Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 1169/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 1355/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 1169
Ședința publică de la 06 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Adriana Bucur
JUDECĂTOR 2: Marcela Câmpeanu
JUDECĂTOR 3: Eugenia Voicheci
Grefier: - -
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurentul împotriva sentinței comerciale nr.2688/10.06.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a-VI-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata lichidator judiciar ȘI ASOCIAȚII și intimații creditori SC SRL, SC - SA și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 6.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul prin avocat cu împuternicire avocațială depusă la dosar fila 12, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probatorii de administrat Curtea apreciază îndeplinite dispozițiile art. 150 Cod procedură civilă și acordă cuvântul pe recurs.
Recurentul prin apărător solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și în temeiul dispozițiilor art.312 pct.2 Cod procedură civilă modificarea sentinței atacate, în sensul exonerării recurentului de la plată sumelor datorate. Nu s-a făcut nici o dovadă că bunurile au fost folosite în interesul recurentului sau a unei alte persoane conform dispozițiilor art.138 lit.a din Legea nr.85/2006. Totodată, nu rezultă o legătură de cauzalitate între folosința bunurilor de către administrator societății. Mai mult, activitatea administratorului societății a fost suspendată în anul 2007, anterior numirii administratorului judiciar. Față de aceste aspecte, solicită admiterea recursului, depunând la dosar note scrise.
Instanța constată închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, a reținut și constatat că:
Prin sentința comercială nr. 2688/10.06.2008, Tribunalul București - Secția a VII a Comercială a admis cererea lichidatorului judiciar ȘI ASOCIAȚII, în contradictoriu cu pârâtul și l-a obligat pe acesta să suporte pasivul debitoarei SC M & V SRL în cuantum de 157.987,55 lei.
În baza articolului 132(2) din Legea nr.85/2006 s-a dispus închiderea procedurii insolvenței împotriva debitorului SC M & V SRL, radierea societății din Registrul Comerțului B și plata către lichidatorul judiciar a sumei de 3.500 ron din fondul prevăzut de articolul 4 din legea nr.85/2006.
Pentru a se pronunța astfel, Judecătorul - sindic a reținut că sunt îndeplinite condițiile atragerii răspunderii administratorului în temeiul articolului 138 litera a din Legea nr.85/2006, întrucât acesta nu a întreprins în nici un fel măsuri în vederea recuperării creanțelor care la 31.12.2004 erau la nivelul sumei de 620.122 lei, iar la data de 31.12.2006 erau de 738.467 lei.
În aceste condiții, s-a reținut că pârâtul este asociat și administrator și la SC INTERNAȚIONAL SRL societate ce avea de achitat față de SC M & V SRL, suma de 107.098 lei, sumă nerecuperată și pentru care a fost lăsat să curgă termenul de prescripție, deși prin recuperarea acestei sumei aproape ar fi fost acoperite masa pasivă a debitoarei.
Pentru aceste motive, s-a apreciat incidența articolului 138 litera a din Legea nr.85/2006 reținându-se că bunurile au fost folosite în interesul persoanelor în favoarea cărora a fost lăsat să curgă termenul de prescripție.
Pentru a se proceda la închiderea procedurii insolvenței, judecătorul - sindic a constatat că sunt îndeplinite condițiile articolului 132(2) din Legea nr.85/2006.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen, motivat și legal timbrat, criticile vizând netemeinicia sentinței atacate sub aspectul atragerii răspunderii sale, și fiind întemeiate în drept pe dispozițiile articolului 304 punctele 8,9 Cod procedură civilă, articolului 3041Cod procedură civilă și articolului 138 din Legea nr.85/2006.
În esență, recurentul a susținut:
1.Încălcarea dreptului la apărare;
2.Lichidatorul judiciar care a propus atragerea răspunderii în temeiul articolului 138 litera a din Legea nr.85/2006 nu a demonstrat cu acte această faptă și nici nu a demonstrat că s-a preocupat de încasarea creanțelor, deși una din sarcinile acestuia era de a lua măsuri împotriva debitorilor pentru a acoperi pasivul masei credale.
