Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 118/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA Operator 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA Nr. 118/
Ședința publică din 26.01.2010
PREȘEDINTE: Raluca Suciu
JUDECĂTOR 2: Maria Ofelia Gavrilescu
JUDECĂTOR 3: Csaba
GREFIER:
S-au luat în examinare recursurile declarate de creditoarele Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - AVAS B, împotriva sentinței comerciale nr. 2651/12.10.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu debitoarea SC SRL prin lichidator AR MANAGEMENT & A, având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, nemaifiind alte cereri de formulat și, văzând că s-a solicitat judecata și în lipsă, reține cauza spre soluționare.
CURTEA
În deliberare constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 2651/12.10.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, s-a dispus în temeiul art. 131 din Legea nr. 85/2006, închiderea procedurii insolvenței debitorului SC SRL A și radierea din registrul comerțului, a fost descărcat lichidatorul judiciar de orice îndatoriri și responsabilități și s-a dispus notificarea sentinței tuturor părților interesate și publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a constatat că la data de 22 iunie 2009 lichidatorul judiciar Consult AR Management A desemnat să administreze procedura insolvenței debitorului SC SRL Aas esizat judecătorul sindic, în baza art. 20, litera i) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, cu incidența în cauză a art. 131 din aceeași lege, ca urmare a lipsei bunurilor în averea debitorului, propunând închiderea procedurii ca urmare a neavansării de către creditori a sumelor necesare pentru acoperirea cheltuielilor de lichidare, că procedura concursuală a fost deschisă prin sentința comercială nr. 133 din data de 02.02.2009, că s-au întocmit și comunicat notificările în condițiile art. 61 din Legea privind procedura insolvenței și că s-a întocmit tabelul definitiv al creanțelor,
Judecătorul sindic a mai constatat că în averea debitorului nu există bunuri, că instituțiile creditoare nu au avansat sume pentru eventuala continuare a procedurii, deși li s-a transmis de către lichidator notificări în acest sens și s-a acordat de către judecătorul sindic termen pentru a-și exprima poziția față de sesizarea incidenței în cauză a art. 1341 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței
Constatând că art. 131 coroborat cu art. 20, litera i) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței prevede închiderea procedurii în orice stadiu al acesteia, singurele condiții fiind inexistența bunurilor și lipsa unor oferte de avansare de sume de bani de către creditori, în temeiul art. 131 din Legea privind procedura insolvenței a dispus încheierea procedurii insolvenței și radierea debitorului.
Legiuitorul a prevăzut soluția închiderii procedurii în baza art. 131 din Legea nr. 85/2006, în orice stadiu al acesteia, în cazul în care în averea debitorului nu există bunuri ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și creditorii nu avansează sumele corespunzătoare acoperirii acestor cheltuieli administrative, pentru a evita, efectuarea de cheltuieli din fondul de lichidare în condițiile în care creditorii, persoanele direct interesate în continuarea procedurii, nu își asumă riscul efectuării unor astfel de cheltuieli. doar creditorilor rămânându-le opțiunea de a analiza șansele de pierdere sau câștig.
Conform art. 20. aliniatul 1), litera i) din Legea nr. 85/2006. practicianul în insolvență trebuie să sesizeze de urgență judecătorul sindic în cazul în care constată că nu există bunuri în averea debitorului.
Legea nr. 85/2006, prin mai multe articole, prevede că practicianul în insolvență va fi retribuit, pentru activitatea depusă, ca și regulă din averea debitorului și cu titlu de excepție din fondul de lichidare.
Din coroborarea acestor articole, instanța a dedus că fondul de lichidare este destinat doar pentru acoperirea cheltuielilor procedurii anteriore stadiului în care practicianul în insolvență ajunge la concluzia că în averea debitorului nu există fonduri pentru continuarea acesteia. Din acest stadiu procedura poate continua doar cu susținerea materială a creditorilor.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs creditoarea Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A, solicitând în principal admiterea recursului așa cum a fost formulat și casarea cu trimitere, iar în subsidiar modificarea sentinței recurate în sensul dispunerii către lichidatorul judiciar a continuării procedurii de lichidare judiciară, formularea unei plângeri penale în temeiul art. 147 din Legea nr. 85/2006, desemnarea unui administrator special și formularea unei acțiuni în atragerea răspunderii materiale a fostului administrator, conform art. 138 din Legea 85/2006 republicată.
În fapt se arată că prin sentința atacată, Tribunalul Arada dispus în temeiul art. 131 din Legea 85/2006, închiderea procedurii insolvenței.
