Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 12/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
(NUMĂR ÎN FORMAT 227/F/-)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA NR. 12
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE - 2008
PREȘEDINTE: Radu Mateucă
JUDECĂTOR 2: Nela Ochea
JUDECĂTOR 3: Mariana Moț
GREFIER - -
Pe rol judecarea recursului declarat de recurenta creditoare DGFP O, împotriva sentinței nr. 470 din data de 8 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Olt - Secția Comercială și de contencios Administrativ, în dosarul nr- (nr. în format 40/F/1999), în contradictoriu cu intimata creditoare BRD GENERALE SA SUCURSALA D, intimata debitoare SC SA J/- CF - prin lichidator și intimata creditoare BANCA COMERCIALĂ SA - SUCURSALA T BĂNCII COMERCIALE, având ca obiect închidere procedură insolvență.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul a fost declarat în termenul prevăzut de art. 301 pr.civ. coroborat cu art. 8 alin.2 din Legea 85/2006 și motivat în termenul prevăzut de art. 303 pr.civ. precum și că recurenta creditoare a solicitat judecarea cauzei în condițiile prevăzute de art. 242 alin. ultim pr.civ.
CURTEA
Asupra recursului de față constată următoarele:
La data de 06 septembrie 2007 lichidatorul, desemnat să administreze procedura falimentului debitoarei SC SA B,prin raportul depus, a solicitat închiderea procedurii, ca urmare a aprobării raportului final de lichidare și a distribuirii tuturor sumelor obținute.
Tribunalul Olt - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, prin sentința nr.470 pronunțată la data de 8 octombrie 2007, a admis cererea lichidatorului, iar în temeiul art. 132 alin.2 din Legea nr.85/2006 a dispus închiderea procedurii privind pe debitoare, radierea societății de la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul O l t, descărcarea lichidatorului de obligațiile impuse de procedură, notificarea sentinței debitoarei, creditoarelor, administratorului special, Direcției Teritoriale a Finanțelor Publice, Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Olt pentru efectuarea mențiunilor de închidere a procedurii și publicarea prin Buletinul Procedurilor de insolvență.
Pentru a se pronunța astfel, judecătorul sindic a reținut că, potrivit raportului final de lichidare și bilanțului general întocmit de lichidatorul, care au fost notificate tuturor părților, conform art. 129 din Legea nr.85/2006, toate bunurile din averea debitoarei au fost lichidate, iar sumele obținute au fost distribuite, așa cum rezultă din Raportul asupra fondurilor obținute din vânzarea bunurilor și a Tabelului de distribuire final, care a fost aprobat, iar dovada plăților fiind făcută cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Împotriva sentinței pronunțate de Tribunalul Olta declarat recurs, în termen legal, creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE O, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct.9 și art. 3041pr. civ.
În motivele de recurs, recurenta creditoare DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE Oai nvocat faptul că prin sentința atacată judecătorul sindic a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității prevăzute de art. 105 alin.2 pr. civ. în sensul că nu au fost respectate dispozițiile art. 132 alin. 2 teza 1 și cele ale art.129 din Legea nr.85/2006, întrucât închiderea procedurii a fost dispusă fără ca în prealabil să fie supus aprobării raportul final și fără să fi fost convocată adunarea creditorilor, cărora nu le-au fost comunicate documentele prevăzute de textele de lege invocate.
O altă critică invocată de recurenta creditoare DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE O se referă la faptul că, închiderea procedurii insolvenței privind pe debitoare este prematură, deoarece doar raportul lichidatorului nu este suficient pentru a face dovada lipsei bunurilor din patrimoniul debitoarei, acesta trebuind să acorde o atenție sporită acțiunii de identificare și să procure documente de la autoritățile care dețin astfel de evidențe, existând posibilitatea ca unele bunuri să fie sustrase de la urmărire.
De asemenea, a mai susținut recurenta creditoare că lichidatorul avea obligația să examineze activitatea societății debitoare în raport de situația de fapt, întocmind un raport amănunțit asupra cauzelor și împrejurărilor care au condus la apariția stării de insolvență cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă.
Analizând sentința pronunțată de Tribunalul Olt prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea constată că recursul este nefondate pentru următoarele considerente:
Tribunalul O l t, prin sentința nr.2109 pronunțată la data de 15 decembrie 1999 a dispus deschiderea procedurii debitoarei SC SA întrucât aceasta este în încetare de plăți, iar prin sentința nr.471 din 13 iunie 2000 s-a dispus intrarea în faliment a debitoarei și a fost numit lichidator SC SRL S, care a fost înlocuit prin încheierea din 21 martie 2005 cu.
