Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 1051/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
CURTEA DE APEL B-SECTIA A V-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.1051
Sedinta publica din 17.10. 2008
Instanta compusa din:
PREȘEDINTE: Mirela Polițeanu
JUDECĂTOR 2: Gabriela Vințanu
JUDECĂTOR 3: Georgeta Guranda
Grefier - -
Pe rol solutionarea recursului formulat de recurentul pârât, în contradictoriu cu intimații creditori - ROMÂNIA SRL, PRIMĂRIA COMUNEI, - SRL și intimata debitoare - 2 - - prin lichidator judiciar - LIDER LICHIDARE ȘI,împotriva sentintei comerciale nr.1392/25.03.2008 pronunțată de Tribunalul B-Sectia a VII- a Comerciala, în dosarul nr-.
La apelul nominal facut în sedinta publică,se prezintă recurenta prin avocat care depune împuternicire avocațială comună la dosar, intimata creditoare - ROMÂNIA SRL prin avocat cu împuternicire avocațială la fila 22 dosar, intimata creditoare PRIMĂRIA COMUNEI prin împuternicit - care depune delegație la dosar, intimata creditoare - SRL prin avocat care depune împuternicire avocațială la dosar și intimata debitoare prin domnul asociat coordonator care depune împuternicire la dosar.
Procedura legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care,
Recurenta prin avocat depune taxele judiciare de timbru, fiind anulate de către C și înscrisuri.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recurs.
Recurenta prin avocat solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
Intimata debitoare prin împuternicit solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii recurate.
Intimata PRIMĂRIA COMUNEI prin împuternicit solicită admiterea recursului.
Intimata - SRL prin avocat solicită admiterea recursului.
Intimata - ROMÂNIA SRL prin avocat solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii recurate
Instanța constată închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei comerciale de față;
Prin sentința comercială nr.1392/25.03.2008 pronunțată de Tribunalul B-Sectia a VII- a Comerciala, în dosarul nr- s-au respins, ca nefondate, obiecțiunile formulate de creditorul PRIMĂRIA, la raportul final întocmit de lichidatorul judiciar LIDER-LICHIDARE ȘI, al debitorului - 2 -. A fost aprobat raportul final al lichidatorului judiciar LIDER-LICHIDARE ȘI. Au fost respinse, ca inadmisibile, cererile creditorului - SRL: 1. de a analiza de urgență oportunitatea înlocuirii din oficiu a lichidatorului judiciar LIDER-LICHIDARE ȘI; 2. de convocare a adunării creditorilor având ca principal punct al ordinii de zi stabilirea strategiei optime de apărare a intereselor debitorului în recursul aflat pe rolul ICCJ și de a pune în sarcina lichidatorului judiciar prezentarea unui raport, în fața adunării creditorilor, privind situația completă a procesului dintre debitor și BANK și - ROMÂNIA SRL, precum și a cauzelor care consideră că au determinat respingerea acțiunii în primele două grade de jurisdicție; 3. de administrare în cauză a unui interogatoriu luat - ROMÂNIA SRL și - COM SRL. A fost respinsă, ca nefondată, cererea creditorului - SRL de radiere a creditorului - ROMÂNIA SRL din tabelul definitiv consolidat al creanțelor. A fost admisă excepția prescripției dreptului de a solicita atragerea răspunderii personale a pârâtului, excepție invocată de către acesta. A fost respinsă, ca prescrisă, cererea lichidatorului judiciar LIDER-LICHIDARE ȘI, împotriva pârâtului.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut următoarele:
- 2 - a fost condusă de un consiliu de administrație în cadrul căruia pârâtul a asigurat funcția de președinte; consiliul de administrație a fost organizat și a desfășurat activitatea conform dispozițiilor Legii 31/1990.Managementul societății a fost asigurat de consiliu de administrație și nu de către un administrator, chiar dacă acesta avea calitatea de președinte al consiliului de administrație; cererea de atragere a răspunderii reține în sarcina pârâtului fapte care cad în competența managerială a consiliului de administrație.
Lichidatorul judiciar nu a înscris nici una din faptele cuprinse în cererea de atragere a răspunderii personale în rapoartele privitor la cauzele si împrejurările care au condus la încetarea de plăți a debitorului și, cu atât mai mult, nu a indicat niciodată exclusiv pe pârât ca fiind vinovat.
