Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 1280/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.1280R
Ședința publică de la 18.11.2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Mioara Badea
JUDECĂTOR 2: Florica Bodnar
JUDECĂTOR 3: Elena Mincu
GREFIER - -
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta-debitoare TOTAL GRUP, împotriva sentinței comerciale nr.2392/23.05.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-creditoare și intimata-administrator judiciar al debitoarei ȘI ASOCIAȚII
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta-debitoare prin avocat cu împuternicire avocațială nr.-/2008 aflată la fila 2, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că prin Serviciul Registratură la data de 05.09.2008 Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială a înaintat dovezile de comunicare ale sentinței recurate.
Recurenta-debitoare, prin avocat, învederează faptul că nu insistă în soluționarea cererii de suspendare a executării sentinței recurate. Cu privire la fondul cererii de recurs, solicită proba cu înscrisuri noi din care rezultă faptul că până la data pronunțării hotărârii recurate societatea debitoare achitase în proporție de 95% debitul datorat, înscrisuri pe care le depune la dosar.
Curtea, deliberând, încuviințează proba cu înscrisuri noi solicitată de recurenta-debitoare la acest termen de judecată pe aspectul dovedirii achitării creanței în proporție de 95%.
Recurenta-debitoare, prin avocat, arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat, solicitând acordarea cuvântului pe fondul cererii de recurs.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul asupra cererii de recurs.
Recurenta-debitoare, prin avocat, învederează faptul că la data pronunțării sentinței recurate societatea debitoare achitase creanța în proporție de 95%, astfel încât instanța de fond a admis cererea de intrare a societății debitoare în procedura falimentului fără a verifica dacă era achitată creanța. De asemenea, apreciază că cererea de deschidere a procedurii de insolvență nu este justificată, având în vedere că pragul minim al creanței este de 10.000 Ron. Totodată, învederează că la instanța de fond procedura de citare cu societatea debitoare a fost efectuată prin afișare și nu conform disp. art.921pr.civ. în condițiile în care la sediul societății până la ora 18,00 în permanență se află o persoană care putea primi citația. Solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate cu trimitere spre rejudecare, iar în subsidiar, admiterea recursului, modificarea sentinței recurate, în sensul respingerii cererii de deschidere a procedurii insolvenței și să se constate că societatea debitoare nu se află în stare de insolvență, fără cheltuieli de judecată.
Curtea, reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului de față, deliberând constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a VII-a Comercială la data de 26.02.2008 creditoarea a solicitat declanșarea procedurii prevăzute de Legea nr.85/2006 împotriva debitorului TOTAL GRUP, invocând existența unei creanțe în valoare de 88.679,86 RON, compusă din 68.482,96 RON reprezentând contravaloarea mărfurilor furnizate și neachitate și 20.196,90 RON reprezentând penalități de întârziere la plată de 0,2% pe zi.
Prin sentința comercială nr.2392/23.05.2008 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul București - Secția a-VII-a Comercială, a admis cererea creditoarei și, în consecință, în baza art.33 alin.6 din Legea nr.85/2006 a deschis procedura generală a insolvenței împotriva debitoarei.
În temeiul art.34 din lege a numit administrator judiciar pe și Asociații, cu atribuțiile prevăzute de art.20 din aceeași lege.
A dispus notificarea deschiderii procedurii generale a insolvenței debitorului, creditorilor și B pentru efectuarea mențiunii și într-un ziar de circulație națională, precum și publicarea în buletinul procedurii insolvenței, în sarcina administratorului judiciar, cu respectarea art.61 și art.62 din Legea nr.85/2006.
A fixat termenele limită pentru înregistrarea cererilor de admitere a creanțelor, pentru verificarea creanțelor, pentru întocmirea, afișarea și comunicarea tabelului preliminar și afișarea tabelului definitiv și, de asemenea, a fixat prima adunare a creditorilor.
Au fost dispuse măsuri cu privire la depunerea de către debitoare a actelor prevăzute de art.28 din lege și cu privire la întocmirea de către administratorul judiciar a raportului conform art.20 alin.1 lit.a din lege.
Totodată, tribunalul prin judecătorul sindic a mai dispus și alte măsuri prevăzute de lege la deschiderea procedurii.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a avut în vedere actele și lucrările cauzei și dispozițiile legale incidente, reținând în esență că între părți s-au derulat raporturi comerciale în temeiul cărora creditoarea a livrat debitoarei produse pentru plata acestora fiind emise facturi fiscale acceptate la plata prin semnare.
Judecătorul sindic a mai reținut că debitoarea nu a respectat termenele de plată specificate în documentele de vânzare și nici nu a contestat existența creanței creditoarei și nici starea de insolvență.
A mai reținut că societatea creditoare deține împotriva societății debitoare o creanță certă, lichidă și exigibilă, în sensul art.379 pr.civ. fiind îndeplinită și condiția valorii prag prevăzută la art.3 pct.12 din lege, creanța fiind superioară sumei de 10.000 RON.
Împotriva acestei sentințe TOTAL GRUP a declarat recurs în termen și legal timbrat, solicitând să se constate că cererea creditoarei s-a soluționat în lipsa sa, citată prin afișare, fiind împiedicată astfel să conteste deschiderea procedurii insolvenței, situație în care se impune admiterea recursului și casarea sentinței atacate.
