Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 1287/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 1287/R-COM
Ședința publică din 27 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Dumitru
JUDECĂTOR 2: Ioana Miriță
JUDECĂTOR 3: Ioana Bătrînu
Grefier - -
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de creditoarele AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, cu sediul în B, sector 1,--11 și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A, cu sediul în P,-, Județul A, împotriva sentinței nr. 518/F din 20.05.2009, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș, în dosarul nr-, intimați fiind debitoarea SC SRL, creditorii UNIVERSAL TS CORP B, INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ A, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI P, SC INTERNAȚIONAL SA și lichidatorul judiciar.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, constată recursurile în stare de judecată și trece la soluționarea acestora.
CURTEA
Deliberând, asupra recursurilor de față:
Constată că prin cererea înregistrată la 29 iunie 2006, creditoarea SC INTERNAȚIONAL GRUP SA a solicitat ca prin sentința ce se va pronunța în cauză să se dispună deschiderea procedurii reorganizării judiciare și a falimentului față de debitoarea SC SRL
Prin sentința comercială nr.278/F/2007, Tribunalul Comercial Argeș - judecător sindic-a dispus deschiderea procedurii simplificate de insolvență, a ridicat dreptul de administrare al debitoarei și a constatat dizolvată societatea, numind lichidator judiciar, căruia i-a pus în vedere notificarea deschiderii procedurii, întocmirea tabelului preliminar și a tabelului definitiv al creanțelor.
De asemenea, prin sentința nr.1218/F/19.12.2007 a aceluiași tribunal, a fost angajată răspunderea personală a fostului administrator social al debitoarei - - sentință pusă în executare de către creditoarea GF.
La data de 12 iulie 2007, s-a depus la dosar tabelul definitiv al creanțelor, afișat la ușa instanței (506-508).
Ulterior, la data de 14 mai 2009, AVAS Baf ormulat cerere prin care a solicitat instanței ca lichidatorul să apeleze la prerogativa prevăzută de art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006, respectiv de a formula cerere în angajarea răspunderii patrimoniale față de persoanele din conducerea debitoarei care au cauzat starea de insolvabilitate.
În același timp, a solicitat ca, în situația în care, lichidatorul nu va înțelege să formuleze o asemenea acțiune, să fie mandatat AVAS, de către comitetul creditorilor, pentru declanșarea cererii de antrenare răspundere în temeiul art.138 din Legea insolvenței.
La data de 12 mai 2009, lichidatorul judiciar a ținut adunarea creditorilor, convocată în temeiul art.61-62 rap.la art.13 din Legea nr.85/2006, adunare la care nu s-au prezentat creditorii notificați (607), propunând închiderea procedurii insolvenței debitoarei, în temeiul art.131 din lege.
Prin sentința comercială nr.518/F/20 mai 2009, Tribunalul Comercial Argeș - judecător sindic - a dispus închiderea procedurii și notificarea acesteia, precum și radierea societății din registrul comerțului.
Pentru a se pronunța în sensul arătat, instanța de fond a reținut că, din raportul lichidatorului rezultă inexistența vreunui bun în averea debitorului supus valorificării prin executare silită, în scopul acoperirii masei credale și acoperirii cheltuielilor administrative.
Astfel, s-au apreciază a fi întrunite prevederile art.131 din Legea nr.85/2006, dimpreună cu faptul că dacă s-ar continua această procedură ar deveni prea oneroasă.
Împotriva acestei hotărâri, s-a formulat recurs, în termen legal, de către AVAS B și A, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor sale de recurs, întemeiate pe dispozițiile art.299-316 Cod procedură civilă, AVAS a criticat sentința, în sensul că:
- în mod greșit, instanța de fond, a considerat întemeiată propunerea lichidatorului de închidere a procedurii, pe temeiul art.131 din Legea nr.85/2006 și cu încălcarea art.142 alin.2, întrucât creditorii sunt astfel puși în imposibilitate de a-și valorifica drepturile obținute împotriva persoanelor obligate la întregirea pasivului debitoarei, prin aceea că nu mai au posibilitatea legală să execute individual bunurile acelor persoane prin aplicarea dispozițiilor art.136 și art.142 din actul normativ sus-menționat.
- s-a mai susținut că, prin modificarea art.142 alin.1 nu se poate ajunge la concluzia că judecătorul sindic nu ar mai avea obligația de a pune în vedere lichidatorului judiciar să execute titlurile de creanță și nici că lichidatorul judiciar nu ar avea obligația să mai pună în executare silită titlurile de creanță pe care debitorul le are față de creditorii săi.
Textul de mai sus trebuie interpretat în sensul că executarea silită trebuie începută de către lichidatorul judiciar, în cadrul procedurii prevăzute de Legea nr.85/2006-R, deoarece, așa cum dispune art.142 alin.2, că după închiderea procedurii, sumele rezultate din executarea silită vor fi repartizate de executorul judecătoresc, în temeiul tabelului definitiv consolidat, pus la dispoziție de către lichidator, se constată că această cerință legală nu mai este posibil de îndeplinit după închiderea procedurii de faliment, în virtutea faptului că lichidatorii sunt descărcați de orice îndatoriri sau responsabilități cu privire la procedură, așa cum prevăd expres disp.art.136 din această lege.
