Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 133/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA nr. operator 2928
SECȚIA COMERCIALĂ
DOSAR NR.-
DECIZIA CIVILĂ NR.133/R/COM
Ședința publică din 29 ianuarie 2009
Completul de judecată compus din:
PREȘEDINTE: Dorin Ilie Țiroga
JUDECĂTOR 2: Marian Bratiș
JUDECĂTOR 3: Florin
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de către creditoarea împotriva sentinței civile nr.1876/25.09.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- în contradictoriu cu debitoarea intimată EXPEDIȚII, având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă avocat în reprezentarea creditoarei recurente și avocat în reprezentarea debitoarei intimate EXPEDIȚII
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat se acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul creditoarei recurente solicită admiterea recursului, modificarea în totalitate a sentinței atacate și în rejudecare solicită admiterea cererii pentru deschiderea procedurii insolvenței prevăzute de Legea nr. 85/2006 împotriva debitoarei Expediții și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată, precizând că hotărârea atacată este netemeinică și nelegală fiind pronunțată cu încălcarea prevederilor legale, motiv de recurs prevăzut de art.304 pct.9 proc.civ. iar contestația formulată împotriva cererii de deschidere a procedurii insolvenței este nefondată.
Reprezentantul debitoarei intimate solicită respingerea recursului, menținerea sentinței pronunțate de prima instanță ca fiind temeinică și legală, precizând că ambele motive de recurs sunt nelegale, fără cheltuieli de judecată
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1876/25.09.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, s-a admis contestația formulată de debitoarea SC Expediții SRL A, față de cererea formulată de creditoarea SC SRL pentru deschiderea procedurii insolvenței prevăzută de Legea 85/2006, s-a respins cererea creditoarei SC SRL A cu formulată împotriva debitoarei SC Expediții SRL A, pentru deschiderea procedurii insolvenței precum și cererea de amendare a creditoarei, care a fost obligată să plătească debitoarei 42 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a constatat că prin cerere înregistrată la 25 iunie 2008, creditoarea SC SRL Aas olicitat deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei SC Expediții SRL cu motivarea că aceasta îi datorează suma totală de 72.614,61 lei reprezentând contravaloare transport marfă în temeiul comenzilor depuse de către debitoare, și ulterior confirmate de aceasta.
Prin aceeași cerere creditoarea a solicitat desemnarea în calitate de administrator judiciar a practicianului Activ Grup
În termenul prevăzut de art. 33 din Legea 85/2006, debitoarea a formulat contestație împotriva cererii creditoarei, invocând împrejurarea că nu se află în stare de insolvență.
Prin contestația formulată debitoarea a solicitat obligarea creditoarei la a consemna la o bancă în termen de 15 zile o cauțiune de 10% din valoarea creanței, respingerea cererii de deschidere a procedurii ca nefondată, precum și amendarea creditoarei în temeiul pre. art. 108 ind. 1prct. 1, lit. a pentru introducerea cererii cu rea credință.
În motivarea contestației, debitoarea a susținut că nu se află în starea de insolvență prezumată de prev. art. 31, rap. la art. 3 din legea 85/2006, neavând nici o problemă în desfășurarea activității normale, deoarece, astfel cum rezultă din balanța de verificare analitică aferentă lunii mai 2008, anexate, face zilnic plăți și încasări, atât prin numerar cât și prin diferite instrumente bancare.
Debitoarea mai susținut că neplata facturilor invocate de către creditoare se datorează refuzului său expres de plată, refuz ce se bazează pe existența unui litigiu, cu administratoarea societății creditoare.
Debitoarea a explicat obiectul acestui litigiu arătând că numita a avut calitatea de asociat și administrator al debitoarei până în martie 2008, iar în prezent este asociat și administrator la societatea creditoare, dar datorită neînțelegerilor apărute între cele două societăți, în prezent pe rolul instanței se află o cerere de dizolvare a societății creditoare, formulată de celălalt asociat al acesteia, precum și o cerere de ordonanță președințială formulată de același asociat având ca obiect limitarea puterilor de administrare ale numite.
De asemenea, debitoarea se află în faza concilierii prealabile, cu numita, pentru rezolvarea prejudiciului cauzat debitoarei prin gestionarea necorespunzătoare a relației comerciale dintre debitoare, creditoare și clientul SC SRL.
