Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 1119/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 1119/R-
Ședința publică din 28 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ioana Bătrînu judecător
JUDECĂTOR 2: Dumitru
JUDECĂTOR 3: Ioana Miriță
Grefier - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de creditoarea, cu sediul în P, str. -, -. A,. 30, județul A, împotriva sentinței nr.715/F din 30 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș, în dosarul nr. -/2008, intimată fiind debitoarea MIRA, cu sediul în, -. B,. 9, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns avocat și administrator, pentru recurenta-creditoare
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei, achitată conform chitanței nr. -/15.10.2008, emisă de Trezoreria Municipiului P și timbru judiciar de 0,3 lei - fila 87.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Apărătoarea recurentei-creditoare depune la dosar împuternicire avocațială nr.87/28.11.2008 și solicită admiterea probei cu înscrisuri, respectiv proces-verbal de executare și balanța analitică privind soldul debitoarei, acte despre care arată că nu se află la dosar.
Instanța admite proba cu înscrisuri solicitată de recurentă, prin apărător, în temeiul art. 167 Cod pr. civ.
Apărătoarea recurentei învederează că nu mai are cereri de formulat sau excepții de invocat.
În raport de această împrejurare, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Apărătoarea recurentei-creditoare solicită admiterea recursului astfel cum a fost motivat, modificarea sentinței instanței de fond, în sensul respingerii contestației debitoarei și admiterii cererii creditoarei, privind deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei și constatării creanței creditoarei ca fiind certă, lichidă și exigibilă.
Arată că instanța de fond a amânat pronunțarea, pentru a-i da posibilitatea debitoarei de a depune concluzii scrise, însă aceasta a depus și alte înscrisuri, împreună cu concluziile, acte de care creditoarea nu a avut cunoștință și nu au fost puse în discuția părților, în acest mod încălcându-se principiul contradictorialității.
Totodată, menționează că sentința instanței de fond este nelegală și netemeinică, întrucât a fost pronunțată pe baza unui proces-verbal neștampilat de creditoare, al cărei original îl prezintă instanței, depunând și o copie a acestuia, precizând că pe copia deja existentă la dosar figurează în mod nereal ștampilele ambelor societăți.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată că;
Prin cererea înregistrată la data de 24.04.2008, reclamanta a solicitat deschiderea procedurii de insolvență împotriva debitoarei sale, MIRA, întrucât deține o creanță în sumă de 157.132,41 lei, mai veche de 30 de zile.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a emis cinci facturi către pârâtă, reprezentând contravaloare închiriere, pe care aceasta trebuia să le achite cu ordin de plată. La data de 19.10.2007, pârâta a emis un bilet la ordin pentru suma de 7.980,19 lei, cu scadența la 15.01.2008.
La data de 30.12.2006, reclamanta a emis către debitoare încă două facturi, reprezentând contravaloarea a două autoturisme, pentru suma de 58.887,15 lei. Pârâta a emis la data de 19.10.2007, un bilet la ordin în acoperirea acestei sume, cu scadența la data de 15.01.2008.
La data scadenței, reclamanta a introdus biletele la ordin la plată și acestea au fost refuzate, din lipsă totală de disponibil.
Considerând că sunt întrunite condițiile legale, reclamanta a solicitat deschiderea procedurii de insolvență împotriva debitoarei sale.
La data de 3.06.2008, pârâta a formulat contestație prin care a solicitat respingerea cererii ca nefondată, întrucât între părți nu mai există creanțe, fiind stinse prin proces-verbal de compensare, iar starea de insolvență nu poate fi reținută, întrucât dispune de disponibilități bănești.
La termenul de judecată din data de 1.07.2008, reclamanta a depus la dosar copii ale ordinelor de plată, facturi fiscale și procesul verbal din 25.10.2007, încheiat între cele două societăți comerciale.
La termenul de judecată din data de 23.09.2008, aceeași reclamantă a depus la dosar, în completare, sentința comercială nr.435/C/10.06.2008 și certificat de grefă emis de Curtea de APEL PITEȘTI.
Pârâta a depus la dosar concluzii scrise, împreună cu balanța de verificare analitică și extrase de cont.
Prin sentința nr.715/F din 30 septembrie 2008, judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Comercial Argeșa admis contestația debitoarei MIRA și a respins, ca nefondată, cererea creditoarei, reținând următoarele:
La data de 30.12.2006, reclamanta a emis două facturi fiscale către pârâtă, reprezentând contravaloarea a două autoturisme, pentru suma totală de 58.887,15 lei. În vederea achitării acestei sume, pârâta a emis la data de 19.10.2007 un bilet la ordin cu scadența la 15.01.2008.
În perioada aprilie-iulie 2007, reclamanta a emis către pârâtă un număr de 5 facturi fiscale, reprezentând contravaloare închiriere auto, pentru a căror plată pârâta a emis la data de 19.10.2007, un bilet la ordin în sumă de 7.980,19 lei, cu scadență la 15.01.2008.
În fine, pentru acoperirea datoriei de 90.265,07 lei, pârâta a emis un nou bilet la ordin, la data de 19.10.2007, cu scadența la 8.04.2008.
Pârâta a recunoscut toate aceste datorii la aceeași dată, respectiv 19.10.2007, atunci când a emis biletele la ordin, numai că la data de 25.10.2007, s-a încheiat între cele două societăți comerciale, prin administratorii lor, un act numit "proces verbal" prin care "în vederea stingerii creanțelor existente la data de 25.10.2007 (în sumă de 157.132,41 lei-) între cele două societăți am convenit împreună că soldul este zero. Prezentul proces verbal urmează a lua calea legală în contabilitate."