Creditoarea recurentă solicită instanței de recurs continuarea procedurii deschise și implicit obligarea lichidatorului de a proceda la convocarea în mod legal a Comitetului/Adunării creditorilor falitei SC SRL, în vederea supunerii la vot a oportunității formulării unei cereri de tragere la răspundere a administratorului societății care se face culpabil de starea de insolvență.
Creditoarea recurentă arată că potrivit art. 2 din Legea 85/2006 scopul legii este instituirea unei proceduri pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvență, scop care cere o serie de măsuri și diligențe în sarcina lichidatorului judiciar care nu poate propune închiderea procedurii decât dacă din evidențele contabile rezultă că nu sunt bunuri în inventar și dacă cu certitudine se constată că nu sunt persoane cărora le poate fi imputată starea de insolvență a societății.
Creditoarea recurentă apreciază că este imposibil de acceptat o soluție de închidere a unei proceduri de faliment cât timp nu a fost respectată o dispoziție imperativă a legii, prin acest fapt ajungându-se la imposibilitatea realizării scopului declarat al legii, enunțat în mod imperativ în art.2 al Legii 85/2006.
Faptul că nu s-au primit actele societății nu poate duce la concluzia că nu sunt bunuri și că nimănui nu-i incumbă responsabilitatea pentru ajungerea societății în faliment. Nu s-au făcut cercetări la OCPI, privind eventuale bunuri imobile înscrise în cartea funciară, la Arhiva Electronică de Gajuri Mobiliare, la bănci, pentru eventuale conturi bancare.
Având în vedere că potrivit doctrinei în materie, răspunderea administratorului pentru ajungerea societății în insolvență este reglementată de dispozițiile referitoare la mandat, iar mandatul este cuprins în actul constitutiv al societății, este fără îndoială că se impune ca lichidatorul judiciar, în considerarea retribuției primite pentru activitatea depusă, are datoria de a întocmi și depune un raport asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția debitorului, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă și evident, de a cere atragerea răspunderii materiale a foștilor administratori pentru lipsa lor de diligență în conducerea activității societății.
Potrivit art.5 din Legea 85/2006 "Organele care aplică proceduri sunt: instanțele judecătorești, judecătorul sindic, administratorul și lichidatorul.
(2) Organele prevăzute la alin. (1) trebuie să asigure efectuarea cu celeritate a actelor și operațiunilor prevăzute de prezenta lege, precum și realizarea în condițiile legii a drepturilor și obligațiilor celorlalți participanți la aceste acte și operațiuni."
Potrivit art.4 din Legea nr. 85/2006 "în lipsa disponibilităților în contul. Debitorului, se va utiliza fondul de lichidare, plățile efectuându-se pe baza unui buget previzionat pe o perioadă de cel puțin 3 luni, aprobat de judecătorul sindic."
Se mai arată că în derularea procedurii de lichidare judiciară nu a fost desemnat administratorul special de către adunarea generală a asociaților care să poată primi raportul final și situațiile financiare finale ale procedurii. documente care trebuiau să fie comunicate creditorilor, judecătorul sindic având obligația convocării în mod legal a adunării creditorilor în termen de 30 de zile de la afișarea raportului final, pentru a da posibilitatea acestora de a formula obiecții la acest raport, neîndeplinirea acestei obligații fiind un motiv de casare a hotărârii de închidere a procedurii.
În drept, creditoarea reclamantă invocă dispozițiile art. 2, 5, 18, 131, 138 și 147 din Legea 85/2006, art. 304 pct.9 și art. 3041.proc.civ.
Împotriva aceleiași hotărâri a declarat recurs și creditoarea AVAS B, solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate și, pe cale de consecință, continuarea procedurii de lichidare a debitoarei până la recuperarea tuturor datoriilor pe care SC SRL le are de achitat creditorilor.
În motivare se arată că instanța de fond a admis solicitarea lichidatorului judiciar și, pe cale de consecință, a dispus închiderea procedurii de lichidare judiciară declanșată împotriva debitoarei, cu motivarea că această măsură se impune întrucât în patrimoniul debitoarei nu sunt evidențiate bunuri valorificabile.
Astfel, lichidatorul judiciar a arătat că în patrimoniul debitoarei nu au fost evidențiate bunuri valorificabile, iar în opinia sa nu sunt elemente care să susțină ideea că situația în care a ajuns debitoarea s-ar datora faptelor săvârșite de către foștii administratori.
