Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 1211/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 1180/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DECIZI A COMERCIALĂ Nr. 1211
Ședința publică de la 05 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Roxana Popa
JUDECĂTOR 2: Viorica Trestianu
JUDECĂTOR 3: Veronica Dănăila
GREFIER - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra cererii de recurs formulată de recurenta SOCIETATEA DE ADMINISTRARE ACTIVE FEROVIARE - împotriva sentinței comerciale nr. 1418 din data de 25.03.2008, pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - LEASING - PRIN LICHIDATOR JUDICIAR A & A, - - și BANCA -.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 29.10.2008, susținerile fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a se depune concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 05.11.2008, când a decis următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra recursului comercial d e față, reține următoarele:
Prin sentința comercială nr. 1418/25.03.2008 Tribunalul București Secția a VII-a Comercială a respins ca neîntemeiate excepțiile tardivității modificării cererii formulate de SOCIETATEA DE ADMINISTRARE A ACTIVELOR FEROVIARE, a lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor - LEASING - și - - și a lipsei de interes; a admis cererea de intervenție accesorie formulată de BANCA - ROMÂNĂ în interesul pârâtelor - LEASING - și - - ș ia respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta SOCIETATEA DE ADMINISTRARE A ACTIVELOR FEROVIARE în contradictoriu cu pârâtele - LEASING - și - -.
În considerentele sentinței judecătorul sindic a reținut cu privire la excepțiile invocate de pârâte următoarele: excepția tardivității cererii modificatoare a solicitării inițiale s-a reținut că modificarea s-a produs la termenul din data de 19.09.2006, termen la care pârâtele au depus întâmpinare prin care au invocat o serie de excepții. S-a constatat în consecință că cererea de modificare a respectat dispozițiile art. 112 și art. 132.pr.civ. modificarea având loc, de fapt anterior primei zile de înfățișare.
S-a apreciat că pârâtele au calitate procesuală în cauză întrucât sunt părțile contractului de vânzare cumpărare a cărei nulitate se solicită a se constata. Excepția a fost respinsă.
S-a reținut, totodată și existența interesului reclamantei în promovarea acțiunii, urmărind protejarea dreptului său de proprietate prin acțiunea formulată.
Judecătorul a apreciat netemeinicia cererii reclamantei, pe fond, cu următoarele considerații; inițial reclamanta a solicitat constatarea nulității procesului verbal de sechestru instituit asupra unui număr de 17 vagoane, ulterior precizând acțiunea în sensul că solicită constatarea nulității contractului de vânzare cumpărare a celor 17 vagoane, pretinzând calitatea sa de proprietar asupra acestora.
În cauză a fost formulată și o cerere de intervenție în interesul pârâtelor de către BANCA - ROMÂNĂ, aceasta invocând faptul că cele 17 vagoane care au făcut obiectul contractului de vânzare cumpărare dintre pârâte, au constituit aportul în natură cu care reclamanta a contribuit la constituirea capitalului social al pârâtei C LEASING -, nemaiputând, deci, invoca un drept de proprietate asupra lor.
Judecătorul sindic a mai reținut că lichidatorul judiciar desemnat pentru debitoarea pârâtă - LEASING - a solicitat instituirea sechestrului asigurător asupra unui număr de 228 vagoane tip, printre care se regăsesc și cele 17 vagoane menționate în cererea de chemare în judecată; după admiterea cererii de instituire a sechestrului, lichidatorul judiciar s-a prezentat la locul de depozitare, din incinta pârâtei - -, vagoanele fiind identificate și sechestrate în prezența reprezentaților celor două pârâte, - - atestând dreptul de proprietate al - LEASING - asupra acestora. A fost înlăturată susținerea reclamantei cu privire la neconcordanța dintre numerele de identificare a vagoanelor, reținând că această schimbare a intervenit în urma intenției de a trimite respectivele vagoane în Turcia.