Derularea ulterioară a evenimentelor a dovedit că încheierea contractului de distribuție a constituit momentul în care distribuitorul a început preluarea - 2 -, iar scopul viclean al distribuitorului nu poate constitui motiv de a acuza pe pârât pentru management defectuos; faptul că 2 a adus în garanție mărfuri face parte din operațiunile normale de creditare dintre un producător și o banca creditoare; este adevărat că, ulterior, - 2 - a înregistrat o importantă pagubă prin valorificarea la un preț de sub 3% din prețul de producție, valorificare însă coordonată de reprezentanții aceluiași distribuitor, care a rămas credincios țelului de prelucrare a fabricii 2 -; un comerciant de bună credință cum a fost 2 - nu poate anticipa și de cele mai multe ori nu se poate apăra împotriva unui partener care a gândit falimentarea fabricii și preluarea acesteia.
Astfel, cererea este nefundamentată, faptele imputabile căzând eventual în sarcina consiliului de administrație nu unui administrator anume.
În redactarea actuală, cererile întemeiate pe dispozițiile articolului 138 din lege sunt introduse de către administrator/lichidator și, în subsidiar de către comitetul creditorilor.
Fiind vorba de o răspundere civilă delictuală, dreptul la acțiune ia naștere din momentul în care persoana interesată ia cunoștință de fapta cauzatoare de prejudicii și de persoana care a cauzat prejudiciul, în cadrul procedurii acest moment fiind, de regulă, cel al depunerii de către administrator/lichidator a raportului prevăzut la: articolul 18 lit a), rap la articolul 41-în redactarea anterioară modificării Legii 64/1995, republicată în 13.12.1999, prin OG 38/2002; articolului 18 lit a), raportat la articolul 41 în redactarea ulterioară modificării Legii 64/1995, republicată în 13.12.1999, prin OG 38/2002; articolului 25 lit a) raportat la art. 56 alin.1 -în redactarea ulterioară modificării Legii 64/1995, republicată în 13.12.1999, prin Legea 149/2004 și republicării acesteia la 17.11.2007, când s-a dat textelor o nouă numerotare; articolul 20 lit. b) raportat la articolul 59 alin.1 din Legea 85/2006, termen stabilit inițial la 30 de zile de la desemnare, apoi la un termen indicat de judecătorul sindic, dar care nu putea depăși 60 de zile de la desemnare.
Chiar dacă nu se prevedea expres în legea veche, termenul de prescripție extinctivă a dreptului la acțiune în răspundere patrimonială a organelor de conducere ale debitorului este cel general, de 3 ani, care începe să curgă din momentul în care persoana interesată (respectiv creditorul înscris la masa credală, respectiv administratorul/lichidatorul judiciar și comitetul creditorilor) ia cunoștință de fapta cauzatoare de prejudicii și de persoana care a cauzat prejudiciul, prin depunerea de către administratorul lichidator a raportului asupra cauzelor sau împrejurărilor care au dus la apariția insolvenței debitorului, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă, ori din alte informații și documente aflate sau nu la dosarul cauzei.
Acest termen poate începe să curgă și înainte de deschiderea procedurii, iar în reglementarea actuală se prevede expres acest lucru, în teza a II-a a art.139 din Legea 85/2006; astfel, termenul de prescripție de 3 ani nu se poate împlini mai devreme de 2 ani de la data hotărârii de deschidere a procedurii, în speță data de 19.12.3003 (articolul 3 alin 1 lit a). Data intrării debitorului în procedura falimentului - 18.03.2005, nu are nici o relevanță în ceea ce privește prescripția dreptului la acțiune.
Cererea fiind introdusă de lichidatorul judiciar, care a îndeplinit în procedură și atribuții specifice administratorului judiciar, termenul de prescripție de 3 ani începe să curgă de la data la care a depus sau trebuia să depună raportul prevăzut de articolul 18 lit a), raportat la articolul ( 41-în redactarea ulterioară modificării Legii 64/1995, republicată în 13.12.1999, prin OG 38/2002, în vigoare la data deschiderii procedurii, raport asupra cauzelor sau împrejurărilor care au dus la apariția insolvenței debitorului, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă, acela fiind momentul la care a cunoscut sau trebuia să cunoască fapta cauzatoare de prejudicii și persoana care a cauzat insolventa debitorului.
De altfel, chiar în cererea de atragere a răspunderii, lichidatorul judiciar a arătat că, potrivit rapoartelor întocmite, inclusiv din rapoartele privitoare la cauzele insolvenței, rezultă că intrarea debitorului în procedură prin înregistrarea incapacității de plată s-a datorat unui management necorespunzător privitor la determinarea profilului producției precum și capacitarea acesteia în vederea valorificării mărfurilor.