Actul sus-citat, potrivit cuprinsului său, nu reprezintă altceva decât un act de iertare de datorie din partea creditoarei, absolut legal în condițiile activității normale a unei societăți comerciale.
Ca urmare, prima instanță a reținut că, datoria dintre cele două societăți comerciale a dispărut începând cu data de 25.10.2007, când trebuia ca actul să fie operat în cele două contabilități, iar reclamanta își pierdea orice drept de a solicita sumele în fața instanțelor de judecată.
Cu toate acestea, reclamanta a introdus la plată biletele la ordin la scadențele lor, creându-se incident de plată. Sentința comercială nr.435/C din 10.06.2008, referitoare la anularea incidentelor de plată înscrise la CIP, nu are relevanță în cauză.
Potrivit prevederilor art.1 alin.2 pct.6 din Legea nr.85/2006, creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii de insolvență este acela a cărui creanță împotriva patrimoniului debitorului este certă, lichidă și exigibilă, de mai mult de 30 de zile.
Cum în cauză se constată că reclamanta nu are vreo creanță împotriva patrimoniului pârâtei, aceasta nu poate beneficia de calitatea de creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii de insolvență împotriva pârâtei.
În lipsa creditorului îndreptățit de a cere deschiderea procedurii, judecătorul-sindic nu poate verifica situația pârâtei sub aspectul stării de insolvență.
În consecință, prima instanță a admis contestația debitoarei și a respins ca nefondată cererea creditoarei pentru deschiderea procedurii de insolvență față de debitoare.
Împotriva sentinței judecătorului sindic, în termen legal, a declarat recurs reclamanta P criticând-o pentru nelegalitate, potrivit dispozițiilor art.304 pct.7, 8 și 9 și art.3041Cod procedură civilă.
Recurenta-reclamantă critică soluția judecătorului sindic, susținând că, în mod greșit, a admis contestația intimatei, motivat de faptul că între părți s-a încheiat un proces verbal la data de 25.10.2007, în vederea stingerii datoriilor; arată că instanța de fond nu a interpretat corect procesul verbal, deoarece nu se menționează facturile ce se compensează, sumele datorate de fiecare parte, astfel că nu se poate reține faptul că a intervenit compensația, ca mijloc de stingere a două obligații reciproce, în sensul art.1143 și 1145 Cod civil, potrivit cărora, pentru a avea loc compensația, trebuie să fie întrunite cumulativ următoarele condiții: reciprocitatea obligațiilor, ambele obligații să aibă ca obiect o sumă de bani sau bunuri fungibile, creanțele să fie certe, lichide și exigibile.
Mai susține că, la termenul din 23.09.2008, instanța a rămas în pronunțare și a amânat pronunțarea în vederea depunerii concluziilor scrise, întrucât apărătorul intimatei nu a fost prezent; pârâtul a depus concluzii scrise împreună cu balanța de verificare analitică și extrase de cont, înscrisuri de care recurenta nu a avut cunoștință, nefiind puse în discuția părților, încălcându-se principiul contradictorialității; prima instanță a trecut peste sentința comercială nr.435/C/10.06.2008, prin care s-a respins cererea intimatei privind radierea acesteia din incidența de plăți.
Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului, respingerea contestației intimatei, iar pe fond, deschiderea procedurii insolvenței față de intimată, pentru creanța în sumă de 157.132,41 lei, certă, lichidă și exigibilă.
Recursul formulat de reclamantă nu este fondat.
În mod legal, prin hotărârea atacată, judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Comercial Argeșa admis contestația debitoarei MIRA și a respins cererea creditoarei P, pentru deschiderea procedurii insolvenței față de debitoare, reținând că la data de 25.10.2007, s-a încheiat între cele două societăți comerciale, prin administratorii lor, actul numit "proces-verbal", prin care "în vederea stingerii creanțelor existente la data de 25.10.2007, între cele două societăți am convenit împreună că soldul este zero. Prezentul proces-verbal urmează a lua calea legală în contabilitate".
Așa cum s-a reținut, actul respectiv reprezintă un act de iertare de datorie din partea creditoarei, act legal în condițiile activității normale a unei societăți comerciale.
Deși actul trebuia operat în cele două contabilități, începând cu data de 25.10.2007, când reclamanta își pierdea dreptul de solicita pretinsa datorie, totuși aceasta a introdus la plată biletele la ordin la scadențele lor.
Potrivit dispozițiilor art.1 alin.2 pct.6 din Legea nr.85/2006, creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii de insolvență este acela a cărui creanță împotriva patrimoniului debitorului este certă, lichidă și exigibilă, de mai mult de 30 de zile, dar, în speță, reclamanta nu are vreo creanță împotriva patrimoniului pârâtei, așa cum corect a reținut judecătorul sindic.
Astfel, în mod legal, s-a admis contestația debitoarei și s-a respins ca nefondată cererea creditoarei, pentru deschiderea procedurii insolvenței față de debitoare.
Nu s-a mai impus verificarea situației pârâtei, sub aspectul stării de insolvență a acesteia, astfel că nu poate fi primită susținerea recurentei în sensul că actele depuse de pârâtă, alăturat concluziilor scrise, respectiv balanța de verificare analitică, nu au fost puse în discuția părților.
Față de aceste considerente, urmează ca în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, să se respingă ca nefondat recursul formulată de reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de reclamanta, împotriva sentinței nr.715/F din 30 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș, în dosarul nr-, intimată fiind pârâta MIRA
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 28 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
,
Grefier,
Red./15.12.2008
GM/2 ex.
Jud.fond:
Președinte:Ioana BătrînuJudecători:Ioana Bătrînu, Dumitru, Ioana Miriță