În consecință, s-a reținut că în mod corect au fost vândute respectivele vagoane către pârâta - -.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta SOCIETATEA DE ADMINISTRARE A ACTIVELOR FEROVIARE, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței recurate în sensul admiterii cererii astfel cum a fost formulată.
În motivarea cererii, recurenta a arătat că a participat ca constituirea capitalului social al intimatei - LEASING -, cu un număr de vagoane, dar cele la care s-a referit prin cererea de chemare în judecată nu au constituit un asemenea aport, dovadă fiind procesul verbal de predare primire întocmit cu acea ocazie, în acel acte nefiind menționate și cele 17 vagoane. Se mai arată că a făcut dovada calității sale de proprietar asupra vagoanelor menționate, prin depunerea la dosar a cărților de identitate a vagoanelor, precum și prin adresa eliberată de Centrul de Informatică Feroviară, prin care se atestă că reclamanta a rămas proprietara vagoanelor.
Prin întâmpinare, intimata - LEASING - prin lichidator judiciar A & A CONSULTANTS a solicitat respingerea recursului ca nefondat, menționând că vânzarea, ca și identificarea vagoanelor s-a făcut împreună cu reprezentanții intimatei - -, numerele de identitate fiind prezentate și judecătorului sindic, fiind consemnate în încheierea de ședință din data de 10.06.2005, rămasă definitivă și irevocabilă. Se mai susține că neconcordanța dintre numere de identificare ale vagoanelor a apărut ca urmare a faptului că vagoanele au primit numere noi imediat după efectuarea reparațiilor, cu scopul de a fi trimise în Turcia. De asemenea, intimata apreciază că recurenta nu a făcut dovada calității sale de proprietar asupra celor 17 vagoane.
Prin concluzii scrise și intimata - - a solicitat respingerea recursului ca nefondat, reiterând cele susținute de intimata - LEASING - și arătând în plus că vagoanele au staționat în incinta societății timp de 4 ani, fără ca recurenta să-și fi manifestat dreptul de proprietate asupra acestora.
Părțile au administrat proba cu înscrisuri.
Analizându-se actele și lucrările dosarului în raport de criticile formulate și de apărările invocate, se apreciază că recursul este fondat, cu următoarele considerente: recurenta a participat la constituirea - LEASING - și la formarea capitalului social al acestei societăți cu un număr de 82 de vagoane, identificate în procesul verbal de predare - primire încheiat între cele două societăți sub nr. WL 1 din 10.08.2000. Se reține în primul rând, din analiza acestui înscris (aflat la fila 3 din dosarul de fond) că un număr de 16 vagoane din cele pretinse de recurentă nu se regăsesc pe această listă.
Totodată, se reține că atestarea dreptului de proprietate al intimatei - LEASING - a fost făcută de intimata - -, aspect reținut de judecătorul sindic în considerentele sentinței recurate. Or, dovada calității de proprietar al intimatei - LEASING - nu poate fi făcută de un terț. Dovada proprietății se face pe baza unor acte care să ateste proveniența vagoanelor și calitatea - LEASING - asupra acestora. Din această perspectivă, sentința judecătorului sindic este criticabilă, acesta reținând că vânzarea a fost legal întocmită, având la bază doar atestarea celei de-a doua intimate cu privire la dreptul de proprietate al intimatei - LEASING -, fără a analiza și înscrisuri care să dovedească această situație juridică. De altfel, se reține că judecătorul sindic nu a analizat înscrisurile depuse de recurenta reclamantă la dosar și nici nu a motivat această măsură, de neluare în considerare a actelor menționate.
Se reține că prin probele administrate recurenta reclamantă a dovedit calitatea de proprietar asupra unui număr de 16 vagoane. În acest sens, se reține ca doveditor tabelul de inventariere nr. 2 încheiat între recurentă și intimata - -, tabel care menționează atât numărul de identificare la vagoanelor, atât sub aspectul numărului acordat pentru circulația internă, pe teritoriul României, cât și cel acordat pentru circulație externă, respectiv pentru Turcia. Se observă că la această inventariere nu a participat și intimata - LEASING -: or, în măsura în care aceasta era proprietara vagoanelor, ca aport în natură la capitalul social, inventarierea s-ar fi realizat între această intimată și - -, fără participarea recurentei.
