Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 1315/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-DECIZIENR. 1315/R-com
Ședința publică din 02 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Andreea Tabacu judecător
JUDECĂTOR 2: Constantina Duțescu
JUDECĂTOR 3: Gina Achim
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de creditoareaSC DE REPARAȚII TG.J SA - PRIN LICHIDATOR JUDICIAR TG.cu sediul în Tg.J,-, -+E, Județul G, împotriva sentinței nr. nr. 1185/14.10.2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția Comercială și Contencios administrativ Fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata debitoare SC SA - Rm.V,-, Județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns pentru lichidatorul judiciar al recurentei - creditoare în baza delegației de la dosar și avocat pentru intimata - debitoare, în baza împuternicirii avocațiale de la dosar
Procedura, legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentanta recurentei - creditoare precizează că nu are alte cereri de formulat în cauză.
Avocat, pentru intimata - debitoare arată că nu are alte cereri de formulat în cauză.
Curtea în raport de această împrejurare, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia pe fond.
Reprezentanta recurentei - creditoare, având cuvântul, solicită admiterea recursului pentru motivele expuse pe larg în scris, pe care le susține oral în ședință publică și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond în vederea deschiderii procedurii insolvenței debitorului Rm. V
Avocat, pentru intimata - debitoare, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii pronunțată de către instanța de fond ca fiind temeinică și legală. Depune la dosar un set de înscrisuri și arată că societatea pe care o reprezintă nu s-a aflat și nu se află nici la această dată în stare de insolvență. Precizează că nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
La data de 22.10.2008, creditoarea SC " DE REPARAȚII" SA Tg. J, prin lichidatorul judiciar " " Tg.J a investit Tribunalul Vâlcea, prin judecătorul - sindic, cu acțiunea privind deschiderea procedurii de insolvență față de debitoarea SC "" SA Rm.V, în vederea recuperării sumei de 27.754,22 lei, cu titlu de preț neachitat și penalități de întârziere în cuantum de 6.815,2 lei, potrivit Sentinței civile nr.927/2005, pronunțată de Judecătoria Tg.
În motivare, creditoarea arată că dispune de o creanță certă, lichidă și exigibilă, stabilită prin sentință judecătorească, pe care pârâta refuză să o achite.
Debitoarea a formulat contestație, menționând că, reclamanta îi datorează suma de 5000 lei, fiind îndreptățită să refuze plata.
De asemenea, a arătat că nu se află în incapacitate de plată și se impune plata cauțiunii de 10% de către contestatoare.
În apărare, creditoarea, a precizat că, debitoarea nu s-a înscris în creditorilor, în procedura de insolvență, instituită împotriva sa și că, se impune respingerea contestației acesteia și admiterea cererii sale, în raport de proba cu înscrisuri, care nu-i certifică susținerile. Cu privire la cauțiune, a precizat că, debitoarea nu justifică scopul instituirii cauțiunii, împiedicarea abuzului de drept, în condițiile în care, cererea sa, se întemeiază pe o sentință judecătorească.
Prin Sentința nr.1185/14.10.2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, a fost admisă contestația debitoarei și a fost respinsă acțiunea formulată de creditoare.
Pentru a hotărî în acest mod, în considerente a reținut următoarele:
La data de 18.02.2009, debitoarea a invocat excepția de neconstituționalitate a art.31 din Legea insolvenței, excepție respinsă în mod motivat de instanță prin Încheierea din 17 iunie 2009, prin care s-a respins și cererea debitoarei de stabilire a unei cauțiuni în sarcina creditoarei.
Debitoarea a înțeles să depună în susținerea contestației certificat de atestare fiscală și de cazier fiscal și două extrase de cont aferente lunii septembrie 2009-filele 152-156 dosar.
Prin Sentința nr.924/28.10.2005, Judecătoria Tg.J a dispus obligarea debitoarei la plata sumei de 27.754,22 lei reprezentând diferență de preț neachitată față de creditoare, sentință rămasă irevocabilă prin Decizia nr.107/27.06.2006 a Tribunalului Gorj.
Suma stabilită prin sentința sus-menționată, nu a fost achitată de către debitoare, condiții în care s-a solicitat deschiderea procedurii insolvenței față de debitoare.
Debitoarea a înțeles să conteste atât creanța creditoarei, cât și starea sa de insolvență depunând certificatul de atestare fiscală, din care rezultă că, nu are obligații față de bugetul statului, în luna septembrie 2009, nu are fapte înscrise în cazierul fiscal, iar în luna septembrie, a efectuat plăți în cuantum de 152.264,23 lei și a încasat suma de 583.690,33 lei, așa cum reiese din extrasul de cont depus la fila 154 dosar.
Având în vedere cele reținute mai sus, instanța a constatat ca întemeiată contestația debitoarei, pentru considerentele:
potrivit dispozițiilor art.1 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței, procedura prevăzută de această lege se aplică debitorilor aflați în stare de insolvență, procedură care se deschide la cererea oricărui creditor a cărui creanță împotriva patrimoniului debitorului este certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 30 de zile.
În speță, creditoarea deținea la data introducerii cererii o creanță, certă, lichidă și exigibilă, în cuantumul de 27.754,22 lei, stabilit de instanță prin sentința civilă nr. 924/28.10.2005 a Judecătoriei Tg.J -filele 9-12 dosar, sentință ce reprezintă titlu executoriu în înțelesul art.372 Cod procedură civilă.