- recuperarea sumelor nu s-ar mai putea realiza și în virtutea faptului că, dacă s-ar interpreta, în acest mod, art.142 alin.2, s-ar ajunge la situația transformării executorului judecătoresc în lichidator judiciar, ceea ce nu este posibil.
În concluzie, se impune admiterea recursului, modificarea sentinței și continuarea procedurii prin convocarea comitetului creditorilor în vederea formulării cererii de autorizare și de atragere a răspunderii prevăzute de art.138 din Legea nr.85/2006-
În dezvoltarea motivelor sale de recurs, A, a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod pr.civilă, astfel:
- în mod greșit, s-a dispus închiderea procedurii de către instanța de fond, fără a se ține seama de principiul maximizării valorii averii debitoarei, principiu de aplicare generală și care vizează toate stadiile procedurale, fiind în acord cu dispozițiile art.2 din lege, în sensul că scopul procedurii este plata debitelor;
- au fost încălcate drepturile și interesele creditorilor, prin aceea că nu s-au recuperat integral creanțele;
- s-au încălcat dispozițiile art.4(4) din lege, prin aceea că nu s-au utilizat sumele din fondul de lichidare constituit la Registrul Comerțului, pentru continuarea procedurii și recuperarea creanțelor.
Examinând global criticile recurentelor B și A pe temeiurile invocate, dar și în raport de dispozițiile art.3041Cod pr.civilă, curtea reține că acestea sunt nefondate, pentru cele ce se vor expune în continuare:
Într-adevăr, potrivit art.131 din Legea nr.85/2006, în orice stadiu al procedurii, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul va da o sentință de închidere a procedurii prin care va dispune și radierea debitoarei din registrul comerțului.
În speță, așa cum s-a arătat anterior, prin sentința nr.1218/F/19.12.2007, a fost angajată răspunderea personală a administratorului debitoarei, fiind obligat să aducă la masa credală suma de 609.923,62 lei, sentință care a fost înmânată creditoarei A pentru a fi pusă în executare de către această instituție, prin organele proprii (594 dosar).
La data de 12.06.2007, în raportul întocmit de către lichidatorul judiciar, s-a menționat că, din verificările efectuate la Primăria Par ezultat că atât creditoarea, cât și asociatul unic, nu figurează cu bunuri mobile sau imobile supuse impozitării, precum și faptul că după analiza situației debitoarei a constatat că vinovat pentru ajungerea acesteia în stare de insolvență se face asociatul unic, sens în care a susținut promovarea acțiunii în temeiul art.138 din lege.
Ulterior, lichidatorul judiciar, prin punerea la dispoziție a ultimei balanțe analitice de către fostul asociat al debitoarei, a constatat că debitoarea deține bunuri și figurează cu debite ce necesită a fi încasate de la diverși clienți și diverși debitori, impunându-se identificarea și inventarierea bunurilor, precum și verificarea debitelor ce urmează a fi încasate.
Astfel, după efectuarea verificărilor, lichidatorul judiciar a învederat instanței că există două societăți comerciale, respectiv SRL și MEDIA SRL cu debite față de debitoare în cuantum de 341.092,90 lei, respectiv 105.683,22 lei, urmând a solicita relații despre aceste societăți și stabilirea situației juridice a acestora.
La termenul din 24.09.2008, lichidatorul judiciar a precizat că nu a putut identifica societățile menționate anterior și a solicitat convocarea creditorilor în vederea precizării dacă avansează sumele necesare continuării procedurii, însă, la data de 12.05.2009, când a fost convocată adunarea creditorilor, nici un creditor nu a răspuns invitației lichidatorului judiciar, astfel că acesta a apreciat ca incidentă dispoziția art.131 din Legea nr.85/2006.
Ca atare, nu se poate reține, așa cum încearcă recurenta să critice, că lichidatorul judiciar nu și-a îndeplinit atribuțiile date de lege prin art.24, imputându-i necunoașterea depunerii, la instanță, a raportului inițial vizând cauzele și împrejurările ce au condus la aducerea societății în insolvență de plată, precum și a tuturor demersurilor pe care le-a inițiat pentru realizarea procedurii cu care a fost învestit.
Nici critica legată de neîndeplinirea atribuțiilor lichidatorului judiciar privind inițiativa formulării acțiunilor întemeiate pe disp.art.138 din actul normativ sus-arătat nu este întemeiată, având în vedere, așa cum s-a menționat anterior, existența la dosarul cauzei a sentinței nr.1218/2007 a Tribunalului Argeș, irevocabilă, de obligare a fostului administrator social, la întregirea pasivului societății, sentință pusă în executare în temeiul art.142 din Legea nr.85/2006, executare,deja, începută, conform recunoașterii creditoarei A (594).