În conformitate cu art.8 pct.5 din Legea nr.85/2006, recurenta a solicitat suspendarea procedurii până la soluționarea recursului.
În motivarea recursului recurenta a arătat în esență că are de mai mult timp relații comerciale cu intimata, care o aprovizionează contra cost, cu materiale de construcții pentru imobilele pe care le construiește.
Ca în orice relație comercială, deși a fost sesizată cu acest aspect nu întotdeauna intimata i-a livrat produse la calitatea solicitată iar societatea sa a întârziat, uneori, plata produselor livrate motivat de remedierea lipsurilor calitative, acest lucru realizându-se pe cale amiabilă.
A mai arătat că datorită discuțiilor cu privire la calitatea produselor livrate de intimată, nu a semnat și ștampilat de recepție toate facturile și a întrerupt plata produselor până la soluționarea acestor diferende.
Pe acest aspect, recurenta a arătat că în această situație nu mai era vorba de un prejudiciu cert și exigibil, plățile fiind suspendate iar penalitățile de întârziere urmau să nu mai fie plătite din momentul în care plățile urmau a fi reluate după remedierea celor sesizate.
A mai arătat că diferendul odată soluționat prin mai multe convorbiri telefonice, a reînceput plata facturilor pentru produsele pe care le recepționează calitativ.
Astfel, au fost făcute următoarele plăți: suma de 30.000 lei la data de 11.04.2008; suma de 10.000 lei la data de 12.05.2008; suma de 20.000 lei la 20.05.2008; suma de 9.132 lei la data de 27.06.2008, înregistrându-se la această dată o plată în avans de aproximativ 1.200 lei.
Recurenta a mai arătat că, din luna aprilie 2008 și până la data pronunțării sentinței atacate a plătit peste 90% din restanțele financiare, nefiind încunoștințată de intimată de intențiile sale, nici despre acțiunea introdusă și nici despre faptul că s-a emis o hotărâre de deschidere a procedurii de insolvență.
Un alt motiv invocat de recurentă a fost și acela că procedura de citare s-a realizat prin afișare în condițiile în care are angajați permanenți la sediul central între orele 9-17, aflând cu totul întâmplător despre existența procesului.
Pe acest aspect, recurenta a arătat că dacă ar fi știut de existența cererii formulată de intimată ar fi putut răsturna prezumția de insolvență dovedind cu acte că efectuează plăți curente de salarii, impozite și taxe, utilități și că nu s-a aflat nici o clipă în stare de insolvență.
În drept au fost invocate dispozițiile art.304 indice 1.pr.civ. art.8 pct.5 și următoarele din legea insolvenței.
La termenul de azi recurenta a învederat că nu insistă în soluționarea cererii de suspendare a executării sentinței recurate.
La solicitarea recurentei a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri.
Examinând recursul în raport de motivele invocate, în raport de actele și lucrările cauzei, Curtea constată că este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.
În ceea ce privește critica vizând nelegala citare în fața instanței de fond, Curtea apreciază că nu poate fi reținută, din actele și lucrările cauzei rezultând că recurenta a fost legal citată la sediul său din B, sector 2,--7, -.B,.4,.71, citarea realizându-se prin afișare cu respectarea cerințelor prevăzute de art.921pr.civ. cât și în condițiile art.95 alin.2 pr.civ. (filele 39-40 dosar fond).
Ca atare, recurenta nu se poate prevala de acest motiv, invocând că nu a putut formula apărări în fața instanței de fond.
Nici celelalte critici invocate nu pot fi reținute, recurenta neprobând susținerile potrivit cărora refuzul la plată s-a datorat livrării de către intimată a unor mărfuri necorespunzătoare din punct de vedere calitativ.
Din înscrisurile depuse la dosar (filele 25-26) rezultă că recurenta a făcut plăți în contul intimatei creditoare în valoare totală de 69.132,88 lei, reprezentând contravaloare marfă, la dosarul cauzei nefiind depuse și extrase de cont din partea - GENERALE care să confirme că sumele achitate cu ordinele de plată au intrat în contul creditoarei.
Oricum, Curtea constată că aceste plăți au fost efectuate după introducerea cererii de deschidere a procedurii prevăzută de Legea nr.85/2006, iar creanța invocată de creditoare nu a fost achitată în totalitate, diferența neachitată reprezentând penalități de întârziere în valoare de 20.196,90 lei (RON) depășind valoarea prag prevăzută de lege.
Mai mult, Curtea constată că recurenta nu a probat nici susținerile potrivit cărora nu se află în stare de insolvență.
În considerarea celor arătate, constatând că sentința atacată este legală, Curtea în baza art.312 alin.1 pr.civ. va respinge recursul declarat împotriva acesteia ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta TOTAL GRUP, împotriva sentinței comerciale nr.2392/23.05.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-creditoare și intimata-administrator judiciar al debitoarei ȘI ASOCIAȚII, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 18.11.2008.
Președinte Judecător Judecător
Grefier
Red.Jud.
Tehnored.
2 ex.
Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială
Președinte:
Președinte:Mioara BadeaJudecători:Mioara Badea, Florica Bodnar, Elena Mincu
