Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 1114/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA COMERCIALA NR:1114
Sedința publică din 29 octombrie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Decebal Taragan
JUDECĂTOR 2: Minodora Condoiu
JUDECĂTOR 3: Ana Maria
GREFIER -
****************
Pe rol judecarea cererii de recurs, formulată de recurenta creditoare ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE SECTOR 5 B, împotriva sentinței comerciale nr.1628/03.04.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata debitoare SC - SRL B prin lichidator judiciar CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, după care: Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat și având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin sentința comercială nr. 1628 din 3.04.2008 a Tribunalului București - Secția a VII a Comercială, s-a admis cererea lichidatorului judiciar, s-a dispus închiderea procedurii insolvenței debitoarei SC - SRL B, în contradictoriu cu creditoarea ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 5 B, precum și comunicarea sentinței, lichidatorului, debitorului, DIRECȚIEI GENERALE A FINANȚELOR PUBLICE B și OFICIULUI REGISTRULUI COMERȚULUI, pentru radiere.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a avut în vedere susținerile părților, probele administrate în cauză și dispozițiile legale în materie.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, creditoarea ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 5 B, considerând-o netemeinică și nelegală.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că, prin sentința comercială nr. 1628 din 3.04.2008, instanța a dispus închiderea procedurii, în baza articolului 131 din Legea nr.85/2006, privind pe debitoarea SC - SRL, fără a da posibilitate recurentei să formuleze cererea de angajare a răspunderii patrimoniale, împotriva moștenitorilor administratorului debitoarei, sus menționate.
Sentința a fost dată cu aplicarea greșită a legii, întrucât, prin sentința comercială nr. 4576/29.11.2007, Judecătorul - sindic a dispus deschiderea procedurii de faliment, prevăzută de Legea nr.85/2006, privind insolvența, desemnând ca lichidator judiciar Cabinetul Individual de Insolvență -.
La termenul din 3.04.2008 lichidatorul judiciar a depus la dosarul cauzei, raportul final de activitate, învederând instanței faptul că, societatea nu figurează cu bunuri în patrimoniu, care ar putea fi valorificate în cadrul procedurii de faliment, propunând, totodată, închiderea procedurii, în conformitate cu prevederile articolului 131 din Legea insolvenței.
Se mai arată că, lichidatorul judiciar, în singurul raport de activitate, depus la dosarul cauzei, a omis să formuleze un punct de vedere, pe dispozițiile articolului 138 din Legea insolvenței, cu privire la atragerea răspunderii patrimoniale a administratorului debitoarei SC - SRL, în speța de față, fiind astfel incidente, dispozițiile articolului 138 alineat 3 din Legea sus menționată.
Mai mult decât atât, recursul este întemeiat și prin îndeplinirea motivului prevăzut de dispozițiile articolului 304 punctul 5, coroborat cu articolul 105 Cod procedură civilă, întrucât, prin pronunțarea sentinței atacate, recurentei i s-a pricinuit o vătămare, prin imposibilitatea exercitării drepturilor procesuale, în sensul formulării cererii de atragere a răspunderii patrimoniale a persoanelor vătămare, de ajungerea societății debitoare în stare de insolvență.
Astfel, consideră eronată hotărârea instanței de fond, de închiderea procedurii, în conformitate cu dispozițiile articolului 131 din Legea nr.85/2006, privind procedura insolvenței, fără a da posibilitate recurentei, să formuleze cerere de atragere a răspunderii patrimoniale, împotriva moștenitorilor administratorului debitoarei, sus precizată, în temeiul articolului 138 din Legea insolvenței.
Se menționează faptul că, în speța de față, nu se impune ca, lichidatorul judiciar să depună la dosarul cauzei "Raport final" privind pe debitoarea sus amintită, având în vedere că, în averea debitoarei, nu există înregistrate bunuri valorificabile, pentru acoperirea pasivului și că nici un creditor nu se oferă să achite cheltuielile administrative, astfel, fiind încălcate dispozițiile articolului 129 alineat 1 din Legea insolvenței, care prevede că, lichidatorul judiciar va supune Judecătorului sindic un raport final, numai în situația în care în averea debitoarei există bunuri și acestea au fost lichidate.
