Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 1113/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA COMERCIALA NR:1113
Sedința publică din 29 octombrie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Decebal Taragan
JUDECĂTOR 2: Minodora Condoiu
JUDECĂTOR 3: Ana Maria
GREFIER -
****************
Pe rol judecarea cererii de recurs, formulată de recurentul creditor împotriva sentinței comercială nr. 2051 din 6.05.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata debitoare SC SRL
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă intimata debitoare prin administratorul societății reprezentat de avocat depunând împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind recurentul creditor.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, care învederează Curții, că s-au depus la dosar, prin serviciul registratură, note scrise formulate de recurentul creditor care solicită judecarea cauzei în lipsă.
Intimata debitoare prin apărător, învederează că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată dezbaterile închise, în baza art.150 pr.civ. și acordă cuvântul
Intimatei debitoare prin apărător.
Intimata debitoare prin apărător, solicită respingerea recursului pentru considerentele expuse prin întâmpinare, cu cheltuieli de judecată sens în care depune chitanță în original, reprezentând onorariu de avocat.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin sentința comercială nr. 2051 din 6.05.2008 a Tribunalului București - Secția a VII a Comercială, s-a respins, în baza articolului 33 alineat 3 din Legea nr.85/2006, cererea creditorului, domiciliat în B, de deschidere a procedurii insolvenței împotriva debitoarei SC SRL B, iar contestația debitoarei, ca rămasă fără obiect.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a avut în vedere susținerile părților, probele administrate în cauză și dispozițiile legale în materie.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, creditorul, considerând-o netemeinică și nelegală.
În motivarea recursului, creditorul a arătat că,urmare a raporturilor desfășurate între părțile implicate, în acest deferent financiar, a rezultat creanța deținută de către acesta și opusă pârâtei. Astfel, în baza articolului 3 din Convenție, s-a născut în sarcina debitoarei, obligația de a remite către creditor, J din suma încasată, a urmare a perfectării contractului de vânzare - cumpărare, sau orice sumă primită și rezultată în urma acestei operațiuni. Apreciază creditorul că, stipulația contractuală este extrem de clară, atât în ceea ce privește, drepturile la care dau naștere, cât și obligațiile corelative, ce incumbă părților contractante. Acest aspect conferă caracter de certitudine creanței creditorului, deschizându-i calea judecății, în virtutea Legii nr. 85/2006.
Deși, cu titlu de avans, pârâta a primit suma de 5.000 Euro, nu ia remis, decât, 1.000 Euro, și nu 2.500 euro, conform înțelegerii părților, diferența de 1.500 euro nu a primit-o, nici până în prezent, aceasta însușindu-și, pe nedrept, această sumă.
În condițiile în care debitoarea refuză să-i remită diferența rămasă din avans, cu atât mai mult a refuzat să-i plătească J din comisionul cuvenit, urmare a încheierii contractului de vânzare - cumpărare, contract, care, contrar susținerilor debitoarei, s-a încheiat la sfârșitul lunii iunie, fiind autentificat de BNP "LOTUS", din
Recurentul mai arată că, normele legale în materie, nu prevăd motivele pentru care Judecătorul - sindic poate obliga creditorul la plata cauțiunii, astfel încât, solicită ca instanța să respingă cererea debitoarei, de obligare a sa la plata cauțiunii de 10%, în temeiul articolului 33 din Legea nr.85/2006.
Cererea debitoarei nu cuprinde nici o motivare, care să justifice, obligarea creditorului, la plata unei cauțiuni. Scopul obligării la cauțiune este pentru acoperirea, eventualelor, pagube suferite de debitor, în urma introducerii unei cereri, în mod abuziv, ori în situația din speță, cererea este pe deplin justificată, având în vedere faptul că, deține o creanță certă, lichidă și exigibilă, neonorată de pârâtă.
