Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 1172/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR.1172 /R/
Ședința publică din 19 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Constantina Duțescu judecător
JUDECĂTOR 2: Gina Achim
Judecător - -
Grefier - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în Pitești, B-dul -, nr. 118, județul A, împotriva sentinței comerciale nr. 753/F din 06 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș, în dosarul nr- (nr. în format vechi 2234/C/2003), în contradictoriu cu intimata-debitoare SC RO SRL Pitești, str-. T din V-, nr. 2, județul A, SC RO SRL PRIN ADMINISTRATOR SPECIAL, cu sediul în Pitești, str. -, -.A,.11, județul A și lichidator, domiciliat în Pitești, B-dul -, -.12,.A, 2,.9, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din 12 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
Pronunțarea asupra recursului s-a amânat la data de 19.12.2008, când în urma deliberării s-a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Asupra recursului de față, constată;
La data de 13.04.2007, creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice Aai nvestit Tribunalul Comercial Argeș - judecătorul-sindic cu cererea privind înscrierea creanței în sumă de 2.238.417 lei, în tabelul definitiv consolidat al creanțelor cu privire la debitoarea SC " RO" SRL Pitești, prin lichidatorul.
În motivare, creditoarea susține că debitoarea datorează bugetului de stat, creanța în sumă de 223.417 lei, reprezentând suplimentar (798.057 lei), majorări suplimentar (141.592 lei), penalități suplimentar (414.093 lei), impozit pe profit suplimentar (1.050.075 lei), dobânzi impozit pe profit suplimentar (160.031 lei) și penalități impozit pe profit suplimentar (47.253 lei), sume stabilite prin Decizia de impunere nr.61/24.01.2007, raportul de inspecție fiscală nr.10138/2007 și procesul verbal nr.10138/2007.
A precizat, că sumele au fost constatate de Garda Financiară - Comisariatul Regional A, în perioada aprilie - mai 2004, ca urmare a faptului că debitoarea s-a aprovizionat cu mărfuri în valoare de 4.988.357 lei, în baza a 10 facturi fiscale, din care nouă, nu reprezintă operațiuni reale, iar una, nu îndeplinește calitatea de document justificativ.
A mai arătat, de asemenea, că faptele au fost constatate în urma desfășurării unor controale încrucișate și că lichidatorul judiciar al debitoarei, nu a contestat titlul executorie emis.
Prin Sentința nr.939/F/18.09.2007, Tribunalul Argeș, a respins contestația formulată de către creditoare, ca fiind inadmisibilă, cu motivarea, că nu sunt îndeplinite dispozițiile art.75 alin.1 din Legea nr.85/2006, aceasta aflându-se în culpă, întrucât nu și-a realizat controlul asupra societății debitoare în termen util, deși avea la dispoziție toate actele contabile ale societății și mai realizase un control.
Soluția a fost recurată de către creditoare, invocându-se nelegalitatea acesteia, în baza art.304 pct.9 Cod pr.civilă, prin aceea că, instanța de fond, nu a avut în vedere, faptul că titlul executoriu, a fost descoperit ca urmare a existenței unor falsuri.
Prin Decizia nr.1183/R-C/23.11.2007, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI, a fost admis recursul creditoarei, casată sentința și trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
În considerente, a reținut că judecătorul-sindic, nu s-a pronunțat asupra fondului cauzei, a cărui analiză presupunea identificarea momentului nașterii obligațiilor bugetare respective, precum și a sursei acestora.
În rejudecare, în urma administrării probelor cu expertiză contabilă și acte, a fost pronunțată Sentința comercială nr.573/F/06.10.2008, prin care s-a respins contestația creditoarei.
Pentru a pronunța această soluție, judecătorul-sindic, a reținut, că expertiza contabilă a statuat, că organele de cercetare penală, nu au descoperit documente false, care să ducă la aplicarea dispozițiilor art.75 din Legea privind procedura insolvenței.
Soluția a fost recurată de către creditoare, fiind invocate critici de nelegalitate, încadrabile în dispozițiile art.304 pct.8 și 9 Cod pr.civilă, sub următoarele aspecte:
- instanța de fond nu motivează legal și temeinic soluția pronunțată, concluziile sale bazându-se pe cele reținute prin expertiza contabilă, efectuată incorect sau pe interpretarea subiectivă a prevederilor legale.
- au fost ignorate prevederile art.66 alin.2 și 3 din Legea nr.85/2006, care stipulează că "nu sunt supuse procedurii de verificare, creanțele bugetare, rezultând dintr-un titlu executoriu necontestat, în termenele prevăzute de lege".