La data de 06 septembrie 2007, lichidatorul desemnat să administreze procedura insolvenței în privința debitoarei SC SA B, a depus raport final însoțit de situațiile financiare finale, cuprinzând modul de valorificare al tuturor bunurilor existente în patrimoniu și de distribuire al sumelor astfel obținute, (pag.51- dosar nr.40/F/1999- vol.III), ce au fost notificate creditorilor, ( pag.63 din același dosar), aceștia fiind convocați pentru adunarea creditorilor stabilită la data de 08 octombrie 2007 ( pag.56 - dosar nr.40/F/1999- vol.III).
Întrucât creditorii nu au formulat obiecțiuni, lichidatorul la data de 05 octombrie 2007, acesta a solicitat închiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei.
În aceste condiții, Curtea constată că, în ceea ce privește motivul de nelegalitate invocat de ambele recurente creditoare, referitor la necomunicarea raportului final și a bilanțului general, acesta este nefondat, deoarece din probele reținute, reiese că cerințele dispozițiilor art. 129 și următoarele din Legea nr.85/2006, au fost îndeplinite, toate aceste documente fiindu-le comunicate recurentelor creditoare.
Prin urmare, Curtea constată că judecătorul sindic a făcut o aplicare corectă a dispozițiilor art. 132 alin. 2 din aceeași lege și nu se poate reține că au fost încălcate dispoziții procedurale prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. 2 pr. civ.
De asemenea, se constată că au fost întocmite rapoarte de către administratorul judiciar și lichidator, în care a fost analizată situația debitoarei, starea averii și activitatea acesteia, precum și cauzele și împrejurările care au condus la încetarea de plăți, astfel încât nu se poate reține că acesta nu și-a îndeplinit atribuțiile prevăzute de art.25 din Legea nr.85/2006 și, prin urmare, criticile recurentei creditoare în acest sens, apar ca fiind nefondate.
În acest context, Curtea constată că sunt pur formale criticile recurentei creditoare DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE O privind identificarea tuturor bunurilor existente în patrimoniul debitoarei de către lichidator, întrucât astfel de acțiuni au fost întreprinse de către lichidator pe parcursul desfășurării procedurii insolvenței. Acesta și-a îndeplinit obligațiile ce îi revin potrivit legii insolvenței, a identificat atât bunurile mobile cât și cele imobile, existente în patrimoniul debitoarei ce au fost valorificate, iar sumele distribuite către creditori. De altfel, recurenta creditoare nu a putut indica în mod concret despre ce anume bunuri mobile este vorba, criticile fiind formulate în termeni generali.
Curtea constată că sunt nefondate și criticile privind faptul că nu se cunosc motivele, împrejurările și persoanele care au concurat la ajungerea stării de insolvență a societății debitoare, întrucât un astfel de raport a fost depus la dosar de către lichidator încă din data de 26 februarie 2007 ( pag. 13- 18 dosar 40/F/1999 - Tribunalul O l t, recurenta creditoare DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE O având posibilitatea pe tot parcursul desfășurării procedurii să formuleze contestații și împotriva măsurilor propuse și a raporturilor depuse de lichidator, iar Comitetul Creditorilor să ceară judecătorului sindic autorizarea pentru promovarea unei acțiuni de antrenare a răspunderii patrimoniale a organelor de conducere ale debitoarei.
În consecință, având în vedere considerentele expuse, Curtea constată că recursul este nefondat, judecătorul sindic făcând o corectă aplicare a dispozițiilor legale invocate și o apreciere corectă a materialului probator și prin urmare, în temeiul art.312 civ.Cod Penal, va respinge recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta creditoare DGFP O, cu sediul în S,-, județul O, împotriva sentinței nr. 470 din data de 8 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Olt - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în dosarul nr- (nr. în format 40/F/1999), în contradictoriu cu intimata creditoare BRD GENERALE SA SUCURSALA D, cu sediul în C,-, - județul D, intimata debitoare SC SA J/- CF - prin lichidator, cu sediul profesional în C,-,. 21-36,.2,.1,.4, județul D și intimata creditoare BANCA COMERCIALĂ SA - SUCURSALA T BĂNCII COMERCIALE, cu sediul în T,-, județul T ca nefondat.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 08 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, - - | JUDECĂTOR, - - | JUDECĂTOR, - - |
GREFIER, - - |
red.jud. /3ex.
Jud. Fond
11 Ianuarie 2008
Tehnored.,/18.01.2008
Președinte:Radu MateucăJudecători:Radu Mateucă, Nela Ochea, Mariana Moț
