Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 1187/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A VI A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ NR.1187
Ședința Publică de la 3.11.2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Cristina Scheaua
JUDECĂTOR 2: Alina Sekely Popa
JUDECĂTOR 3: Iulia I
GREFIER -
.
Pe rol fiind, soluționarea cererilor de recurs, formulate de recurenții - -, - ROMANIA SRL și, împotriva sentinței comerciale nr. 1365 din 21.03.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns recurenta - -, reprezentată de avocat dl., recurenta - ROMANIA SRL, reprezentată de avocat dna. și recurentul, reprezentat de avocat dna..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefier, după care:
Recurenta - ROMANIA SRL depune la dosar un înscris ce se află la dosarul de fond, arătând că este cunoscut de celelalte părți în cauză.
Curtea comunică recurentei - - și recurentului copii ale înscrisului depus de recurenta - ROMANIA SRL.
Recurenta - - depune la dosar înscrisuri în dovedirea împrejurării că nu se află în încetare de plăți.
Curtea comunică celorlalte părți prezente, copii ale înscrisurilor depuse de recurenta - -, luând act că nu se solicită amânarea cauzei pentru a se lua cunoștință de respectivele înscrisuri.
Părțile prezente, având pe rând cuvântul, au arătat că nu mai au alte cereri de formulat și înscrisuri de administrat.
Curtea constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat și înscrisuri de administrat, declară terminate dezbaterile și acordă cuvântul în recurs.
Recurenta - - solicită admiterea recursului promovat în ceea ce privește cheltuielile de judecată efectuate în prima instanță, dovedite potrivit chitanțelor aflate la dosar; nu solicită cheltuieli de judecată în recurs. În ceea ce privește recursurile promovate de - ROMANIA SRL și, solicită respingerea cererilor de recurs, ca nefondate urmând a se constata că pactul comisoriu nu poate fi invocat decât în cadrul procedurii dreptului comun și nu în cadrul procedurii speciale a insolvenței.
Recurenta - ROMANIA SRL, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, având în vedere motivele de recurs invocate; nu solicită cheltuieli de judecată.
Recurentul, prin apărător, solicită admiterea recursului, conform motivelor de recurs invocate; nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față.
Deliberând, reține următoarele:
Prin cererea, înregistrată sub nr-, pe rolul Tribunalului București, creditoarea - reclamantă a solicitat instanței în temeiul art.26 și art.31 Legea nr.85/2006 deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei - - pentru o creanță certă, lichidă și exigibilă, în cuantum de 6.456.484.677 lei.
În motivarea cererii s-a arătat că între părți a intervenit contractul de cesiune de creanță nr.2/18.02.2005 prin care debitoarea, în calitate de cedentă a cedat creditoarei, o creanță în valoare de 6.456.484.677 lei pe care o deținea împotriva terței societăți METAL INTERNAȚIONAL -, societate în faliment, contract în care părțile au stipulat condiția rezolutorie a înscrierii reclamantei cesionare în tabelul definitiv al creanțelor terțului cedat și încasarea sumei menționate; s-a susținut că a intervenit pactul comisoriu stipulat în art.7.4 și 7.5 din contractul de cesiune de creanță, cu consecința rezoluțiunii de drept a acestuia creanța invocată întrunind condițiile de admisibilitate ale art.379 pr.civ.
Prin contestația înregistrată la 17 mai 2007, debitoarea - - a solicitat respingerea cererii de deschidere a procedurii insolvenței învederând instanței că nu se află în stare de insolvență, refuzul la plată fiind determinat de motive apreciate de debitoare ca întemeiate.
Prin cererea depusă la dosarul cauzei la 26.10.2007, (fila 190 dosar), creditoarea a solicitat să se ia act de transmiterea creanței ce formează obiectul dosarului către societatea - ROMÂNIA SRL, cerere prin care s-a arătat că între părți a intervenit contractul de cesiune de creanță de la 27.03.2007 și a actului adițional la acesta prin care reclamanta creditoare a cedat creanțe, - ROMÂNIA SRL fiind succesoarea în drepturi a acestora, urmând a fi introdusă în cauză.
Prin încheierea de la 23.11.2007, pronunțată în dosar -, Tribunalul Bucureștia respins excepția lipsei calității procesuale active și, pe cale de consecință a respins ca neîntemeiată cererea de introducere în cauză a - ROMÂNIA SRL.