3.Instanța a înțeles eronat că documentele financiar contabile nu au putut fi găsite, deși tot instanța a reținut că raportul lichidatorului s-a efectuat în urma analizei financiar contabile asupra documentelor societății, stabilindu-se că starea de insolvență a fost determinată în principal de recuperarea cu dificultate a creanțelor, ceea ce a condus la majorarea capitalului blocat și dificultăți în achitarea obligațiilor curente iar în final la instalarea stării de insolvență.
Recurentul a depus concluzii scrise după închiderea dezbaterilor orale, în conținutul căror a dezvoltat susținerile orale cu mențiunea că deși i se ridicase dreptul de administrate la 30.01.2007 totuși lichidatorul i-a cerut la 31.12.2007 să eșaloneze datoriile societății invocând propria turpitudine drept mijloc de probă.
În plus, recurentul susține că deși articolul 138(1) Cod procedură civilă prevede că judecătorul poate dispune ca o parte a pasivului să fie suportată de persoana care a cauzat starea de insolvență, se poate constata că instanța a greșit întrucât nici măcar teoretic nu putea să-l oblige la plata întregii valori, fără a se lua în considerare neîndeplinirea condițiilor legale de atragere a răspunderii prin lipsa raportului de cauzalitate, deoarece starea de insolvență a fost datorată în principal de recuperarea cu dificultate a creanțelor.
Examinând recursul potrivit articolului 3041Cod procedură civilă în raport de actele cauzei, motivele de recurs și dispozițiile legale în materie, Curtea a constatat că este nefondat pentru considerentele ce vor fi arătate.
Primul motiv de recurs va fi respins ca nefondat având în vedere că recurentul nu a motivat în fapt și în drept în ce a constat încălcarea dreptului său la apărare.
C le-al doilea motiv de recurs este nefondat atât sub aspectul susținerii lipsei faptei prevăzute de articol 138 litera a din Legea nr.85/2006, a dovezilor în aprecierea acesteia cît și sub cel de-al doilea aspect invocat și anume acela al nepreocupării lichidatorului judiciar de încasarea creanțelor debitoarei falite.
Rezultă din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, înscrisuri însoțite de rapoarte necontestate, că lichidatorul judiciar a depus toatediligențele cerute de lege în îndeplinirea atribuțiilor sale pentru acoperirea masei pasive a debitoarei SC M & V SRL,urmare acestora putând fi atrasă în averea societății debitoare a sumei de 44.940,46 lei (filele 244, 270-272, fila 285, filele 287-291 dosar fond).
În ce privește demonstrarea faptei prevăzută de articolul 138 litera a din Legea nr.85/2006 cu acte, se reține din întregul material probator că recurentul pârât a fost administrator și asociat al SC INTERNAȚIONAL SRL, societate debitoare a SC M & V SRL al cărui administrator a fost tot (filele 89-90 și filele 299-301 dosar fond).
Prin urmare, câtă vreme SC INTERNAȚIONAL SRL datora suma de 137.098 lei societății debitoare în prezenta cauză și față de faptul că pârâtul recurent (administrator al celor două societăți) nu a demonstrat prudență în gestiune lăsând o datorie substanțială să se prescrie, este fără putere de tăgadă că nerecuperarea creanței deținute se subscrie folosirii creditelor societății SC M & V SRL în folosul altei persoane, respectiv SC INTERNAȚIONAL SRL.
Astfel spus, fiind administrator al celor două societăți, rezultă că a avut un interes propriu în nerecuperarea creanțelor de la (propria societate) SC INTERNAȚIONAL SRL, folosind astfel creditul societății SC M & V SRL (creanțele de recuperat) în folosul altei persoane.
Și cel de-al treilea motiv de recurs este nefondat, întrucât instanța de fond nu a reținut eronat în considerentele hotărârii atacate (așa cum susține recurentul) că nu au putut fi găsite documentele financiar contabile, ci a făcut vorbire despre această stare de fapt atunci când a prezentat considerentele sentinței comerciale nr. 261/20.01.2007 prin care s-a deschis procedura falimentului în forma simplificată.