În aceste condiții, societatea creditoare intră în categoria creditorilor îndreptățiți să solicite deschiderea procedurii insolvenței, așa cum este definită prin art.3 pct.6 din Legea nr.85/2006.
În ceea ce privește starea de insolvență a debitoarei, instanța a reținut că, prin art.3 pct.1. din Legea nr.85/2006 insolvența este definită ca acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide și exigibile.
Din definiția dată de legiuitor, rezultă că, starea de insolvență este în fapt o stare a patrimoniului care constă în încetarea plăților ca urmare a lipsei lichidităților, stare care nu-i mai permite comerciantului să efectueze plăți pentru datorii scadente.
Această imposibilitate de plată trebuie să fie reală, efectivă și manifestată prin semne exterioare care să denote fără îndoială lipsa de credit a comerciantului, adică neputința de a plăti datoriile exigibile.
În speță, debitoarea a făcut dovada că are disponibil în contul bancar care să-i permită să efectueze plata sumei solicitate de către creditoare-filele 154-156 dosar, astfel că, nu este îndeplinită condiția indispensabilă deschiderii procedurii insolvenței, și anume, existența stării de încetare de plăți, așa cum este definită de art.3 pct.1 din Legea nr.85/2006.
Împotriva acestei soluții, a fost declarat recurs în termen legal de către creditoare, fiind invocate critici de nelegalitate, încadrabile în dispozițiile art.304 pct.9 Cod pr.civilă, sub următoarele aspecte:
- soluția pronunțată se bazează pe un certificat fiscal care atestă doar că debitoarea a făcut plăți în luna septembrie a anului 2009, către DGFP, deși procedura de insolvență, este o procedură concursuală de satisfacere a tuturor creditorilor.
A apreciat că înscrisul, trebuia să reflecte datoriile la data pronunțării soluției.
-. Interpretarea art.3 pct.6 din Legea nr.85/2006, nu este făcută în spiritul și în interesul legii de către judecătorul sindic, întrucât "confundă" insuficiența fondurilor cu lipsa acestora; în cadrul acestei critici, a mai evidențiat că, debitoarea se află în imposibilitate reală și efectivă, câtă vreme nu i-a achitat creanța din anul 2006, nici după ce a declanșat procedura executării silite.
- analiza capacității de plată a debitoarei a fost superficială, întrucât nu s-au solicitat situații legate de situația financiară a părții cu 30 de zile înaintea formulării cererii sale.
A precizat că insolvența debitoarei este prezumată, întrucât nu și-a achitat datoria, în termenul de 30 de zile de la scadență, în conformitate cu art.3 lit.a din lege.
Din analiza acestor critici, prin raportare la probatoriul administrat și la dispozițiile art.3041Cod pr.civilă, instanța apreciază recursul ca fiind nefondat, însă nu din considerentele reținute de instanța de fond, ci datorită faptului că, suma pretinsă de recurentă are o valoare mai mică decât valoarea de prag, stabilită de legiuitor.
Potrivit art.3 pct.12 din Legea nr.85/2006, modificată, "cuantumul minim al creanței, pentru a putea fi introdusă cererea creditorului, este de 30.000 lei, iar pentru salariați, de 6 salarii medii pe economie".
În speța de față, valoarea pretinsă de creditori, este în sumă de 27.754,22 lei, cu titlu de preț neachitat și 6.815,2 lei, cu titlu de penalități de întârziere, prima sumă fiind evidențiată prin Sentința nr.924/28.10.2005 pronunțată de Judecătoria Tg.J, irevocabilă. Prin Sentința nr.107/27.06.2006 a Tribunalului Gorj. Intimata are de recuperat, la rândul său suma de 5000 lei, astfel încât, prin compensare legală,atât suma stabilită, cât și cea pretinsă, urmează să fie diminuată, devenit mai mică decât valoarea prag amintită.
Neîndeplinirea acestei cerințe, face imposibilă admisibilitatea acțiunii.
Faptul că debitoarea, u-și onorează obligația de plată, în condițiile în care are posibilități materiale nu împiedică declanșarea procedurii de insolvență, deoarece art.3 pct.1 lit.a) din lege, stipulează că, "insolvența este prezumată ca fiind vădită, atunci când debitorul, după 30 de zile de la scadență, nu a plătit datoria sa față de unul sau mai mulți creditori"
Prin urmare, legiuitorul a urmărit să sancționeze reaua-credință a datornicilor.
Instanța de fond, a reținut în mod greșit că, debitoarea a făcut dovada că are disponibil în contul bancar care să-i permită să efectueze plata sumei solicitată de creditoare și că nu-i este aplicabilă procedura de insolvență, din moment ce refuză să-și îndeplinească obligații irevocabile, stabilite de instanțele judecătorești.
Față de cele menționate, în temeiul art.312 alin.1 Cod pr.civilă, se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de creditoareaSC DE REPARAȚII TG.J SA - PRIN LICHIDATOR JUDICIAR TG.cu sediul în Tg.J,-, -+E, Județul G, împotriva sentinței nr. nr. 1185/14.10.2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția Comercială și Contencios administrativ Fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata debitoare SC SA - Rm.V,-, Județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
-
Red.
TC/4 ex.
7.12.2009
Jud fond.
Președinte:Andreea TabacuJudecători:Andreea Tabacu, Constantina Duțescu, Gina Achim