Totodată lichidatorul judiciar învederează că nici nu dispune de sumele necesare continuării procedurii de lichidare a debitoarei iar creditorii înscriși la masa credală nu s-au oferită să avanseze sumele solicitate.
Creditoarea recurentă consideră soluția pronunțată de instanța de fond ca fiind dată cu încălcarea dispozițiilor legale aplicabile în cauză.
Se arată că ideea principală care se desprinde din contextul supus judecății este că, dacă ar fi existat sumele necesare (chiar și prin avansarea acestora de către creditori), continuarea procedurii s-ar impune, atât Legea nr. 85/2006 cât și interesul creditorilor tinzând în acest sens.
Față de lipsa fondurilor necesare continuării procedurii de lichidare, se arată că acestea puteau fi obținute făcându-se aplicarea dispozițiilor art.4 alin.4 din Legea nr. 85/2006 modificată, care prevăd în mod explicit că "În lipsa disponibilităților din contul debitorului, se va utiliza fondul de lichidare, plățile efectuându-se pe baza unui buget previzonat pe o perioadă de cel puțin 3 luni, aprobat de judecătorul sindic."
Totodată, se arată că în condițiile în care ar fi avansat sume pentru continuarea lichidării așa cum s-a solicitat, creanța AVAS, a cărei recuperare se dovedește dificilă și la cuantumul actual, s-ar fi mărit, devenind și mai greu de recuperat.
De asemenea, se arată că neavansarea de către creditori a sumelor necesare continuării procedurii de lichidare judiciară nu trebuie să fie în mod imperios "amendată" cu închiderea procedurii în temeiul dispozițiilor art. 131 din Legea nr. 85/2006, prevederile acestei legi neprevăzând acest aspect.
Referitor la posibilitatea continuării procedurii de lichidare judiciară declanșată împotriva debitoarei, se arată că modalitatea continuării procedurii este formularea cererii de chemare în judecată având ca obiect atragerea răspunderii patrimoniale a persoanelor care au făcut parte din conducerea societății, pentru a atrage la masa credală sume suplimentare destinate acoperirii pasivului debitoarei, deoarece lichidatorul judiciar are datoria de a căuta modalități de recuperare a patrimoniului pentru a putea plăti cât mai multe dintre creanțele pe care debitoarea le are către creditori.
Pornind de la creanța pe care debitoarea o datora CAS A, o aplicare a dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006 reprezintă de fapt găsirea persoanei din conducerea debitoarei, vinovate de deturnarea sumelor oprite de la angajatul asigurat și folosite în alte scopuri decât cel prevăzut de lege, respectiv virarea sumelor reținute către CAS, o încălcare flagrantă și constantă a dispozițiilor art. 94 din OUG nr. 150/2002 modificată, conform cărora utilizarea în alte scopuri sau nevirarea la fond a contribuției reținute de la asigurați constituie infracțiunea de deturnare de fonduri și se pedepsește conform prevederilor art. 3021.pen. (în prezent art. 454.pen) și art. 280.
Ca urmare a săvârșirii faptei de deturnare de fonduri, s-a susținut că Statul Român, reprezentat în speță prin AVAS, a suferit un prejudiciu "a cărui existență certă se stabilește prin constatarea de către judecătorul sindic nu numai a faptului că societatea a ajuns în încetare de plăți ci și a împrejurării că obligațiile față de creditori nu pot fi plătite integral din averea debitorului".
Este evident că aceste fapte trebuie privite în contextul stării de insolvență a debitoarei, ca fiind un complex de cauze sau condiții care au dus sau au favorizat ajungerea societății în încetare de plăți. Prin aceste fapte debitoarea a fost lipsită de lichidități tocmai pentru că, probabil, a fost administrată cu rea-credință sau cu neglijență, creditorii nemaiputându-și recupera creanțele, scopul aceste dispoziții legale fiind tocmai punerea la îndemâna creditorilor a unor proceduri speciale, prin care să poată să-și acopere creanțele de la persoanele vinovate de ajungerea societății în incapacitate de plată, atât în ceea ce privește judecarea acestora, cât și în ceea ce privește probațiunea, legea instituind prezumții de culpă și de cauzalitate între faptă și prejudiciu.