S-a apreciat că analizând cele două contracte de cesiune de creanță contractul nr.2/18.02.2005 intervenit între - - și și cel intervenit la 27.03.2007 între și - ROMÂNIA SRL că cel de al doilea contract nu conferă calitatea de creditor al succesorului în drepturi față de - - ci față de debitorul cedatSAN METAL -, întrucât acesta nu s-a obligat decât față de cesionarul, din cuprinsul art.1 al contractului de cesiune intervenit între și - ROMÂNIA SRL, rezultând că acesta a dobândit creanța față de - METAL INTERNAȚIONAL SRL.
Prin sentința comercială nr.1365/21.03.2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Bucureștia admis contestația debitoarei - -; a respins ca neîntemeiată cererea introductivă formulată de creditoarea.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că motivul neplății îl constituie refuzul la plată al debitoarei care nu se află în încetare de plăți, așa cum rezultă din înscrisurile administrate în cauză, respectiv bilanțul contabil și balanța de plăți întocmită la 31.12.2007, din care rezultă că debitoarea nu are debite și înregistrează disponibil bănesc, lichidități în valoare de 807.413,97 lei, creanțe neîncasate în sumă de 200.000 lei îndestulătoare în raport cu creanța pretinsă 645.648,47 lei.
Împotriva sentinței au formulat recurs, creditoarea, - ROMÂNIA SRL și debitoarea - -.
Recursul creditoarei - reclamante a fost întemeiat pe disp. art.304 pct.5 și art.312 alin.3 pr.civ. solicitându-se casarea sentinței atacate și trimiterea spre rejudecare a cauzei aceleiași instanțe; în subsidiar în temeiul art.304 pr.civ. analizarea cauzei sub toate aspectele, modificarea în tot a sentinței recurate, în sensul admiterii cererii de deschidere a procedurii insolvenței debitoarei - -.
În primul motiv de recurs întemeiat pe disp. art.304 pct.5 s-a criticat sentința atacată în ceea ce privește respingerea cererii de introducere în cauză a succesorului în drepturile cesiunii, - ROMÂNIA SRL în temeiul contractului de cesiune de creanță încheiat la 27.03.2007, între părți.
S-a invocat încălcarea principiului contradictorialității.
În cel de al doilea motiv, subsidiar s-a susținut că în mod greșit instanța de fond a apreciat ca neîntrunite cerințele art.379 pr.civ.; au fost invocate argumente privind incidența pactului comisoriu de Gradul IV, cu consecința rezoluțiunii de drept a contractului de cesiune de creanță.
A fost contestată situația de fapt reținută de instanță referitoare la disponibilul bănesc al debitoarei, susținându-se că bilanțul nu privea decât datoriile de natură fiscală nu și cele comerciale ale debitoarei, iar diferența de valoare între lichidități și datoria pretinsă este nesemnificativă pentru determinarea stării de insolvență.
În recursul său - ROMÂNIA SRL a invocat disp. art.304 pct.5 pr.civ. raportat la art.312 alin.3 pr.civ. solicitând, pentru argumente similare celor prezentate în motivarea recursului formulat de reclamanta-creditoare casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
S-a subliniat că dispozițiile art.4 din contractul de cesiune de creanță raportat la art.1391 Cod Civil, prevăd transferarea către cesionar a tuturor drepturilor referitoare la creanță și la titlurile de creanță.
Prin recursul său, debitoarea - - a criticat în temeiul art.3041pr.civ. omisiunea instanței de a soluționa capătul de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată, în sumă de 10.000 lei reprezentând onorariu avocat.
Prin întâmpinările formulate la 16.09.2008, - - a solicitat respingerea recursului formulat de - ROMÂNIA SRL ca fiind introdus de o persoană fără calitate procesuală și respingerea recursului formulat de ca nefondat.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Potrivit art.31 alin.1, rap. La art.3 alin.1 lit.a Legea nr.85/2006, orice creditor este îndreptățit să solicite deschiderea procedurii insolvenței împotriva unui debitor prezumat în insolvența vădită, când debitorul după 30 de zile de la scadență nu a plătit datoria sa față de unul sau mai mulți creditori.