- instanța de fond, nu a avut în vedere, faptul că titlul executoriu, ce cuprinde creanța solicitată, în sumă de 2.238.417 lei, reprezintă un "titlu hotărâtor și până atunci necunoscut", iar documentele în baza cărora a fost întocmit, au fost descoperite ca urmare a unor falsuri.
Din analiza acestor critici, prin raportare la probatoriul administrat și la dispozițiile art.3041Cod pr.civilă, instanța apreciază recursul ca fiind nefondat, după cum se va explicita în considerentele ce vor urma.
În ceea ce privește prima critică, se va preciza, că instanța de fond a fost îndrumată prin soluția de casare să analizeze fondul cauzei, în raport de momentul nașterii obligațiilor bugetare, precum și de sursa acestora.
Momentul nașterii obligației bugetare a intimatei, trebuia să coincidă cu momentul stabilirii naturii nereale a operațiunilor comerciale, desfășurate de societatea cu care a colaborat, întrucât recurenta, a susținut, că debitoarea a acceptat cu știință facturile emise de "LIV " C, care nu reflectă fenomenul economic real.
Or, câtă vreme, nu există documente, care să constate că aceste facturi sunt false sau că operațiunile sunt incorecte, nu-i poate fi imputată nici o culpă debitoarei, care a făcut înregistrări corecte în contabilitate, după cum constată și expertul cauzei. Recurenta stabilește în sarcina intimatei o culpă pentru fapta altei societăți, fără ca acesteia din urmă, să i le impute. În plus, societatea debitoare, fusese deja verificată și nimic, nu putea s-o împiedice, să emită titlul executoriu, în termen legal, (art.62 din legea amintită), mai ales că dispozițiile art.64(3) din Legea nr.85/2006, prevăd că "cererea de admitere a creanțelor, trebuie făcute, chiar dacă acestea, nu sunt stabilite printr-un titlu".
În realitate, creditoarea s-a grăbit să emită titlul executoriu pentru debitoare, când de fapt, trebuia mai întâi să cerceteze activitatea societății, cu care aceasta a colaborat sau să o facă, după ce s-a stabilit că facturile sunt false.
Creditoarea nu a demonstrat nelegalitatea înscrierilor contabile și suma pe care o datorează intimata.
Faptul că a emis titlul executoriu și că lichidatorul judiciar, nu l-a contestat, nu are relevanță, câtă vreme a făcut-o fostul administrator al debitoarei. Potrivit Sentinței nr.161/F-C/05.11.2008, rezultă, că fostul administrator al debitoarei a solicitat instanței să dispună anularea Deciziei de impunere nr.61/24.01.2008 și a raportului de inspecție fiscală nr.10138/2007, emise de recurentă. (nr.735). Soluția pronunțată, nu are caracter irevocabil, însă indiferent de rezultatul acesteia, creditoarea, trebuia să dovedească, că cererea sa îndeplinește dispozițiile art.75 din Legea nr.86/2006, adică existența falsului, după cum a susținut, sau "descoperirea unor titluri hotărâtoare și până atunci necunoscute".
Așa cum s-a menționat, nu s-au descoperit înscrisuri false, iar așa-zisul "titlu hotărâtor", a fost confecționat de către recurentă, cu toate că situația îi era cunoscută de la controlul anterior și nu s-a stabilit nelegalitatea actelor emitentului.
Instanța de fond, a reținut în mod corect, că nu sunt întrunite dispozițiile art.75 din Legea nr.85/2006, folosind în mod corect concluziile raportului de expertiză, care menționează că debitoarea a înregistrat în contabilitate toate operațiunile și că facturile fiscale, nu au fost constatate ca fiind false, de către organele de cercetare penală.
Instanța de fond, nu putea să nu verifice exactitatea titlului executoriu, câtă vreme, a primit îndrumări obligatorii prin soluția de casare, trebuia să analizeze îndeplinirea condițiilor impuse prin art.75, precum și susținerile invocate de către recurentă, cu privire la caracterul fals al documentelor justificative.
Față de cele menționate, în temeiul art.312 alin.1 Cod pr.civilă, se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în Pitești, B-dul -, nr. 118, județul A, împotriva sentinței comerciale nr. 753/F din 06 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș, în dosarul nr- (nr. în format vechi 2234/C/2003), în contradictoriu cu intimata-debitoare SC RO SRL Pitești, str. T din V-, nr. 2, județul A, SC RO SRL PRIN ADMINISTRATOR SPECIAL, cu sediul în Pitești, str. -, -.A,.11, județul A și lichidator, domiciliat în Pitești, B-dul -, -.12,.A,. 2,.9, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
A
Grefier,
Red.
/2 ex/8.01.2009
Jud.fond Gh.
Președinte:Constantina DuțescuJudecători:Constantina Duțescu, Gina Achim