Instanța de fond, în mod eronat, a dispus respingerea cererii de autorizare formulată de recurentă, în calitate de unic creditor, motivat de faptul că, administratorul debitoarei este decedat, dar în motivarea sentinței, se menționează faptul că, administratorul a decedat, în cadrul procedurii și nu înainte de deschiderea acesteia.
Astfel, recurenta are posibilitatea să se îndrepte împotriva moștenitorilor acestuia, în vederea recuperării debitelor restante, așa cum prevăd dispozițiile articolului 243 Cod procedură civilă: "Moștenirii preiau poziția procesuală a autorului, numai dacă decesul a intervenit pe parcursul judecății cauzei".
În aceste condiții, moștenitorii preiau drepturile și obligațiile administratorului și continuă în locul acestuia, procesele privitoare la drepturile și obligațiile respective, dobândind astfel calitatea de pârâți, pe care a avut-o și defunctul.
În susținerea recursului nu s-au solicitat probe noi, iar cererea, întemeiată pe dispozițiile articolului 304 punctul 9 Cod procedură civilă, nu a fost timbrată, această parte fiind scutită de plata taxelor judiciare de timbru, potrivit dispozițiilor legale în materie, în vigoare.
Recursul este nefondat.
Analizând actele și lucrările dosarelor, în raport cu motivele de recurs invocate, probele administrate și dispozițiile legale în materie, Curtea constată că, potrivit articolului 131 din Legea nr.85/2006, în orice stadiu al procedurii insolvenței, dacă se constată că nu există bunuri, în averea debitorului, care să poată fi valorificate, Judecătorul - sindic, va putea da o sentință, de închidere a acesteia.
În cauză, Curtea constată, din raportul final al lichidatorului judiciar, că debitoarea nu figurează cu bunuri în patrimoniu,care să poată fi valorificate, în cadrul procedurii falimentului, astfel că, Judecătorul - sindic, era îndrituit să pronunțe închiderea procedurii, potrivit textului de lege, indicat mai sus.
Faptul că, creditoarea nu a formulat cerere de atragere a răspunderii patrimoniale a administratorului debitoarei, decedat, sau a moștenitorilor acestuia, nu are nicio relevanță juridică, atâta vreme cât, lichidatorul judiciar nu a stabilit vreo culpă, în sarcina acestuia, în ajungerea societății debitoare în stare de insolvență.
Faptul că lichidatorul judiciar nu a formulat o cerere de atragere a răspunderii patrimoniale personale a administratorului societății debitoare,nu o îndreptățea pe creditoare, în mod automat, să formuleze o asemenea cerere, atâta timp cât, nu a obținut, în prealabil, autorizarea, Judecătorului - sindic, în acest scop.
În final, Curtea constată că, în cazul în care creditoarea constata că, lichidatorul judiciar nu și-a îndeplinit obligațiile și nu a întocmit, corespunzător, raportul cu privire la cauzele și persoanele vinovate de ajungerea debitoarei în stare de insolvență, avea posibilitatea să formuleze obiecțiuni, în timp util, la acesta, însă, neprocedând de această manieră, este culpa sa, pe care nu o poate invoca pentru câștigarea unui drept, potrivit articolului 108 alineat final Cod procedură civilă.
În consecință, Curtea constată că, instanța de fond a reținut o situație de fapt corectă în cauză, pe baza probelor administrate, judicios analizate, și a făcut o interpretare și aplicare adecvată a dispozițiilor legale în materie, specifice speței și menționate mai sus, astfel că, motivele de recurs invocate sunt, în totalitate, neîntemeiate.
Față de considerentele expuse mai sus, Curtea constată că, sentința comercială atacată este temeinică și legală, și urmează a fi menținută, iar recursul va fi respins, ca nefondat, în temeiul articolului 312 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta creditoare ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE SECTOR 5 B, împotriva sentinței comerciale nr.1628/03.04.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata debitoare SC - SRL B, reprezentată prin lichidator judiciar -CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ -.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi - 29.10.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
-
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored.
2 ex.
11.11.2008
Tribunalul București - Secția a VII a Comercială
Judecător sindic:
Președinte:Decebal TaraganJudecători:Decebal Taragan, Minodora Condoiu, Ana Maria