Din cuprinsul dispozițiilor susmenționate se desprind două condiții esențiale și anume existența unei creanțe certe, lichide și exigibile împotriva debitorului și stare de încetare a plăților a acestuia.
Este adevărat că legea nu instituie condiția unui titlu executoriu pentru declanșarea procedurii insolvenței, însă creanța trebuie să fie certă și necontestată de către debitorul ce nu se află în insolvență.
În cauză, reclamanta creditoare a solicitat, în procedura specială de valorificare a creanțelor împotriva debitorului insolvent, să se constate rezoluțiunea de drept a contractului de cesiune de creanță, nr.2/18.02.2005, în temeiul pactului comisoriu prevăzut de art.7.4 și 7.5 din contract.
Deși constatarea rezoluțiunii de drept a contractului de cesiune de creanță excede cenzurii în cadrul procedurii insolvenței, instanța a procedat la analiza raporturilor contractuale stabilite între părți, reținând în mod corect ca nefiind întrunite cerințele de certitudine și exigibilitate ale creanței invocate.
Apreciem că datoria certă presupune existența unei obligații cu caracter singur, neîndoielnic asupra căruia nu există contestații sau litigii, nici în ceea ce privește existența, nici în ceea ce privește întinderea în cadrul procedurii speciale a insolvenței, nefiind admisă analiza raporturilor contractuale dintre părți, cu eludarea procedurii de drept comun.
De asemenea, ceea ce se stabilește cu precădere, în condițiile în care debitorul a formulat contestație, este starea de insolvență.
A rezultat, potrivit bilanțului contabil și balanței întocmite la 31.12.2007 că debitoarea nu înregistrează debite restante de nici o natură și dispune de lichidități suficiente a acoperi debitul pretins.
În consecință, în mod corect instanța de fond reținând că împotriva debitoarei nu s-a invocat o creanță certă, lichidă și exigibilă iar debitoarea nu se află în încetare de plăți, dispunând de lichidități îndestulătoare raportat la suma pretinsă a dispus respingerea cererii de deschidere a procedurii apreciind ca neîntrunite cerințele art.31 Legea nr.85/2006.
Cu privire la motivul de recurs invocat de recurentele și - ROMÂNIA SRL întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.5 pr.civ. rap la 312 alin.3 pr.civ. prin care sunt aduse critici încheierii de la 23.11.2007 prin care s-a respins excepția lipsei calității procesuale active și s-a respins ca neîntemeiată cererea de introducere în cauză a - ROMÂNIA SRL
Va înlătura excepția lipsei calității procesuale a recurentei - ROMÂNIA SRL invocată prin întâmpinare de către - -, constatând că raportat la încheierea interlocutorie prin care s-a respins cererea de introducere în cauză în calitate de succesor în drepturi, aceasta reclamă protejarea unui drept personal, ce îi conferă vocație procesuală.
Instanța a soluționat cererea cu respectarea principiului contradictorialității și al dreptului la apărare, constatând că în faza procesuală premergătoare deschiderii procedurii insolvenței câtă vreme creanța pretinsă în temeiul unui contract de cesiune a cărei rezoluțiune se invocă, nu poate fi reținută în condițiile art.379 pr.civ. cu atât mai puțin poate fi reținută în temeiul unei cesionări subsecvente contractului pretins rezolvit de drept.
Este de reținut faptul că nu se invocă o altă creanță de către un alt creditor pentru ca situația debitorului să se modifice raportat la condițiile de admisibilitate ale cererii prev de art.31 Legea nr.85/2006, ci aceeași creanță, cesionată în temeiul unui contract de cesiune subsecvent celui încheiat de debitor.
Ceea ce este relevant pentru procedura insolvenței nu este persoana creditorului ci condițiile de validitate ale creanței, care în speță nu au fost probate.
Cu privire la recursul - -, constată că în mod greșit instanța a omis a se pronunța asupra cererii având ca obiect obligarea la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 10.000, reclamantei, în temeiul art.274 pr.civ. cheltuieli reprezentând onorariu de avocat, dovedite cu înscrisurile administrate.
Va obliga intimatele și - ROMÂNIA SRL în solidar la plata cheltuielilor de judecată efectuate în recurs de către recurenta - -.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECID E:
Admite recursul formulat de - - împotriva sentinței comerciale nr. 1365 din 21.03.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială, în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința atacată.
