Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 1296/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA COMERCIALĂ NR.1296R
Ședința publică de la 20 noiembrie 2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE I -
JUDECĂTOR 1: Iulia Prelipcean
JUDECĂTOR 2: Aurică Avram
GREFIER - -
.
Pe rol fiind soluționarea recursurilor formulate de recurentele AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B, împotriva sentinței comerciale nr.2645/05.06.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția VII-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - - prin lichidator judiciar CONSUL-L, - -, - -, - B, PRIMĂRIA SECTOR 3 B, BANCA CREDITULUI ROMÂNESC CREDIT BANK - prin lichidator judiciar - audit SRL, BANK ROMANIA, - PUBLICITATE SRL, - - și.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta AVAS, reprezentată de consilier juridic, cu delegație la dosar și recurenta, reprezentată de consilier juridic, cu delegație la dosar, lipsind intimații.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Recurenta, prin consilier juridic, depune la dosar certificat de grefă prin care se atestă că pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VI-a Comercială s-a înregistrat dosarul nr- cu termen de judecată la 05.12.2008 și solicită conexarea dosarului de față la acel dosar.
Reprezentantul recurentei AVAS pune aceleași concluzii de conexare.
Curtea deliberând asupra cererilor formulate de cele două recurente de conexare a dosarului de față la dosarul nr- cu termen de judecată la 05.12.2008 aflat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VI-a Comercială, le va respinge ca neîntemeiate, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.164 pr.civ. privind conexarea, având în vedere obiectul diferit al recursurilor, în cauza de față declarându-se recurs împotriva sentinței comerciale nr.2645/05.06.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția VII-a Comercială, în dosarul nr-, iar în dosarul nr- cu termen de judecată la 05.12.2008 aflat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VI-a Comercială declarându-se recurs împotriva sentinței comerciale nr.2646/05.06.2008 și a încheierilor premergătoare, pronunțate de Tribunalul București - Secția VII-a Comercială în dosarul nr-.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recursuri.
Reprezentantul recurentei solicită admiterea recursului propriu astfel cum a fost formulat, în principal modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii cererii lichidatorului judiciar de închidere a procedurii insolvenței, până la soluționarea irevocabilă a cererii de atragere a răspunderii personale patrimoniale. In subsidiar, solicită modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii cererii de obligare a instituției la achitarea onorariului de expert formulată de. Pe recursul declarat de recurenta AVAS solicită admiterea acestui recurs.
Reprezentantul recurentei AVAS solicită admiterea recursului propriu astfel cum a fost formulat, casarea dispozițiilor prin care s-a dispus plata onorariului de expertiză în sarcina creditorilor, precum și desemnarea unui executor judecătoresc, în vederea punerii în executare a sentinței de atragere a răspunderii patrimoniale a fostului administrator al debitoarei, înainte de închiderea procedurii.
CURTEA
Prin sentința comercială nr.2645/5.06.2008 pronunțată de Tribunalul București secția a vii-a comercială, s-a aprobat raportul final de activitate și în temeiul dispozițiilor art.132 alin.2 din Legea nr.85/2006 s-a închis procedura falimentului împotriva debitoarei - European SRL. În motivarea sentinței, Tribunalul a reținut că prin sentința comercială nr.6298/16.10.2000 a Tribunalului Bucureștis -a ridicat dreptul de administrare al debitoarei, desemnându-se lichidatorul judiciar care a procedat la inventarierea bunurilor societății, la evaluarea și valorificarea acestora prin licitații publice, iar sumele obținute au fost distribuite în baza planului nr.1 afișat la ușa instanței din data de 7.01.2001, și a planului nr.2 afișat din 11.03.2002. La data de 15.03.2004 lichidatorul a depus la dosar raportul final de activitate, împotriva căruia au fost formulate obiecțiuni considerate întemeiate și care au condus la completarea raportului. S-a mai reținut soluționarea tuturor contestațiilor formulate împotriva tabelului definitiv al obligațiilor debitoarei, precum și soluționarea cererilor formulate de creditori pentru atragerea răspunderii administratorilor. Tribunalul a mai observat că aceste cereri de angajare a răspunderii patrimoniale personale a administratorilor au fost formulate după efectuarea de către expertul a unei expertize contabile dispusă prin încheierea de ședință din data de 27.01.2003, motiv pentru care ținând seama și de încheierea pronunțată la data de 1.02.2008, reclamanții creditori au fost obligați la plata diferenței de onorariu pentru expertiza contabilă realizată de expertul. Totodată, Tribunalul a constatat că toate fondurile au fost distribuite, iar bunurile lichidate, astfel că a dispus închiderea procedurii.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs creditoarele Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului și Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului B, care au solicitat ca în urma admiterii recursurilor să se dispună casarea dispoziției prin care s-a dispus plata diferenței de onorariu de expert în sarcina creditorilor și să se dispună desemnarea unui executor judecătoresc, în vederea punerii în executare a sentinței de atragere a răspunderii patrimoniale a fostului administrator al societății debitoare înainte de închiderea procedurii.
