Ioana Bătrînu
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, contestația în anulare formulată deDIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘIOPERAȚIUNI VAMALE C,cu sediul în C,-, județul D - în nume propriu și în numele și pentruAUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR,cu sediul în B,-, sector 1, împotriva deciziei nr. 149/R-C din 08.02.2008 pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații cu sediul în Pitești,-, 1, județul A,DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICEcu sediul în Pitești,-, județul A și lichidatorul judiciar,domiciliată în Pitești, str. - -, -. A, 15, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura, legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, în raport de actele și lucrările dosarului, constată contestația în stare de judecată și se retrage pentru deliberare.
CURTEA
Deliberând asupra contestației de față:
Constată că prin cererea înregistrată la data de 6.07.2006, creditoarea Aac hemat în judecată pe debitoarea Pitești, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză, să se dispună declanșarea procedurii prevăzute de Legea nr.64/1995-R, pentru recuperarea creanței în sumă de 442.484 lei Ron.
În motivarea cererii, s-a arătat că deține împotriva acesteia o creanță certă, lichidă și exigibilă, rezultată din titlurile executorii reprezentând datorii la bugetul statului, de la a căror scadență a trecut mai mult de 30 zile, astfel că sunt îndeplinite condițiile actului normativ sus-menționat.
Tribunalul Comercial Argeș - judecătorul sindic - prin sentința comercială nr.726/F/22.11.2006, a admis cererea creditoarei, a dispus deschiderea procedurii simplificate de insolvență, ridicând dreptul de administrare al debitoarei, a numit lichidator provizoriu, cu atribuțiile prevăzute de art.25 din lege, a indisponibilizat acțiunile și părțile sociale, a dispus notificarea hotărârii luate, a fixat termen pentru tabelul preliminar al creanțelor, adunarea creditorilor, întocmirea tabelului definitiv și contestarea acestuia.
Instanța de fond a constatat inexistența contestației debitoarei față de cererea introductivă, precum și îndeplinirea condițiilor impuse de lege pentru deschiderea procedurii simplificate.
La data de 17.01.2007, s-a depus Raportul privind cauzele și împrejurările ce au condus la apariția insolvenței debitoarei și tabelul preliminar, afișat la ușa instanției (69-74).
La data de 14.03.2007 s-a afișat tabelul preliminar revizuit, iar la data de 13.06.2007, tabelul definitiv al creanțelor.
În data de 10.10.2007 a avut loc adunarea creditorilor (124).
Ulterior, prin sentința comercială nr.1046/F/7.11.2007, Tribunalul Comercial Argeșa dispus închiderea procedurii insolvenței debitoarei, în temeiul art.131 din lege, radierea societății din Registrul Comerțului și notificarea hotărârii luate.
Pentru a se pronunța în acest sens, judecătorul sindic a reținut că, din raportul preliminar întocmit de către lichidator și raporturile lunare prezentate de acesta, a rezultat inexistența bunurilor în averea debitoarei din a căror valorificare să se acopere cheltuielile de procedură.
După stabilirea masei credale, la data de 10.10.2007, lichidatorul judiciar a convocat adunarea creditorilor pentru a-și exprima poziția față de avansarea cheltuielilor necesare introducerii acțiunii prev.de art.138 din lege și continuarea procedurii, însă, aceștia nu au fost de acord cu avansarea sumelor necesare.
În consecință, s-a considerat oportună cererea lichidatorului judiciar de a fi aplicate dispozițiile art.131 din lege.
Împotriva acestei hotărâri, au formulat recurs, creditoarea A și Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale C - în nume propriu și pentru B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod pr.civilă.