Admite cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Obligă în solidar creditoarele la plata sumei de 10000 lei reprezentând onorariu de avocat.
Respinge ca nefondate recursurile formulate de și - ROMANIA SRL, împotriva sentinței comerciale nr.1365 din 21.03.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 03.11.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - I
GREFIER,
Red.Jud. - 17.12.2008
Tehnored. - 08.01.2009
2 ex.
Tribunalul București - Secția VII- Comercială
Președinte - Judecător sindic:
OPINIE SEPARATĂ:
Consider că recursurile trebuie admise, iar sentința atacată trebuie casată și cauza trimisă spre rejudecare la aceeași instanță, pentru considerentele care vor fi expuse.
Prin sentința comercială nr. 1365/21.03.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială a fost admisă contestația debitoarei și a fost respinsă ca neîntemeiată cererea formulată de creditoarea având ca obiect deschiderea procedurii prevăzute de Legea nr. 85/2006 împotriva debitoarei
S-a reținut, în esență, că creditoarea a invocat, în calitate de cesionară, o creanță în sumă de 6.456.484.677 lei (ROL) dobândită în baza contractului de cesiune de creanță nr. 02/18.02.2005, de la cedenta debitoare față de debitorul cedat METAL INTERNAȚIONAL S-a arătat că cesiunea s-a încheiat sub condiția înscrierii creditoarei în tabelul definitiv al creanțelor debitorului cedat în cadrul dosarului de insolvență a acestuia și că a fost înscrisă creditoarea cu creanța obiect al cesiunii în tabelul creditorilor în dosarul de faliment al METAL INTERNAȚIONAL Realizarea condiției a determinat producerea efectelor contractului de cesiune de creanță, iar ulterior, a cesionat aceeași creanță cesionarului ROMÂNIA S-a considerat astfel că pretinsa creanță invocată de creditoarea nu are caracter cert și debitoarea nu se află în încetare de plăți.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs în termen legal recurentele:
- care a criticat-o numai sub aspectul neacordării cheltuielilor de judecată. Nu s-a indicat temeiul juridic al recursului, dar acesta îl reprezintă art. 3041.pr.civ.
-, care a invocat că greșit prima instanță a respins cererea sa de introducere în cauză, în calitate de creditoare, a ROMÂNIA, deși a cesionat acesteia creanța în temeiul căreia s-a solicitat deschiderea procedurii insolvenței, invocând prevederile art. 304 pct. 5 și art. 312 alin. 3.pr.civ. În subsidiar, a solicitat analizarea cauzei sub toate aspectele, în temeiul art. 3041.pr.civ. arătând că eronat a reținut prima instanță că ar fi fost înscrisă în tabelul definitiv al creditorilor METAL INTERNAȚIONAL cu întreaga sumă prevăzută în contract, deoarece a fost înscrisă cu o creanță de aproximativ J din valoarea celei prevăzute în contractul de cesiune de creanță încheiat cu
- ROMÂNIA, care a susținut că, în mod greșit, judecătorul sindic a respins cererea sa de introducere în cauză în locul creditoarei, față de contractul de cesiune de creanță din data de 27.03.2007. Au fost invocate ca temeiuri de drept dispozițiile art. 304 pct. 5 și art. 312 alin. 3.pr.civ.
Consider că recursurile sunt fondate.
Potrivit art. 316 și art. 282 alin. 2.pr.civ. recursul declarat împotriva sentinței vizează și încheierile premergătoare pronunțării acesteia.
Astfel, la termenul de judecată din data de 26.10.2007, creditoarea a depus cerere în sensul de a se lua act de transmiterea creanței care formează obiectul cauzei către ROMÂNIA și de a se menționa această societate în calitate de reclamantă-creditoare în locul ei. Au fost anexate cererii contractul de cesiune de creanță încheiat la data de 27.03.2006 și actul adițional la acesta, act încheiat la data de 28.03.2006, precum și acte doveditoare ale plății prețului cesiunii.
Prin încheierea de ședință din data de 26.10.2007, judecătorul sindic a comunicat către debitoarea cererea și actele atașate și a acordat un nou termen de judecată pentru ca debitoarea să ia cunoștință despre acestea.