De subliniat că, în virtutea prerogativelor date de procedura concursuală lichidatorul judiciar a inițiat demersuri în legătură cu debitele pe care societatea în cauză le avea de recuperat, dar a fost în imposibilitate să declanșeze acțiuni privind recuperarea acestora ca urmare a imposibilității identificării celor două societăți la care a făcut referire în raportul său.
Motivat de faptul că nu s-au putut identifica și valorifica alte bunuri din patrimoniul societății debitoare, și pentru a se evita cheltuielile inutile în continuarea procedurii, în mod corect, atât lichidatorul judiciar cât și instanța de judecată, au apreciat că executarea silită asupra bunurilor din patrimoniul persoanei obligate conform art.138, se poate realiza prin procedura prevăzută de art.142 din Legea nr.85/2006, respectiv de către executorul judecătoresc, în condițiile Codului d e procedură civilă.
Atâta vreme cât, însuși legiuitorul, a prevăzut o asemenea cale de urmat, nu se poate considera că prin aceasta s-ar transforma executorul judecătoresc în lichidator judiciar, atribuțiile acestuia rămânând neschimbate, respectiv punerea în executare silită a titlurilor de creanță, fără ca prin aceasta să se interpună cu atribuțiile lichidatorului judiciar.
Faptul că recurenta-creditoare nu și-a putut recupera întreaga creanță nu poate fi imputat persoanelor chemate să înfăptuiască procedura concursuală, având în vedere că s-a dovedit respectarea de către acestea a tuturor fazelor procesuale reglementate de legea specială, astfel încât propunerea de închidere a procedurii, pe temeiul sus-arătat, este apreciată ca fiind corect aplicată în speță.
Referitor la criticile A, într-adevăr, scopul procedurii, așa cum este el exprimat în termenii art.2 din lege, este plata pasivului debitorului în insolvență, pentru acoperirea integrală a debitelor acestuia.
Principiul maximizării valorii averii debitoarei, deși, nu este consacrat explicit în actul normativ ce reglementează procedura falimentului, se poate deduce din textele ce prevăd acțiunile în anularea transferurilor frauduloase, a operațiunilor încheiate în dauna creditorilor, dar și acțiunile în antrenarea răspunderii personale a membrilor organelor de conducere.
În speță, în procedura falimentului debitoarei, așa cum rezultă din înscrisurile aflate la dosar și reluate în rapoartelor întocmite de către lichidatorul judiciar, se constată că s-au făcut toate demersurile necesare identificării bunurilor susceptibile de executare silită în patrimoniul debitoarei, însă acțiunile lichidatorului nu s-au putut finaliza pozitiv.
În sfârșit, s-a precizat că atât relațiile solicitate primăriei cât și OCPI A au dovedit că nu există bunuri în averea debitoarei suficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative.
De asemenea, se constată că împotriva raportului final întocmit de lichidator nu s-au formulat obiecțiuni și că prin reprezentantul său legal recurenta-creditoare a declarat că nu înțelege să avanseze sumele necesare continuării procedurii.
Or, lipsa de interes și pasivitatea manifestată de recurenta-creditoare, nu poate fi suplinită prin imputarea rolului activ al judecătorului sindic sau lichidatorului judiciar, care, în mod corect, datorită lipsei bunurilor în patrimoniul debitoarei au aplicat corect dispozițiile art.131 alin.1 din Legea nr.85/2006.
Deși, creditoarea DGFP Aac riticat încălcarea de către judecătorul sindic a drepturilor și intereselor creditorului, nu a precizat în ce constau actele și faptele prin care ar fi adus atingere acestuia, pentru ca instanța de control să verifice temeinicia susținerilor sale.
În sfârșit, nici critica vizând încălcarea dispozițiilor art.(4) alin.4 din lege, nu poate fi primită, deoarece destinația fondului de lichidare constituit la ORC A, este cu totul alta decât cea invocată în recursul
Față de considerentele expuse, Curtea, în temeiul art.312 alin.1 și 2 Cod procedură civilă, coroborat cu Legeanr.85/2006, urmează să respingă ambele recursuri ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de creditoarele AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, cu sediul în B, sector 1,--11 și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A, cu sediul în P,-, Județul A, împotriva sentinței nr.518/F din 20.05.2009, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș, în dosarul nr-, intimați fiind debitoarea SC SRL, str.-, tronson A, -.A,.3, județul A, creditorii UNIVERSAL TS CORP B, sector 6,-, INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ A, P,-, județul A, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI P,-, județul A, SC INTERNAȚIONAL SA B, sector 6,-, și lichidatorul judiciar - P, str.-,.52,.A,.2, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 27 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Președinte, - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.IB/02.12.2009
EM/10 ex.
Jud.fond.
Președinte:DumitruJudecători:Dumitru, Ioana Miriță, Ioana Bătrînu