S-a motivat că lichidatorul nu este un executor judecătoresc care ar avea doar obligația de a vinde bunuri aflate în averea debitoarei. ci atribuțiile sale sunt mult mai complexe. Nu întâmplător, în cadrul art. 25 din Legea nr. 85/2006, prima dintre atribuțiile lichidatorului constă în "examinarea activității debitorului în raport cu situația de fapt și întocmirea unui raport amănunțit asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la insolvență, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă", această analiză realizată de către un specialist, respectiv lichidatorul, constituind premisa declanșării unei potențiale acțiuni în baza art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Un alt aspect pe care creditoarea recurentă îl critică la hotărârea atacată este faptul că lichidatorul judiciar nu a pus în vedere creditorilor, anterior formulării raportului, faptul că nu va formula cerere de atragere a răspunderii patrimoniale a foștilor administratori ai debitoarei, pentru a putea da posibilitatea creditorilor să facă acest demers.
În drept au fost invocate prevederile art. 304 pct. 9, 304 Cod procedură civilă, art. 2, 5 alin. 1, 136, 138, 140, 142 alin. 1 din Legea 85/2006.
Debitoarea prin lichidator Consult AR Management Aaf ormulat întâmpinare prin care solicită respingerea recursurilor și menținerea în totalitate a sentinței primei instanțe ca fiind temeinică ș legală.
Debitoarea prin lichidator apreciază că prima instanță a admis în mod corect propunerea lichidatorului judiciar de închidere a procedurii în baza art. 131 din Legea 85/2006, iar așa zisele motive ale recurentelor sunt nefondate și netemeinice. Astfel, demersurile lichidatorului judiciar rezultă cu claritate din dosarul cauzei și au constat în parcurgerea tuturor etapelor prevăzute în mod imperativ de Legea 85/2006. Măsurile întreprinse în dosarul cauzei, se reiterează pe scurt, câteva dintre demersurile efectuate și pe care recurentele nu le-au luat în considerare:
- a fost notificat administratorul societar pentru a depune actele de înființare și actele contabile ale firmei, prin adresa nr. 93/18.02.2009 în temeiul Legii 85/2006, dar acesta nu le-a predat. Nefiind în posesia actelor firmei și documentelor contabile, lichidatorul judiciar a întocmit un raport de cauze și împrejurări, care au condus la insolvența debitoarei, în formă simplificată, dar nu s-a putut dovedi raportul de cauzalitate dintre fapta administratorului societar și prejudiciul produs creditorilor debitoarei, și nici caracterul infracțional al acestor fapte care să justifice formularea unei plângeri penale;
- a fost notificată Primăria Mun. A, pentru comunicarea eventualelor bunuri mobile și imobile ale debitoarei, care a răspuns prin adresa nr. 59820/25.03.2009 că debitoarea figurează cu un autoturism în evidențele fiscale; după demersuri suplimentare efectuate de lichidatorul judiciar la Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și înmatriculare a Vehiculelor, s-a primit prin adresa nr. 25753/29.04.2009 răspunsul că debitoarea nu figurează cu autovehicule înmatriculate;
- lichidatorul judiciar a publicat în Buletinul insolvenței din data de 17.02.2009 notificarea deschiderii procedurii de faliment;
- au fost notificate instituțiile de stat potrivit art. 109 alin.1 coroborat cu art.61 alin.1 din Legea nr.85/2006, pentru a depune cererea de creanțe la dosarul cauzei prin grefa Tribunalului, după care lichidatorul judiciar a întocmit tabelul preliminar al creanțelor, respectiv tabelul definitiv;
- a fost convocată Adunarea Creditorilor și Adunarea Acționarilor pentru data de 28.05.2009. La Adunarea Acționarilor nu s-au prezentat asociații, ședința fiind nestatutară, astfel că nu s-a putut alege administratorul special. La Adunarea Creditorilor, nu s-a prezentat niciun creditor, deși au fost convocați în acest sens
- prin adresa nr. 130/03.03.2009 au fost notificate băncile în vederea blocării eventualelor conturi ale debitoarei, dar și acest demers a rămas fără rezultat, SC SRL neavând conturi deschise/disponibilități bănești la instituțiile bancare notificate;
Se arată că judecătorul sindic a pronunțat o hotărâre legală dispunând închiderea procedurii insolvenței în temeiul art. 131 din Legea 85/2006, deoarece debitoarea nu are bunuri, nu are sediu, nu sunt dovezi care să poată susține o atragere a răspunderii fostului administrator societar.
În concluzie, lichidatorul consideră că susținerile recurentelor sunt netemeinice și nefondate, motiv pentru care solicită respingerea recursurilor și menținerea în totalitate a sentinței primei instanțe.
În drept, au fost invocate prevederile art. 308 alin. 2 din Cod de procedură civilă și Legea 85/2006.