Apreciază creditorul că, există un drept de reparație în cazul abuzului ori relei credințe, deci, în situația acestuia, nu se impune aplicarea unei astfel de măsuri.
Întrucât legea dispune că, Judecătorul poate obliga pe creditor la plata cauțiunii, la cererea debitorului, în practică s-a decis că, cererea debitorului trebuie să aibă o justificare, conform scopului cauțiunii, adică împiedicarea abuzului de drept al creditorilor, iar în situația de față, nu consideră un abuz, prin solicitarea descrisă, în cererea de deschidere a procedurii falimentului.
Având în vedere că normele nu prevăd motivele pentru care Judecătorul - sindic poate obliga creditorul la plata cauțiunii, solicită respingerea solicitării de obligare a sa, la consemnarea cauțiunii, reprezentând 10% din valoarea creanței.
În susținerea recursului nu s-au solicitat probe noi, iar cererea, a fost timbrată cu o taxă de timbru în sumă de 20 lei și timbru judiciar în valoare de 0,5 lei.
Recursul este nefondat.
Analizând actele și lucrările dosarelor, în raport cu motivele de recurs invocate, probele administrate și dispozițiile legale în materie, Curtea constată că, potrivit articolului 33 alineat 3 din Legea nr.85/2006, la cererea debitorului, Judecătorul - sindic îi poate obliga pe creditorii, care au introdus cererea, de deschidere a procedurii insolvenței, să consemneze, în termen de 15 zile, la o bancă, o cauțiune, de cel mult 10% din valoarea creanțelor, iar alineatul final, statuează că, în cazul în care cauțiunea nu este consemnată în termen, cererea introductivă va fi respinsă.
În cauză, Curtea constată că, creditorul a solicitat deschiderea procedurii insolvenței, împotriva debitoarei, pentru o creanță în sumă de 74.700 ron.
Din motivarea cererii de deschidere a procedurii, cât și din motivarea recursului, rezultă că, în fapt, creanța, de recuperat, ar fi de numai 1.500 Euro, deși, și această sumă este contestată de debitoare.
În aceste condiții, Curtea constată că, nefăcându-se dovada unei creanțe certe, lichide și exigibile, există riscul ca debitoarei să i se producă un prejudiciu, prin introducerea cererii de deschidere a procedurii insolvenței împotriva sa, astfel că, Judecătorul - sindic a avut suficiente elemente, care să-l determine, să uziteze de dreptul său, exclusiv și suveran, de a admite cererea, de depunere, de către creditor, a unei cauțiuni.
Cum creditorul nu s-a conformat acestei dispoziții a instanței de fond, urma să suporte sancțiunea prevăzută de lege, respectiv - respingerea cererii sale, de deschidere a procedurii insolvenței, împotriva debitoarei.
În consecință, Curtea constată că, instanța de fond a reținut o situație de fapt corectă în cauză, pe baza probelor administrate, judicios analizate, și a făcut o interpretare și aplicare adecvată a dispozițiilor legale în materie, specifice speței și menționate mai sus, astfel că, motivele de recurs invocate sunt neîntemeiate.
Față de considerentele expuse mai sus, Curtea constată că, sentința comercială atacată este temeinică și legală, și urmează a fi menținută, iar recursul va fi respins, ca nefondat, în temeiul articolului 312 Cod procedură civilă.
Văzând și dispozițiile articolului 274 Cod procedură civilă;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul creditor, împotriva sentinței comercială nr. 2051 din 6.05.2008 a Tribunalului București - Secția a VII-a Comercială, în contradictoriu cu intimata debitoare SC SRL.
Obligă recurentul la plata sumei de 1.000 lei cheltuieli de judecată, în recurs, către intimată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi - 29.10.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
-
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored.
2 ex.
11.11.2008
Tribunalul București - Secția a VII a Comercială
Judecător sindic:
Președinte:Decebal TaraganJudecători:Decebal Taragan, Minodora Condoiu, Ana Maria