Prin încheierea de ședință din data de 14.12.2007 tribunalul a respins ca neîntemeiată cererea formulată de de introducere în cauză, în locul acesteia, a ROMÂNIA
În motivarea încheierii, s-a arătat că, urmare a cesiunii de creanță între și încheiată la data de 18.02.2005, a fost înscrisă în tabelul definitiv al creditorilor debitorului METAL INTERNAȚIONAL cu o creanță de 645.648,47 lei. Faptul cesionării de către către - ROMÂNIA a creanței față de METAL INTERNAȚIONAL, creanță pe care o dobândise de la, nu dă dreptul ROMÂNIA să dobândească calitatea de creditor față de, ci numai față de METAL INTERNAȚIONAL
Apreciez că în mod greșit judecătorul sindic nu a admis cererea de introducere în cauză, în locul reclamantei-creditoare, a - ROMÂNIA, potrivit contractului de cesiune de creanță încheiat între aceste părți la data de 27.03.2006. Prin acest contract, completat prin actul adițional din data de 28.03.2006, în calitate cedentă, a cesionat către - ROMÂNIA, în calitate de cesionară, creanța în cuantum total de 757.840 lei pe care cedenta o are față de societatea în faliment METAL INTERNAȚIONAL, care are calitate de debitor cedat.
Cesiunea de creanță operează, din punct de vedere al poziției procesuale a părților în litigiu, o transmitere convențională a calității procesuale. În această situație, cesionarul, adică în cauză, - ROMÂNIA, preia poziția procesuală pe care a avut-o cedentul, respectiv. preia astfel procesul în starea în care se găsește acesta în momentul în care se solicită constatarea transmiterii calității procesuale, actele de procedură îndeplinite până la acel moment fiindu-i opozabile, iar actele de procedură viitoare urmează să fie îndeplinite în persoana acestuia.
La soluționarea cererii creditoarei cu privire la introducerea în cauză în locul său a - ROMÂNIA, în mod eronat judecătorul sindic a analizat fondul raporturilor juridice referitoare la cesiunea dintre părți. Constatarea transmiterii calității procesuale, în speță a calității procesuale active, nu presupune soluționarea fondului raportului juridic dedus judecății, ci operează prin simpla cesiune de creanță, chiar în condițiile în care creanța ar avea caracter litigios.
Este întemeiat deci motivul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 5.pr.civ. invocat în cadrul motivelor recursului declarat de recurentele și - ROMÂNIA Aceasta deoarece, prin respingerea cererii de constatare a transmiterii calității procesuale active, instanța a încălcat normele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. 2.pr.civ. respectiv a încălcat dreptul reclamantei-creditoare de a fi scoasă din cauză, ca urmare a cesionării creanței obiect al pricinii, precum și dreptul - ROMÂNIA de a dobândi calitatea de reclamantă -creditoare în cadrul procesului și de a-și susține acțiunea
Temeinicia acestui motiv de recurs atrage, potrivit art. 312 alin. 3.pr.civ. admiterea recursurilor declarate de recurentele menționate și casarea sentinței atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
Și recursul declarat de debitoarea este fondat. Aceasta a solicitat, prin concluziile scrise depuse la data de 19.03.2008, respingerea cererii creditoarei cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 10.000 lei conform facturii nr. -/20.11.2007 achitată cu ordinul de plată nr. 245/23.11.2007.
Deși judecătorul sindic a admis contestația formulată de către debitoare, a omis să se pronunțe cu privire la cererea acesteia de a i se acorda cheltuielile de judecată.
Admiterea recursului acestei recurente ar avea ca efect modificarea în parte a sentinței recurate sub aspectul obligării reclamantei-creditoare la plata de cheltuieli de judecată.
Însă, prevederile art. 312 alin. 3.pr.civ. dispun că " dacă sunt găsite întemeiate mai multe motive, dintre care unele atrag modificarea, iar altele casarea, instanța de recurs va casa în întregime hotărârea atacată pentru a asigura o judecată unitară".
Față de cele arătate, consider că se impune admiterea tuturor recursurilor și, pentru realizarea unei judecăți unitare în condițiile constatării transmiterii calității procesuale active de la către - ROMÂNIA, care dobândește astfel calitatea de reclamantă-creditoare, trebuie casată în totalitate sentința atacată și trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
JUDECĂTOR,
- ---
Președinte:Cristina ScheauaJudecători:Cristina Scheaua, Alina Sekely Popa, Iulia