Examinând recursul declarat de creditoarea Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A, prin prisma criticilor formulate, a dispozițiilor art. 304 și art. 3041din Codul d e procedură civilă, cât și din oficiu în baza art. 306 alin. 2 din același cod, Curtea reține că recursul este neîntemeiat, urmând să fie respins, pentru următoarele considerente:
Prin Raportul de activitate depus la dosar la termenul de judecată din data de 12 octombrie 2009, lichidatorul judiciar AR MANAGEMENT & Aap ropus închiderea procedurii insolvenței față de debitoarea SC SRL, în temeiul art. 131 din Legea nr. 85/2006, întrucât societatea debitoare nu deține bunuri mobile și imobile de valorificat și nici drepturi de creanță de încasat și nici unul dintre creditori nu și-a exprimat disponibilitatea de a avansa sumele necesare continuării procedurii deși au fost notificați.
În ceea ce privește obligația lichidatorului judiciar de a întocmi raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția insolvenței debitorului, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă, în temeiul art. 25 lit. a), se reține că lichidatorul judiciar a întocmit respectivul raport depus la fila 146 dosar, că raportul privind cauzele și împrejurările care au dus la insolvență poate fi întocmit numai după examinarea activității debitorului ce se poate realiza numai după analizarea actelor firmei și a documentelor contabile. În lipsa acestora s-a depus acest raport fără a cunoaște efectiv activitatea debitoarei și implicit cauzele și împrejurările care au dus la intrarea acesteia în insolvență
Referitor la faptul că lichidatorul judiciar nu a procedat la formularea unei plângeri penale împotriva fostului administrator în temeiul art. 147, nici un text de lege nu impune lichidatorului judiciar formularea unei astfel de plângeri. În aceeași ordine de idei, dispozițiile art. 131 statuează că judecătorul sindic poate dispune închiderea în orice stadiu al procedurii, ori de câte ori se constată că în averea debitoarei nu există bunuri și niciunul dintre creditori nu este dispus să avanseze sumele necesare continuării procedurii, fără a condiționa această închidere de formularea vreunei plângeri penale.
În ceea ce privește desemnarea administratorului special, aceasta este o prerogativă exclusivă a Adunării Generale a Asociațiilor potrivit art. 18 alin. (1), care prevede că "după deschiderea procedurii, adunarea generală a acționarilor/asociațiilor debitorului, persoană juridică, va desemna, pe cheltuiala acestora, un reprezentant, persoană fizică sau juridică, administrator special, care să reprezinte interesele societății și ale acestora și să participe la procedură, pe seama debitorului". În urma convocării Adunării asociaților, la data de 28.05.2009 la ora 12 nu s-au prezentat asociații debitoarei, astfel că nu s-a putut alege administratorul special.
Lichidatorul judiciar a sesizat judecătorul sindic cu faptul că debitoarea SC SRL nu dispune de bunuri valorificabile, nu mai are sediu și nici fonduri pentru acoperirea cheltuielilor administrative, iar atragerea răspunderii administratorului societății debitoare, nu poate fi probată nefiind în posesia actelor contabile.
Textul art. 131 din Legea nr. 85/2006 statuează fără echivoc că în orice stadiu al procedurii prevăzute de Legea nr. 85/2006, judecătorul-sindic va putea da o sentință de închidere a procedurii prin care va dispune și radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare.
Având în vedere faptul că nici unul dintre creditori, deși legal notificați de către lichidatorul judiciar nu s-a oferit să avanseze sumele corespunzătoare pentru continuarea administrării procedurii de insolvență față de societatea debitoare, în mod legal prima instanță a făcut aplicarea textului art. 131 din Legea nr. 85/2006, susținerile creditoarei recurente fiind neîntemeiate.
Prin acest caz de închidere a procedurii de insolvență legiuitorul a avut în vedere faptul că dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare nu se mai justifică menținerea procedurii deschisă. Rațiunea închiderii procedurii într-o astfel de situație rezidă în aceea că scopul legii - acoperirea pasivului debitorului insolvent - nu mai poate fi realizat în ipoteza în care se constată că nu se vor putea achita nici măcar cheltuielile administrative generate de desfășurarea ei, prin asemenea cheltuieli înțelegându-se cele referitoare la administrarea procedurii de insolvență. Din dispozițiile legale mai sus redate rezultă fără dubiu că pentru a se putea dispune închiderea procedurii în temeiul art. 131 sunt necesare a fi îndeplinite cumulativ două condiții: inexistența bunurilor în averea debitorului sau insuficiența acestora pentru acoperirea cheltuielilor administrative și faptul că nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele necesare acoperirii acestor cheltuieli.