În dezvoltarea motivelor sale de recurs, A, a arătat că:
- în mod greșit, s-a dispus încheierea procedurii de către instanța de fond, fără a se ține seama de principiul maximizării valorii averii debitoarei, principiu de aplicare generală și care vizează toate stadiile procedurale, fiind în acord cu dispozițiile art.2 din lege, în sensul că scopul procedurii este plata debitelor;
- au fost încălcate drepturile și interesele creditorilor, prin aceea că nu s-au recuperat integral creanțele;
- s-au încălcat dispozițiile art.4(4) din lege, prin aceea că nu s-au utilizat sumele din fondul de lichidare constituit la Registrul Comerțului, pentru continuarea procedurii și recuperarea creanțelor.
În concluzie, s-a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii și continuarea procedurii insolvenței debitoarei pentru recuperarea creanțelor datorate bugetului de stat.
Prin decizia nr.149/R-C/8.02.2008, Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal a respins, ca nefondat, recursul formulat de creditoarea DGFP A și ca tardiv declarat, recursul formulat de
În ceea ce privește recursul C - în numele său și pentru B, s-a constatat că acesta a fost expediat la Tribunalul Comercial Argeș, în data de 27.02.2007 (151), comunicarea sentinței fiindu-i făcută la data de 14.12.207 (135).
Reținând că, în raport de dispozițiile art.8 alin.2 din Legea nr.85/2006, calea de atac trebuia exercitată, cel mai târziu la 25.12.2007, judecătorul-sindic a respins recursul ca tardiv declarat.
Examinând recursul A, prin prisma criticilor aduse, dar și sub toate aspectele, potrivit art.3041Cod pr.civilă, curtea a reținut că este nefondat, pentru cele expuse în continuare.
Referitor la primul motiv de recurs, s-a reținut că scopul procedurii, așa cum este el exprimat în termenii art.2 din lege, este plata pasivului debitorului în insolvență, pentru acoperirea integrală a debitelor acestuia.
Principiul maximizării valorii averii debitoarei, deși, nu este consacrat explicit în actul normativ ce reglementează procedura falimentului, se poate deduce din textele ce prevăd acțiunile în anularea transferurilor frauduloase, a operațiunilor încheiate în dauna creditorilor, dar și acțiunile în antrenarea răspunderii personale a membrilor organelor de conducere.
Or, în cauză, din conținutul raportului întocmit de către lichidatorul judiciar provizoriu și celelalte înscrisuri aflate la dosar, a rezultat inexistența bunurilor în averea debitoarei din a cărei valorificare să se poată acoperi creanțele. Mai mult, datorită insuficienței documentelor depuse nu s-au putut găsi indicii care să argumenteze inițierea de acțiuni în anularea actelor frauduloase, astfel că nu se poate imputa acesteia nerespectarea atribuțiilor date de lege (72).
În raport s-a propus angajarea răspunderii administratorilor, s-a considerat necesară promovarea unei asemenea acțiuni în adunarea creditorilor din 10.10.2007, însă, s-a refuzat avansarea sumelor necesare continuării procedurii (124 și 133).
Deși, creditoarea a criticat încălcarea de către judecătorul sindic a drepturilor și intereselor sale, nu a precizat în ce constau actele și faptele prin care s-ar fi adus atingere acesteia, pentru ca instanța de control să verifice temeinicia acestor susțineri.
Prin urmare, nerealizarea scopului procedurii în cauza de față, nu se datorează organelor desemnate să realizeze procedura, în lipsa bunurilor susceptibile de executare silită, ci a pasivității creditorilor în găsirea altor modalități de aducere în patrimoniul debitoarei a sumelor necesare continuării procedurii.
În sfârșit, nici ultima critică nu poate fi primită, deoarece destinația fondului de lichidare constituit la Registrul Comerțului este cu totul alta decât cea invocată de recurentă.