Ambele recursuri se întemeiază în drept pe dispozițiile art.304 pct.9 proc.civ.
Criticile invocate în motivarea celor două recursuri sunt aceleași și se referă la două probleme care au primit dezlegare prin sentința atacată, respectiv aspectul obligării creditorilor la plata diferenței de onorariu pentru expertiza contabilă efectuată și măsura închiderii procedurii fără a se desemna de către JUDECĂTOR 3: Elena Mincu l-sindic un executor judecătoresc care să pună în executare hotărârea prin care s-a admis cererea creditorilor de angajare a răspunderii fostului administrator al societății debitoare. În esență se susține că în mod greșit s-a dispus în sarcina creditorilor plata onorariului de expert, încălcându-se dispozițiile art.4 din Legea insolvenței, potrivit cu care "toate cheltuielile aferente procedurii instituite prin prezenta lege vor fi suportate din averea debitorului". Se învederează că la data formulării cererii de angajare a răspunderii patrimoniale a membrilor organelor de conducere ale debitoarei, existau în contul de lichidare fondurile necesare pentru plata onorariului expertului. În opinia recurentelor, instanța de fond a apreciat eronat că aceste cheltuieli intră în categoria prevăzută de art.123 pct.1 din legea insolvenței și anume plata remunerațiilor persoanelor angajate în condițiile art.23 din lege.
Cea de a doua critică adusă sentinței recurate are în vedere măsura închiderii procedurii pronunțată de judecătorul-sindic cu încălcarea prevederilor art.142 alin.2 din Legea nr.85/2006, potrivit cu care "după închiderea procedurii falimentului, sumele rezultate din executarea silită vor fi repartizate de către executorul judecătoresc, în temeiul tabelului definitiv consolidat pus la dispoziția sa de către lichidator". Se susține că în condițiile admiterii cererii de atragere a răspunderii personale patrimoniale și înainte de închiderea procedurii, judecătorul sindic ar fi trebuit să desemneze un executor judecătoresc, căruia lichidatorul să-i pună la dispoziție tabelul creditorilor, urmând ca în baza acestuia să se procedeze la distribuirea către toți creditorii a sumelor rezultate din executarea silită a bunurilor foștilor administratori ai debitoarei.
Analizând sentința recurată în raport de motivele de recurs invocate și având în vedere prevederile legale aplicabile, Curtea constată că recursurile sunt nefondate și vor fi respinse pentru următoarele argumente de fapt și de drept:
În ceea ce privește primul motiv de recurs, Curtea reține că prin încheierea de ședință din data de 27.01.2003 judecătorul-sindic a desemnat un expert contabil pentru a analiza activitatea societății debitoare în legătură cu incidența prevederilor art.124 din Legea nr.64/1995 privind atragerea răspunderii membrilor organelor de conducere, expertiză pe baza căreia au fost formulate de către creditori cereri de atragere a răspunderii împotriva administratorilor societății debitoare, cereri care au fost disjunse și au format un alt dosar. Expertul care a efectuat raportul de expertiză, dl. a solicitat la data de 20.01.2005 plata onorariului în sumă de 9000 lei. Prin încheierea de ședință de la 20.01.2005, judecătorul-sindic a dispus în sarcina creditorilor-reclamanți plata onorariului, considerând că nu sunt aplicabile prevederile art.4 alin.4 din Legea nr.64/1995 rep. deoarece aceste cheltuieli cu onorariul expertului sunt aferente probelor care vin în sprijinul creditorilor reclamanți în dovedirea acțiunilor având ca obiect angajarea răspunderii patrimoniale a administratorilor societății debitoare. S-a mai reținut că societatea debitoare nu este o societate fără disponibilități și fără bunuri pentru ca onorariul expertului să fie acoperit din fondul de lichidare care are drept destinație cheltuielile în legătură cu procedura.