Oricum, acest aspect nu are relevanță câtă vreme din rapoartele lichidatorului a rezultat evoluția situației financiar contabilă a debitoarei, situația simplificată a rezultatelor economico-financiare întocmite pe baza documentelor contabile ale societății relevând că rata lichidității societății în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii s-a situat sub pragul de alarmă, iar rezultatele obținute au indicat dificultăți mari în achitarea datoriilor.
În aceste condiții, exprimarea lichidatorului (atunci când a analizat) cauzele insolvenței - filele 249-297 dosar fond) în sensul că insolvența a fost determinată în principal de recuperarea cu dificultatea creanțelor, nu este de natură a elimina concluzia finală a acestuia și anume instalarea stării de insolvență cu trimitere la fapta prevăzută de articolul 138 litera a din lege și justificarea acesteia prin lipsa măsurilor în vederea recuperării creanțelor (fapta omisivă - fila 298 dosar fond).
Așa fiind, alegațiile recurentului nu au suport, de vreme ce greșeala de gestiune, ce a dus în final la insolvența societății, a fost reprezentată și dovedită prin imprudența în gestiune constând în exploatarea deficitară a drepturilor conferite de lege pentru recuperarea creanțelor, dar mai ales în folosirea creditelor societății SC M & V SRL, în folosul SC INTERNAȚIONAL SRL.
Greșeala de gestiune precitată a dus la încetarea plăților (dificultăți în achitarea obligațiilor curente determinate de majorarea capitalului blocat prin nerecuperarea creanțelor) cauzând starea de insolvență.
Prin urmare, a cauza prin greșeala de gestiune (omisiunea de a recupera creanțe semnificative) starea de insolvență, înseamnă a cauza insuficiența lichidităților pentru a acoperi datoriile scadente, ceea ce înseamnă legătura de cauzalitate dintre faptă (greșeala de gestiune întemeiată pe articolul 138 litera a) și starea de insolvență, prejudiciul fiind consecința directă a greșelii de gestiune a administratorului.
În ce privesc aspectele invocate în concluziile scrise, dincolo de faptul că susținerea invocării propriei turpitudini de către lichidator ca și lipsa temeiului legal al obligării la suportarea întregului pasiv, apar ca motive completatoare la motivele arătate în recurs în termenul legal, Curtea, pentru a nu prejudicia partea prin lipsa considerentelor față de aceste susțineri, reține următoarele:
Nu se poate reține invocarea propriei turpitudini de către lichidatorul judiciar, așa cum se susține, având în vedere, pe de o parte considerentele arătate în precedent cu privire la îndeplinirea atribuțiilor de către acesta, iar pe de altă parte, faptul că recurentul pârât a semnat tranzacția nu în calitate de reprezentant legal al SC M & V SRL (pentru care a semnat reprezentantul desemnat de judecătorul - sindic, respectiv lichidatorul judiciar) ci în calitate de reprezentant legal (administrator) al SC INTERNAȚIONAL SRL care s-a obligat la plata pe cale amiabilă a datoriei prescrise (fila 287 dosar fond).
În fine, în ce privește obligația de plată a pasivului debitoarei raportat la articolul 138(1) din Legea nr.85/2006, Curtea reține că sintagma "parte din pasiv" înseamnă partea rămasă neacoperită din fondurile societății.
Judecătorul - sindic nu este limitat în ce privește partea din pasiv ce trebuie acoperită de administratori, putând dispune obligarea acestora la acoperirea întregului pasiv rămas neacoperit din averea societății.
În aceste condiții și cu aceste considerente, Curtea reținând că în cauză nu subzistă motive de modificare ale sentinței atacate în temeiul aret 304 punctele 8 și 9 Cod procedură civilă și nici alte motive de modificare și casare în temeiul articolului 3041Cod procedură civilă, urmează să respingă recursul în temeiul articolului 312(1) Cod procedură civilă, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul împotriva sentinței comerciale nr.2688/10.06.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a-VI-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata lichidator judiciar ȘI ASOCIAȚII și intimații creditori SC SRL, SC - SA și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 6.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 6.11.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored.
2 ex.
2.12.2008
Tribunalul București - Secția a VII a Comercială
Judecător sindic:
Președinte:Adriana BucurJudecători:Adriana Bucur, Marcela Câmpeanu, Eugenia Voicheci