Astfel, la data de 20.02.2004, administratorul judiciar a depus raport de activitate nr.1, în cadrul căruia, la pct.4, a înscris cauzele și împrejurările care au condus la încetarea de plăți a debitoruIui - 2 -, în care a făcut vorbire de contractul de distribuție, de încheierea contractului tripartit și de disensiunile apărute între acționari, aspecte menționate și în cererea de deschidere a procedurii ( 70 suplim. vol 2). Semnificația datei de 20.02.2004 rezidă în faptul că e data de la care începe să curgă termenul general de prescripție de 3 ani, termen care s-a împlinit la data de 20.02.2007(art.101 alin.3 pr.civ.)
Potrivit art. 1 din Decretul 167/19958, republicat, (1) Dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege.(2) Odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal se stinge și dreptul Ia acțiune privind drepturile accesorii.
Lichidatorul judiciar nu a făcut dovada, în condițiile articolelor 13 și 16 din Decretul 167/19958, republicat, a suspendării ori întreruperii prescripției dreptului de a solicita atragerea răspunderii personale a pârâților, cererea fiind introdusă la 12.12.2007, după împlinirea termenului general de prescripție de 3 ani.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul, solicitând casarea în parte a sentinței în ceea ce privește respingerea obiecțiunilor formulate de creditorul Primăria la raportul final întocmit de lichidator, aprobarea raportului final al lichidatorului, respingerea cererilor formulate de către - SRL, respectiv de înlocuire din oficiu a lichidatorului, de convocare a adunării creditorilor având ca obiect la ordinea de zi apărarea în dosarul aflat pe rolul Înalta Curte de Casație și Justiție, de administrare a unui interogatoriu luat - ROMÂNIA SRL și - COM SRL, de radiere a creditorului - ROMÂNIA SRL din tabelul definitiv consolidat al creanțelor.
În motivarea recursului se face mai întâi un istoric al procedurii insolvenței împotriva debitorului - 2 - și al hotărârilor pronunțată de judecătorul-sindic în această procedură.
Se arată că hotărârea atacată este nelegală, întrucât judecătorul-sindic nu a exercitat controlul judecătoresc asupra activității lichidatorului.
Nu au fost reținute obiecțiunile la raportul final și nu au fost verificate situațiile financiare finale care trebuiau să însoțească raportul depus.
Administratorul judiciar nu făcut dovada că a lichidat toate bunurile din patrimoniul debitoarei.
Astfel în patrimoniul debitoarei se aflau două autoturisme pentru care nu există nici o dovadă unde se află sau când au fost înstrăinate.
Imobilul teren înstrăinat prin licitație nu a fost înstrăinat în totalitate.
În cauză - ROMÂNIA SRL a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului, ca nefondat.
La dosar a fost depusă copia deciziei comerciale nr. 2217 din 19.06.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care a fost respins recursul declarat de reclamanta - 2 - prin administrator special, ca fiind formulat de persoană fără calitate procesuală și a fost respins ca tardiv formulat recursul declarat de reclamanta - 2 -, prin lichidator judiciar LIDER LICHIDARE ȘI.
Criticile aduse sentinței sunt neîntemeiate.
Judecătorul-sindic a motivat într-un mod foarte amplu și concis toate măsurile pe care le-a dispus prin sentința recurată.
Toate aspectele invocate prin recurs, privind modul de organizare a licitațiilor pentru valorificarea bunurilor debitoarei au fost definitiv și irevocabil clarificate prin hotărâri judecătorești definitive prin care s-au soluționat contestațiile cu privire la fiecare dintre aceste măsuri ale administratorului judiciar.
În ceea ce privește existența unor alte bunuri în patrimoniul debitoarei nu s-au făcut dovezi privind existența acestora și nu apare în sentința recurată nici o cerere a administratorului special în acest sens.
Judecătorul-sindic s-a pronunțat asupra tuturor cererilor formulate de părți și a motivat respingerea acestora pe dispozițiile legale.
Este de remarcat faptul că hotărârea judecătorului-sindic redă în amănunt susținerile tuturor părților și criticile aduse de acestea, fiecare critică fiind analizată iar respingerea acestora fiind temeinic argumentată în fapt și în drept.
Față de aceste considerente, potrivit dispozițiile articolului 312 alin. 1 Cod procedură civilă, recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul pârât, în contradictoriu cu intimații creditori - ROMÂNIA SRL, PRIMĂRIA COMUNEI, - SRL și intimata debitoare - 2 - - prin lichidator judiciar - LIDER LICHIDARE ȘI, împotriva sentintei comerciale nr.1392/25.03.2008 pronunțată de Tribunalul B-Sectia a VII- a Comerciala, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 octombrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDF. JUD,
GREFIER,
Red.Jud.
Tehnored.
2 ex.
10.11.2008
.
Tribunalul București
Secția a VII a Comercială
Judecător sindic:
Președinte:Mirela PolițeanuJudecători:Mirela Polițeanu, Gabriela Vințanu, Georgeta Guranda