Debitoarea a contestat și caracterul cert lichid și exigibil al creanței invocate de către creditoare, având în vedere împrejurarea că d-na a fost cea care a semnat, pentru debitoare toate actele primare, respectiv comenzi de transport și facturi, invocate de către creditoare în susținerea cererii de declanșare a procedurii insolvenței.
Această stare de fapt a fost cauzată de împrejurarea că d-na avea la acea perioadă calitatea de administrator al creditoarei, dar și de asociat și administrator al debitoarei.
Debitoarea a invocat prev. art. 33 din legea 85/2006 pentru obligarea la plata cauțiunii, precum și prev. art. 108 ind 1, pct. 1 lit. a Cod procedură civilă, pentru amendarea creditoarei deoarece a introdus cererea cu rea credință în scopul prejudicierii intereselor și poziție debitoarei pe piața transporturilor din
Judecătorul sindic a dispus comunicarea contestației debitoarei cu creditoarea, comunicare ce a avut loc la 1 septembrie 2008, astfel cum rezultă din dovada de la fila 95 dosar, dar pentru acest termen aceasta nu și-a exprimat poziția față de contestație formulând doar o cerere de amânare ce a fost respinsă pentru considerentele arătate în preambulul hotărârii.
Din probele existente la dosarul cauzei, instanța de fond a reținut în fapt că SC SRL prin administratorul a depus la dosar mai multe comenzi de transport, facturi și scrisori de transport internațional - care dovedesc că debitoarea a solicitat creditoarei efectuarea mai multor transporturi internaționale indicând tariful oferit, transporturi ce au și fost efectuate și pentru care, creditoarea, a emis facturi pe numele debitoarei, în vederea încasării.
Potrivit susținerilor debitoarei, ce nu au fost contestate de către creditoare, la data emiterii comenzilor de transport, a confirmării transporturilor și a emiterii facturilor în litigiu numita avea calitatea de administrator al ambelor societăți și asociat la societatea creditoare, pentru ca ulterior între cele două societăți, precum și între reprezentanții lor, ba chiar între asociații societății creditoare au apărut neînțelegeri care au determinat înregistrarea pe rolul instanțelor a mai multor litigii.
Chiar dacă, debitoarea nu a dovedit că pretențiile invocate de creditoare în prezenta cauză, sunt litigioase, s-a dovedit că debitoarea a contestat modul în care creditoarea a calculat și pretins taxe de transport, în calitate de intermediar, în raporturile dintre debitoare și un client al său, această contestare vizând, potrivit susținerilor din contestație, și modul de calcul al taxelor de transport din facturile emise de creditoare împotriva debitoarei, și deduse judecății în prezenta cauză.
Pentru aceste motive, judecătorul sindic a apreciat că în cauză nu s-a făcut dovada unei creanțe certe, lichide și exigibile deținut de creditoare împotriva debitoarei, creanță care să îndeplinească condițiile pretinse de art. 31 rap. la art. 3 din legea 85/2006.
Pe de altă parte, în condițiile art. 33 al. 5 din legea 85/206, văzând actele depuse de către debitoare în susținerea contestației, respectiv balanța analitică pe luna mai 2008, s-a stabilit că debitoarea nu se află în stare de insolvență, astfel cum aceasta este definită de disp. art. 3, pct. 1 din legea 85/2006, respectiv nu s-a făcut dovada insuficienței fondurilor bănești pentru plata datoriilor exigibile, debitoarea susținând că neplata facturilor în litigiu se datorează refuzului său expres în acest sens, refuz bazat pe motivele arătate mai sus.
Pentru considerentele arătate, judecătorul sindic a admis contestația formulată de debitoare și a respins cererea creditoarei pentru declanșarea procedurii insolvenței, respingând însă și cererea de amendarea a acesteia deoarece în cauză nu s-a făcut dovada introducerii cu rea credință a cererii creditoarei, astfel cum pretind disp. art. 108. ind. 1,pct. 1 lti. a Cod procedură civilă.
