Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 1276/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.1276R
Ședința publică de la 18.11.2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Mioara Badea
JUDECĂTOR 2: Florica Bodnar
JUDECĂTOR 3: Elena Mincu
GREFIER - -
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurentul-pârât, împotriva sentinței comerciale nr.2230/26.09.2006 și a încheierilor din 24.01.2006; 21.02.2006 și 06.06.2006 pronunțate de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-creditoare, intimata-debitoare prin lichidator judiciar ACTIV LICHIDATOR și intimatul-pârât.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta-pârâtă prin avocat cu împuternicire avocațială aflată la fila 28, intimata-creditoare prin avocat cu împuternicire avocațială aflată la fila 24 și intimatul-pârât prin avocat care depune la dosar împuternicirea avocațială nr.-/2008, lipsă fiind intimata-debitoare.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că prin Serviciul Registratură la data de 22.10.2008 Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială a comunicat faptul că în urma verificărilor efectuate rezultă că sentința recurată a fost comunicată părților conform borderourilor din data de 24.10.2008, însă dovezile nu se regăsesc în dosarul de fond. Se mai învederează că recurentul-pârât nu a depus la dosar dovada achitării timbrajului aferent cererii de recurs și nu a precizat în fapt și drept motivele de recurs, respectiv ce solicită în principal și subsidiar.
Recurentul-pârât, prin avocat, învederează faptul că a depus la dosar precizare scrisă.
Intimata-creditoare, prin avocat, solicită ca apărătorul recurentului-pârât să depună la dosar și dovada achitării timbrajului aferent cererii de recurs.
Curtea, constatând că recurentul-pârât prin apărător nu a depus la dosar dovada achitării timbrajului aferent cererii de recurs și precizarea în fapt și drept a motivelor de recurs, respectiv ce solicită în principal și subsidiar, pentru a da posibilitate apărătorului recurentului-pârât să își îndeplinească aceste obligații procesuale, dispune lăsarea cauzei la a doua strigare.
La a doua strigare a cauzei au răspuns recurenta-pârâtă prin avocat cu împuternicire avocațială aflată la fila 28, intimata-creditoare prin avocat cu împuternicire avocațială aflată la fila 24 și intimatul-pârât prin avocat cu împuternicire avocațială nr.-/2008 aflată la dosar, lipsă fiind intimata-debitoare.
Recurentul-pârât, prin avocat, depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 19,50 RON, respectiv chitanța nr.-/07.10.2008 și timbru judiciar în valoare de 0,15 RON, precum și precizare scrisă cu privire la cererea de recurs.
Curtea, ia act de legala timbrare a cererii de recurs în cuantumul dispus de instanță prin rezoluție, conform dovezilor consemnate la dosar de către apărătorul recurentului-pârât și de precizarea scrisă în fapt și drept a motivelor de recurs, respectiv ce solicită în principal și subsidiar,
Curtea, prezintă apărătorului intimatei-creditoare precizarea scrisă depusă la dosar de către recurentul-pârât prin apărător, pentru a lua cunoștință de conținutul acesteia.
Recurentul-pârât, prin avocat, arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat, solicitând acordarea cuvântului asupra cererii de recurs.
Intimata-creditoare, prin avocat, de asemenea, arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul asupra cererii de recurs.
Recurentul-pârât, prin avocat, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat prin cererea de recurs și precizarea depusă la dosar la acest termen de judecată, casarea cu trimitere spre rejudecare instanței de fond, fără cheltuieli de judecată.
Intimata-creditoare, prin avocat, solicită respingerea recursului ca nefondat, considerând că instanța de fond în mod corect a constatat că recurentul-pârât, în calitate de administrator al societății debitoare, este vinovat de ajungerea societății în stare de insolvență. În ceea ce privește cheltuielile de judecată, învederează că își rezervă dreptul de a le solicita pe cale separată.
Intimatul-pârât, prin avocat, învederează că susține aceleași concluzii expuse pentru recurentul-pârât.
Curtea, reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Asupra cererii de recurs de față,
Deliberând constată că, prin sentința comercială nr.2230/26.09.2006 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială în dosarul nr- a fost admisă cererea formulată de creditoarea B în contradictoriu cu pârâtul pe care l-a obligat să suporte pasivul debitoarei în cuantum de 179.808 lei RON.
De asemenea, s-a respins ca neîntemeiată cererea formulată de în contradictoriu cu pârâtul, s-a aprobat raportul final de activitate iar în baza art.131 din Legea nr.85/2006 închide procedura insolvenței împotriva debitorului
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul prin judecătorul sindic a reținut în esență că, în speță operează răspunderea civilă contractuală situație în care culpa este prezumată potrivit art.1082 Cod civil, răspunderea fiind apreciată in abstracto, cu mai multă rigurozitate, avându-se în vedere că s-a acționat în temeiul unui mandat comercial.
Altfel prejudiciul produs există și are caracter cert și încă nereparat. În fine probele relevă incidența în speță a prevederilor art.137 lit.d și e din Legea nr.85/2006 și a culpei pârâtului cât și incidența prevederilor art.131 din Legea nr.85/2006.
Împotriva sentinței precitate și a încheierilor din 24.01.2006, 21.02.2006, 06.06.2006, a formulat recurs pârâtul pe care le consideră nelegale pentru criticile ce se vor expune mai jos.
