Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 1070/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr intern 1306/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 1070
Ședința publică de la 21 octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tatiana Gabriela Năstase
JUDECĂTOR 2: Ruxandra Monica Duță
Judecător - -
Grefier -
*************
Pe rol pronunțarea în cauza comercială de față, având ca obiect recursul formulat de creditoarea SC SRL prin lichidator judiciar - în contradictoriu cu intimata debitoare SC SRL B, împotriva Sentinței comerciale nr.7482/29.05.2008 pronunțată de Secția a VII-a Comercială a Tribunalului București.
Dezbaterile în recurs au avut loc în cadrul ședinței publice din data de 14 octombrie, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera în temeiul art.260 Cod procedură civilă și pentru a da posibilitate recurentei să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 21 octombrie 2008, când a decis următoarele:
CURTEA,
Deliberând, asupra recursului comercial d e față, Curtea constată următoarele:
Prin sentința comercială nr.7482/29.05.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială a fost admisă contestația debitorului și a fost respinsă cererea formulată de creditorul SC SRL împotriva debitoarei SC SRL, având ca obiect deschiderea procedurii de insolvență.
Judecătorul-sindic a reținut că s-a solicitat de către creditoare deschiderea procedurii de insolvență asupra debitoarei invocându-se deținerea unei creanțe în valoare de 21.051,11 RON, așa cum rezultă din facturile fiscale prezentate la filele 5-8 ale dosarului, emise având ca temei contractul de prestări servicii încheiat între cele două societăți la data de 01.11.2006.
Debitorul a fost notificat în sensul achitării datoriei, dar acesta a contestat-o, susținând că a achitat toate facturile emise. S-a făcut trimitere la chitanța din 21.02.2007 prin care a plătit suma de 4.174,18 lei, precum și la o serie de chitanțe prin care angajații creditoarei au semnat pentru sumele încasate în valoare de 18.101,28 lei.
Analizând înscrisurile, judecătorul-sindic a reținut că există divergențe în ceea ce privește modul de executare a contractului de prestări servicii încheiat astfel încât, pentru stabilirea cu exactitate a modului de îndeplinire a obligațiilor contractuale de către fiecare parte, este necesară administrarea unui probatoriu complex.
Prin urmare, tribunalul a constatat că petenta creditoare nu deține o creanță certă și exigibilă, astfel încât a respins cererea formulată de creditoare.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs creditoarea care a solicitat casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
În motivarea recursului s-a arătat, în esență, că, la data de 21.02.2008 debitoarea a încetat plățile către creditoare, iar ultima plată a fost cea pentru suma de 4.552,57 la 21.02.2007.
Debitoarea a contestat debitul întrucât a arătat că a achitat sumele de bani restante către salariații creditoarei, dar din declarațiile depuse la dosar nu rezultă că salariații au primit sume de bani de la SC SRL sau de la reprezentanții acesteia.
Recurenta a apreciat că datoria invocată de ea îndeplinește condițiile prevăzute de articolul 379 Cod procedură civilă, iar starea de insolvență este evidentă, potrivit articolului 3 pct. 1 lit. a din Legea nr.85/2006, întrucât debitoarea nu a plătit datoria sa față de creditoare după 30 de zile de la scadență. Deși recurenta nu contestă faptul că debitoarea desfășoară în continuare activități comerciale, aceasta susține, în motivarea recursului, că debitoarea nu și-a respectat contractul încheiat și nu a achitat, nici după 30 de zile de la scadență, obligațiile care-i revin.
Prin concluzii scrise, intimata a solicitat respingerea recursului, arătând că în cauză nu sunt respectate două dintre cerințele prevăzute imperativ de Legea nr.85/2006, respectiv persoana care solicită deschiderea procedurii nu are calitate de creditor, iar persoana împotriva căreia se solicită deschiderea procedurii nu are calitatea de debitor prezumat în insolvență.
Analizând actele și lucrările dosarului sub aspectul motivelor de recurs invocate și în lumina dispozițiilor articolului 3041Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
În conformitate cu art. 3 pct. 6 din legea procedurii insolvenței, prin creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii insolvenței se înțelege creditorul a cărui creanță împotriva patrimoniului debitorului este certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 30 de zile.
Conform art. 379 din Codul d e procedură civilă, creanța certă este aceea a cărei existență rezultă din însuși actul de creanță sau și din alte acte, iar creanța este lichidă atunci când câtimea sa este determinată sau determinabilă prin actul de creanță sau alte acte emanând de la debitor sau recunoscute de dânsul.
În cauză, conform art. 3 din contractul încheiat de părți, plata prețului urma a se efectua în termen de 25 de zile de la livrarea și recepția de către beneficiar a produselor finite aferente fiecărei comenzi, prin transfer bancar.
Chiar recurenta recunoaște însă că, datorită dificultăților economice cu care s-a confruntat prestatorul, facturile s-au achitat în lei.
Intimata a depus la dosarul cauzei înscrisuri cu care pretinde că a achitat integral creanța pretinsă de creditoare, fie în numerar la casieria societății, fie prin plăți făcute angajaților creditoarei.
Este reală împrejurarea învederată de creditoare în sensul că în cuprinsul chitanțelor nu se menționează de la cine au primit salariații creditoarei anumite sume de bani, dar curtea nu poate ignora faptul că debitoarea se află în posesia declarațiilor salariaților creditoarei ceea ce instituie prezumția simplă că aceasta a avansat sumele de bani cu care au fost efectuate plățile.
În consecință, instanța apreciază că, în acest moment, cuantumul datoriei debitoarei către creditoare este incert, neputând fi determinat numai în baza înscrisurilor depuse la dosar, fiind necesară administrarea de probe suplimentare, eventual o expertiză contabilă care să lămurească situația plăților.
Aceasta este, de altfel, și concluzia la care a ajuns instanța de fond.
Față de considerentele expuse mai sus, curtea va respinge recursul ca nefondat în baza art. 312 alineat 1 Cod de procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de creditoarea SC SRL prin lichidator judiciar - în contradictoriu cu intimata debitoare SC SRL B, împotriva Sentinței comerciale nr.7482/29.05.2008 pronunțată de Secția a VII-a Comercială a Tribunalului București.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 21 octombrie 2008.
Președinte, - - - | Judecător, --- - | Judecător, - - |
Grefier, - |
Red.Jud.
Tehnored.
ex.2/4.11.2008
Președinte:Tatiana Gabriela NăstaseJudecători:Tatiana Gabriela Năstase, Ruxandra Monica Duță