Față de cele reținute, Curtea, în temeiul art.312 alin.1 Cod pr.civilă, coroborat cu dispozițiile Legii nr.85/2006, a respins recursul ca nefondat și ca tardiv recursul declarat de C - în nume propriu și pentru
Prin contestația formulată la 25.09.2008 (fila 5) și înregistrată la data de 30.09.2008, contestatoarea-creditoare Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Cas olicitat, în temeiul art.318 cod pr.civilă, anularea deciziei nr.149/R-C/8.02.2008, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal și rejudecarea recursului formulat de creditoare, cu consecința modificării sentinței atacate, în sensul de a fi continuată procedura insolvenței reglementată de Legea nr.85/2006, față de debitoarea SC SRL.
În motivarea contestației, se arată că hotărârea atacată este rezultatul unei greșeli materiale grave, deoarece s-a respins ca tardiv declarat recursul C, deși acesta a fost declarat în termen. Precizează că, în raport de data comunicării sentinței comerciale nr.1046/F/07.11.2007, respectiv 14.12.2007, ultima zi în care autoritatea vamală avea posibilitatea de a depune cererea de recurs la instanță sau de aot ransmite prin corespondență cu scrisoare recomandată, cu confirmare de primire, era 27.12.2007, zilele de 25 și 26 decembrie fiind zile de, când serviciul poștal a fost suspendat. Susține că cererea de recurs cu nr.40484/21.12.2007 formulată de autoritatea vamală a fost depusă la oficiul poștal în ultima zi a termenului, 27.12.2007.
Contestația în anulare formulată de VCe ste întemeiată.
Într-adevăr, recursul formulat de creditoarea VCa fost declarat în termenul legal de 10 zile, de la comunicarea hotărârii, prevăzut de art.8 alin.2 din Legea nr.85/2006, astfel că prin decizia atacată s-a reținut greșit că a fost tardiv declarat, hotărârea fiind rezultatul unei greșeli materiale în sensul dispozițiilor art.318 din Codul d e pr.civilă.
Față de data comunicării sentinței comerciale nr.1046/F/07.11.2007, respectiv 14.12.2007, ultima zi în care autoritatea vamală avea posibilitatea de a depune cererea de recurs la instanță sau de aot ransmite prin corespondență cu scrisoare recomandată, cu confirmare de primire, era 27.12.2007, zilele de 25 și 26 decembrie fiind zile de. Cererea de recurs cu nr.40484/21.12.2007 formulată de autoritatea vamală a fost depusă la oficiul poștal în ultima zi a termenului, 27.12.2007 (fila 151).
În consecință, contestația în anulare este întemeiată, urmând să fie admisă ca atare și să se anuleze decizia atacată în privința contestatoarei, cu rejudecarea recursului.
Reanalizând recursul formulat de C, potrivit disp. art.304 pct.9 Cod pr.civilă, Curtea constată că acesta nu este fondat.
Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale C, în nume propriu și în numele Autorității Naționale a Vămilor, a declarat recurs criticând soluția instanței de fond ca nelegală, pentru următoarele motive:
Lichidatorul nu a depus diligențe pentru a constata bunurile societății debitoare și nu a întocmit un raport amănunțit cu privire la cauzele și împrejurările ajungerii debitoarei în insolvență, nu a întreprins nici un alt demers în sensul realizării scopului legal pentru care a fost instituită procedura de insolvență și anume, cea a acoperii pasivului debitoarei aflată în insolvență.
Lichidatorul nu a formulat acțiune în antrenarea răspunderii membrilor organelor de conducere ale societății debitoare, care să profite tuturor creditorilor, arătând doar că administratorii societății au părăsit țara în anul 1998, iar unul dintre administratori este în.
Susține că, prin notificarea nr.382/21.09.2007, lichidatorul a precizat că în Adunarea Creditorilor din 10.10.2007, urmează a se discuta oportunitatea promovării unei acțiuni pentru antrenarea răspunderii personale a administratorilor SC SRL, prin adresa nr.31481/09.10.2007, autoritatea vamală a pledat în favoarea acestei propuneri, fără însă a obține o hotărâre în acest sens.