Este neîntemeiată susținerea recurentelor în sensul că toate cheltuielile aferente procedurii vor fi suportate din averea debitorului, iar în lipsa acestora se va utiliza fondul de lichidare, pentru că în speță nu este vorba de o cheltuială aferentă procedurii, ci de plata onorariului expertului desemnat să efectueze o expertiză având ca obiectiv stabilirea răspunderii administratorilor conform art.124 din legea nr.64/1995 rep. așa cum rezultă din cererea formulată de către unul din creditori (15, 5819/1997, vol. iv), pentru ca ulterior depunerii la dosar a raportului de expertiză de către expert, creditorii AVAS, SECTOR 3 și Publicitate să formuleze cereri de atragere a răspunderii persoanelor din fosta conducere a societății debitoare. Prin urmare, plata onorariului expertului nu poate fi încadrată în categoria cheltuielilor aferente procedurii și care se plătesc din averea debitorului. Mai mult decât atât, aceste sume la care au fost obligați creditorii reclamanți pot fi solicitate cu titlu de cheltuieli de judecată de către aceștia în dosarul având ca obiect angajarea răspunderii în temeiul art.138 din legea 85/2006.
Așadar, corect au fost obligați creditorii reclamanți să plătească onorariul expertului.
C de al doilea motiv de recurs prin care se critică măsura închiderii procedurii înainte de a se desemna un executor judecătoresc care să pună în executare hotărârea de obligare a foștilor administratori la suportarea pasivului societății debitoare este de asemenea nefondat, având în vedere următoarele argumente:
Prin sentința recurată s-a dispus închiderea procedurii falimentului debitoarei la cererea lichidatorului, în temeiul dispozițiilor art.132 alin.2 din lege, respectiv după aprobarea raportului final, ca urmare a lichidării tuturor bunurilor din averea debitorului și a distribuirii tuturor fondurilor. Prin aceasta nu se încalcă dispozițiile art.142 din lege așa cum eronat susțin cele două recurente. Astfel, art.142 prevede că "Executarea silită împotriva persoanelor prevăzute la art.138 alin.1 se efectuează de către executorul judecătoresc, conform codului d e procedură civilă. După închiderea procedurii falimentului, sumele rezultate din executarea silită vor fi repartizate de către executorul judecătoresc, în conformitate cu prevederile prezentei legi, în temeiul tabelului definitiv consolidat de creanțe pus la dispoziție sa de către lichidator."
Textul de lege evocat prevede în mod expres că această executare silită se realizează conform codului d e procedură și de către executorul judecătoresc. Prevederile art.142 sunt clare și categorice, în sensul că executorul judecătoresc își va exercita atribuțiile după momentul închiderii procedurii, când judecătorul-sindic și lichidatorul sunt dezînvestiți și descărcați de răspundere. Deci, nu judecătorul-sindic trebuie să desemneze un executor-judecătoresc, ci părțile interesate să pună în executare sentința de obligare a foștilor administratori la plata pasivului societății debitoare se vor adresa în acest sens unui executor care își va îndeplini atribuțiile conform codului d e procedură civilă și în baza tabelului de creanțe definitiv sau a raportului final al lichidatorului și a distribuirii finale efectuate de acesta, acte aflate în dosarul cauzei.
În concluzie, motivele de recurs invocate sunt neîntemeiate și în conformitate cu dispozițiile art.32 alin.1 proc.civ. Curtea urmează să respingă recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile formulate de recurentele AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B, împotriva sentinței comerciale nr.2645/05.06.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - - prin lichidator judiciar CONSUL-L, - -, - -, - B, PRIMĂRIA SECTOR 3 B, BANCA CREDITULUI ROMÂNESC CREDIT BANK - prin lichidator judiciar - AUDIT SRL, BANK ROMANIA, - PUBLICITATE SRL, - - și, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 20.11.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
I
Grefier,
Red.Jud. - 4.12.2008
Nr.ex.: 2
Fond: Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială
Președinte:
Președinte:Iulia PrelipceanJudecători:Iulia Prelipcean, Aurică Avram, Elena Mincu