Cu înscrisul menționat anterior, se coroborează adresa emisă de - FEROVIARĂ - CENTRUL DE FEROVIARĂ, înscris care probează dreptul de proprietate al recurentei asupra unui număr de 16 vagoane.
În contraprobă, intimatele nu au dovedit că cele 16 vagoane ar fi ieșit din proprietatea recurentei și ar fi intrat în proprietatea intimatei - LEASING -, prin aportul în natură la capitalul social al acestei ultime societăți, ori prin vreuna alt act de înstrăinare. Singura dovadă invocată de intimate este reprezentată de atestarea făcută de - - la momentul instituirii sechestrului asigurător, la care se adaugă apărarea că vagoanele au staționat 4 ani fără ca recurenta să-și fi manifestat dreptul de proprietate. Or, contraproba trebuia să se facă prin înscrisuri, cu valoare cel puțin egală, iar împrejurarea că recurenta a manifestat dezinteres o perioadă de timp câtă vreme vagoanele se aflau în staționare pentru reparații în incinta - - nu echivalează cu pierderea dreptului de proprietate.
În consecință, se apreciază că recurenta a făcut pe deplin dovada dreptului său de proprietate cu privire la 16 din cele 17 vagoane ce au făcut obiectul contractului de vânzare cumpărare încheiat între - LEASING -, prin lichidator judiciar și - -.
Față de considerentele reținute, în baza art. 312.pr.civ. recursul declarat în cauză va fi admis, iar sentința pronunțată de judecătorul sindic va fi modificată în parte.
Va fi respinsă ca neîntemeiată cererea de intervenție accesorie formulată de creditoarea BANCA - ROMÂNĂ, întrucât, așa cum s-a menționat deja, nici unul din cele 17 vagoane nu au fost obiect al aportului în natură la constituirea capitalului social al - LEASING -.
Va fi admisă acțiunea precizată și se va constata nulitatea parțială a contractului de vânzare încheiat între - LEASING - și - -, doar în ce privește cele 16 vagoane asupra cărora reclamanta a dovedit dreptul său de proprietate.
Va menține în rest dispozițiile sentinței recurate, doar în ce privește respingerea acțiunii în constatarea nulității contractului de vânzare cumpărare dintre - LEASING - și - - cu referire la vagonul tip, cu număr de identificare --9, asupra căruia recurenta nu a dovedit calitatea sa de proprietar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta SOCIETATEA DE ADMINISTRARE A ACTIVELOR FEROVIARE - în contradictoriu cu intimații - LEASING - PRIN LICHIDATOR JUDICIAR A & A, - - și BANCA -, bancă în faliment împotriva sentinței comerciale nr. 1418/25.03.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Comercială în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința recurată în sensul că:
Respinge cererea de intervenție accesorie în interesul pârâtelor - LEASING - și - -, formulată de creditoarea BANCA ROMÂNĂ, bancă în faliment.
Admite acțiunea precizată, formulată de reclamanta SOCIETATEA DE ADMINISTRARE A ACTIVELOR FEROVIARE - în contradictoriu cu pârâții - LEASING - prin lichidator judiciar A & A, - - și intervenientul accesoriu BANCA -, bancă în faliment.
Constată nulitatea parțială a contractului de vânzare cumpărare încheiat între - LEASING - prin lichidator judiciar A & A și - - la data de 26.06.2006 cu privire la vagoanele de marfă tip cu următoarele numere: --2, --9, --8, --0, --0, --7, --2, --2, --1, --9, --9, --1, --7, --9, --0, --2.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 05.11.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
GREFIER
- -
Red. RP/2ex.
27.11.2008
Jud. fond
Tribunalul București Secția a VII-a Comercială
Președinte:Roxana PopaJudecători:Roxana Popa, Viorica Trestianu, Veronica Dănăila