Mai susține că, lichidatorul nu a solicitat creditorilor să-și exprime poziția față de avansarea cheltuielilor de procedură și că nu i s-a notificat raportul final sau cererea cuprinzând propunerea lichidatorului de închidere a procedurii insolvenței pentru a aprecia dacă se impune sau nu să formuleze obiecțiuni.
Recursul nu este fondat.
Din raportul lichidatorului rezultă că în patrimoniul debitoarei nu există bunuri, a căror valorificare să ducă la acoperirea cheltuielilor de procedură, astfel că nu i se poate imputa acestuia că nu a depus diligențe pentru identificarea și recuperarea bunurilor.
Curtea constată că, în temeiul art.138 alin.3 din Legea nr.85/2006, recurenta, în calitate de creditor, putea să formuleze după procedura prevăzută de acest text (prin comitetul creditorilor), acțiune în antrenarea răspunderii administratorului social. Textul art.138 din legea arătată nu prevede o obligație pentru lichidator de a formula această acțiune, ci doar o opțiune pentru el, în funcție de modul în care acesta judecă activitatea administratorului societății. Tocmai din acest motiv, legiuitorul a prevăzut și dreptul comitetului creditorilor de a solicita încuviințarea pentru formularea acțiunii în angajarea răspunderii administratorului. Recurenta-creditoare a pledat, așa cum susține în recurs în favoarea propunerii lichidatorului de antrenare a răspunderii personale a membrilor organelor de supraveghere sau de conducere, dar nu a făcut dovada că a solicitat judecătorului-sindic, prin comitetul creditorilor, autorizarea să introducă acțiunea respectivă.
Nu poate fi primită nici critica, potrivit căreia lichidatorul nu a solicitat creditorilor să-și exprime poziția față de avansarea cheltuielilor de procedură, din procesul-verbal de la fila 124 dosar, rezultând că lichidatorul a solicitat fiecărui creditor disponibilitatea de a avansa sumele necesare continuării procedurii.
De asemenea, nu este întemeiată nici ultima critică, în sensul că autorității vamale nu i s-a notificat raportul final și cererea privind propunerea lichidatorului de închidere a procedurii insolvenței.
Raportul depus la 129 și 130 din dosar, nu reprezintă raportul final prevăzut de art.129 din Legea nr.85/2006, care se întocmește după ce bunurile din averea debitorului au fost lichidate și care trebuia comunicat creditorilor, pentru ca aceștia să poată formula obiecții cu cel puțin 5 zile înainte de data convocării adunării creditorilor, ci este un raport lunar, privind descrierea modului de îndeplinire a atribuțiilor prin care lichidatorul solicită și închiderea procedurii conform art.131 din Legea nr.85/2006, raport ce nu trebuia comunicat creditorilor.
În concluzie, în lipsa bunurilor din patrimoniul societății debitoare și neavansării sumelor corespunzătoare pentru continuarea procedurii, de către creditori, închiderea procedurii insolvenței, dispusă de judecătorul-sindic, este legală.
Văzând și dispozițiile art.312 alin.1 Cod pr.civilă, se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite contestația în anulare formulată deDIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘIOPERAȚIUNI VAMALE C,cu sediul în C,-, județul D - în nume propriu și în numele și pentruAUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR,cu sediul în B,-, sector 1, împotriva deciziei nr. 149/R-C din 08.02.2008 pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații cu sediul în Pitești,-, 1, județul A,DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICEcu sediul în Pitești,-, județul A și lichidatorul judiciar,domiciliată în Pitești, str. - -, - se. A, 15, județul
Anulează decizia de mai sus, în privința contestatoarei, iar pe fond, respinge ca nefondat recursul acesteia împotriva sentinței nr.1046/F/07.11.2007, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 noiembrie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
Red.
TC//2 ex/05.12.2008
Președinte:Gabriela ChiornițăJudecători:Gabriela Chiorniță, Ioana Miriță, Ioana Bătrînu