Se reține că Primăria Municipiului A - Direcția de venituri, taxe și impozite, prin adresa nr. 59820/25.03.2009, a comunicat faptul că societatea figurează în evidența fiscală cu un autoturism. Față de acestea lichidatorul judiciar a solicitat informații suplimentare, de la Serviciul Public Comunitar de Înmatriculări Auto, care prin adresa nr. 25753/29.04.2009 a informat lichidatorul că debitorul nu figurează cu autovehicule înmatriculate în județ.
Față de cele reținute, sentința atacată fiind temeinică și legală, iar recursul instituției creditoare nefondat, văzând și prevederile art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul declarat de creditoarea Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A împotriva sentinței comerciale nr. nr. 3218 din 10 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
Examinând recursul declarat de creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B - B, prin prisma motivelor de recurs invocate, a dispozițiilor art. 304 și art. 3041Cod procedură civilă, cât și din oficiu în baza art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă, se reține că este neîntemeiat, urmând să fie respins, pentru următoarele considerente:
Astfel, în cauză închiderea procedurii s-a realizat în baza art. 131 din Legea nr. 85/2006, potrivit căruia "în orice stadiu al procedurii prevăzute de prezenta lege, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul-sindic va da o sentință de închidere a procedurii, prin care se dispune și radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat".
Pentru a se dispune această măsură s-a constatat de judecătorul sindic, pe baza rapoartelor prezentate de lichidatorul judiciar desemnat pe seama debitoarei, că debitoarea nu dispune de bunuri valorificabile și că creditorii debitoarei nu și-au manifestat intenția de a avansa eventualele sume ce ar fi necesare continuării procedurii de insolvență.
În aceste condiții, așa cum corect a considerat prima instanță, închiderea procedurii în baza art. 131 din Legea nr. 85/2006 se poate dispune oricând, nefiind condiționată de vreun act sau moment anume în cadrul procedurii insolvenței.
Pe de altă parte, creditoarea critică în esență sentința recurată și pentru motivul că nu a fost atrasă răspunderea administratorului social al debitoarei.
În ceea ce privește cererea creditoarei de a fi angajată răspunderea administratorului debitoarei, potrivit art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, Curtea reține că aceasta se poate face ca regulă numai la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului și numai ca excepție în condițiile art. 138 alin. 3 din lege (conform căruia comitetul creditorilor poate cere judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută la alin. 1, dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea prevăzută la alin. 1 și răspunderea persoanelor la care se referă alin. 1 amenință să se prescrie). Lichidatorul judiciar nu poate fi obligat să formuleze o asemenea acțiune, dacă el consideră că nu sunt întrunite condițiile pentru a se dispune antrenarea răspunderii membrilor de conducere sau de supraveghere din cadrul debitoarei aflate în procedura insolvenței.
Întrucât potrivit art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 "la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere sau de supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului", iar creditorii nu mai au potrivit actualei reglementări calitatea procesuală activă de a solicita aplicarea prevederilor art. 138 față de membrii organelor de conducere ai debitoarei, criticile recurentelor legate de problema aplicării art. 138 din lege sunt nefondate, având în vedere și temeiul închiderii procedurii, respectiv art. 131 din Legea nr. 85/2006, creditoarea neoferindu-se să avanseze sumele corespunzătoare continuării procedurii, în condițiile în care s-a constatat că nu există bunuri în averea debitoarei.
Așa fiind, constatând că nu există motive de casare sau modificare a sentinței recurate, în baza art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de creditoarea Autoritatea Pentru Valorificarea Activelor Statului - împotriva sentinței comerciale nr. 2651/12.10.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de creditoarea Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A împotriva sentinței comerciale nr. 2651/12.10.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
Respinge recursul declarat de creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - AVAS B împotriva aceleiași sentinței comerciale.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 26.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
RED.//03.02.2010
TEHNORED. /03.02.2010
PRIMA INSTANȚĂ: TRIBUNALUL ARAD
JUDECĂTOR SINDIC:
Se comunică 3 ex.: - Administrația Finanțelor Publice a Municipiului
- Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - AVAS
- SC SRL prin lichidator AR MANAGEMENT &
Președinte:Raluca SuciuJudecători:Raluca Suciu, Maria Ofelia Gavrilescu, Csaba