Recurenta susține că, răspunderea este delictuală izvorând din lege, și vizează fapta proprie. Altfel răspunderea civilă delictuală a membrilor organelor de conducere ale societății comerciale aflată în faliment are un dublu temei: starea de insolvență asociată cu săvârșirea uneia din faptele expres și limitativ prevăzute de art.138 din Legea nr.85/2006. în fine, răspunderea reglementată de art.138 este limitată la "o parte din pasivul societății".
În aceste condiții, soluția instanței de fond este greșită. În plus hotărârea nu dispune către cine să se facă plata.
Nu s-au administrat probe în dovedirea raportului de cauzalitate dintre faptele administratorului și pasivul societății, rapoartele lichidatorului judiciar fiind incomplete pe incidența prevederilor art.138 din Legea nr.85/2006.
În fine cererea introductivă de instanță formulată de creditoare în temeiul art.137 din Legea nr.85/2006 nu cuprinde numele, domiciliul, faptele celor răspunzători ca și mijloacele de probă. Nu trebuia închisă procedura falimentului până nu se punea în executare titlul executor împotriva persoanelor obligate.
În drept se invocă art.304 pct.1-9 Cod procedură civilă, Legea nr.85/2006, solicitându-se admiterea recursului, casarea sentinței și admiterea cererii întemeiată pe dispozițiile art.138 din Legea nr.85/2006, neîntrunind condițiile prevăzute de art.112 Cod procedură civilă.
Ca probe s-au propus înscrisuri.
S-au anexat înscrisuri în copie.
Cererea s-a timbrat cu 19,50 RON taxă judiciară de timbru și cu 0,15 RON timbru judiciar.
Recurenta la termenul de azi prin avocat a depus precizări la cererea de recurs.
Examinând în ansamblu motivele de recurs în raport de probele administrate în cauză Curtea reține că recursul apare fondat pentru considerentele de mai jos.
Curtea apreciază că, răspunderea instituită de art.138 din Legea nr.85/2006 este o răspundere civilă delictuală fiind necesar a se proba elementele acesteia, respectiv, fapta proprie, prejudiciul, culpa și legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu. De asemenea, trebuie probată legătura de cauzalitate dintre faptele prevăzute de art.138 din Legea nr.85/2006 și starea de insolvență.
Or, în speță din rapoartele întocmite de lichidatorul judiciar rezultă incidența în speță a dispozițiilor art.138 lit.d și e din Legea nr.85/2006 fără a determina persoanele culpabile de starea de insolvență a debitoarei cât și proporția în care acestea ar fi contribuit la această stare.
În baza rolului activ judecătorul sindic trebuia să pună în discuție necesitatea completării probelor pe aceste aspecte.
Din practicaua sentinței atacate rezultă că s-a acordat cuvântul numai pe cererea de atragere a răspunderii deși instanța s-a pronunțat și pe închiderea procedurii falimentului.
Din această perspectivă considerăm că procedura falimentului nu trebuia închisă decât după discutarea în contradictoriu a cererii formulate de lichidator în acest sens.
Cât privește cererea introductivă de instanță în baza prevederilor art.138 din Legea nr.85/2006 Curtea reține că aceasta este o cerere ce cuprinde elementele art.112 Cod procedură civilă în măsura în care acestea se cunosc și atât cât s-au cunoscut la momentul respectiv s-au și completat. Dar, în funcție de probele administrate între care și rapoartele lichidatorului judiciar aceste elemente pot fi completate. Or, în speță nu s-au lămurit aceste aspecte pentru a se proceda la vreo completare a cererii inițiale.
Astfel fiind situația curtea nu reține că ar fi putut opera răspunderea civilă contractuală în raport cu terții, în care situație culpa ar fi prezumată conform art.1082 cod civil și că răspunderea ar trebui apreciată "in abstracto", cu mai multă rigurozitate întrucât s-ar fi acționat în temeiul unui mandat comercial.
Dimpotrivă în speță instanța de fond prin judecătorul sindic va trebui să pună în discuție completarea probelor în consens cu prevederile art.998 Cod civil cu referire la art.138 din Legea nr.85/2006, inclusiv completarea în acest sens a rapoartelor întocmite de lichidatorul judiciar.
Totodată trebuie discutată în contradictoriu și cererea de închidere a procedurii falimentului.
Pentru aceste considerente Curtea în baza art.312 (1) Cod procedură civilă cu referire la art.3041Cod procedură civilă și art.312 (3) Cod procedură civilă va admite recursul, va casa sentința comercială atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Odată cu casarea sentinței s-au analizat și încheierile de la termenele de 24.01.2006, 21.02.2006 și 06.06.2006 și Curtea nu a reținut motive care să conducă la casarea acestora.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de recurenta, împotriva sentinței comerciale nr.2230/26.09.2006 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială în dosarul nr.475/2004, în contradictoriu cu intimatele, prin lichidator judiciar ACTIV LICHIDATOR și și în consecință:
Casează sentința comercială atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 18.11.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.Jud. - 27.11.2008
Tehnored. - 28.11.2008
Nr.ex.: 2
Fond: Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială
Președinte-Judecător sindic:
Președinte:Mioara BadeaJudecători:Mioara Badea, Florica Bodnar, Elena Mincu