S-a va respins și cererea debitoarei de obligare a creditoarei la consemnarea unei cauțiuni în condițiile art. 33 al. 3 din legea 85/2006.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs creditoarea SC SRL A, solicitând admiterea acestuia, modificarea în totalitate a sentinței atacate și rejudecând cauza, să se admită cererea pentru deschiderea procedurii insolvenței prevăzută de Legea nr. 85/2006 împotriva debitoarei SC Expediții SRL A, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare se arată că hotărârea pronunțată de instanța de fond, este netemeinică și nelegală, fiind pronunțată cu încălcarea prevederilor legale, instanța în mod eronat respingând cererea creditoarei motivat pe faptul că în cauză nu s-a făcut dovada unei creanțe certe, lichide și exigibile deținut de creditoare împotriva debitoarei, creanță care să îndeplinească condițiile prevăzute de art. 31 raportat la art. 3 din Legea nr. 85/2006.
Pentru a ajunge la această concluzie, prima instanță a constatat că debitoarea nu se află în stare de insolvență, respectiv nu s-a făcut dovada insuficienței fondurilor bănești pentru plata datoriilor exigibile.
Contestația formulată împotriva cererii de deschidere a procedurii insolvenței este nefondată.
Jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție este în sensul că "comerciantul poate fi declarat în faliment și pentru neplata unei singure datorii comerciale, deoarece și comerciantul cu o singură datorie poate să fie în încetare de plăți".
Contrar celor reținute de prima instanță în hotărârea atacată, creditoarea recurentă arată că a făcut dovada existenței unei creanțe certe, lichide și exigibile.
În accepțiunea Legii nr.85/2006 creanța trebuie să fie certă, în sensul existenței sale neîndoielnice și a cuantumului cert (art.379 alin.3 pr.civ.)2, lichidă și exigibilă.
Creditoarea recurentă arată că a depus la dosarul cauzei mai multe comenzi de transport, facturi și. scrisori de transport internațional -, care dovedesc că debitoarea i-a solicitat efectuarea mai multor transporturi ce au și fost efectuate și pentru care a emis facturi pe numele debitoarei, în vederea încasării.
În ce privește lichiditatea creanței, aceasta constă în aceea că se referă la o datorie de plată a unei sume în lei sau în valută (art.379 alin.4 pr.civ.) pe care debitorul nu o poate efectua "cu sumele de bani disponibile".(art.3 pct.1 din Legea nr.85/2006). Suma de 72.614,61 lei reprezentând contravaloare transport marfă, pe care debitoarea o datorează nu a fost achitată întrucât aceasta nu o poate efectua, neavând sume de bani disponibile.
De asemenea, exigibilă este creanța pentru o datorie scadentă, al cărei termen de plată a expirat și pentru plata căreia creditorul poate obține intervenția coercitivă a forței publice.
Prin motivele de recurs dezvoltate depuse la dosar, recurenta invocă ca motiv de nelegalitate și prevederile art.304 pct. (5) pr.civ când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art.105 alin.(2)" și solicită ca în temeiul dispozițiilor art.3041 pr.civ. instanța să cerceteze cauza sub toate aspectele.
Se arată că hotărârea recurată este nelegală, fiind pronunțată cu încălcarea dispozițiilor legale privind citarea părților, întrucât SC SRL nu a fost regulat citată atât la administrarea probelor cât și la dezbaterea fondului cauzei.
În conformitate cu prevederile art. 85.proc.civ. "judecata nu poate avea loc decât cu citarea regulată a părților, dispoziția legală amintită fiind reglementată ca o garanție a respectării principiului contradictorialității statuat în art. 129.proc.civ.
Potrivit dispozițiilor art.87 pct.2 pr.civ. persoanele juridice de drept privat se citează, prin reprezentanții lor, la sediul principal -.
În considerarea faptului că întreaga procedură de citare cu societatea creditoare în fața instanței de fond nu s-a realizat sau s-a realizat în mod greșit la adresa din A, Calea -, -.C,.11 fără a se indica numărul 12, așa cum e corect, hotărârea judecătorească recurată este nelegală, motiv pentru care se impune fără echivoc anularea acesteia și trimiterea cauzei spre o nouă judecată cu respectarea principiului contradictorialității și a dreptului la apărare.
Mai mult, nelegalitatea sentinței civile atacate apare cu atât mai evidentă cu cât dovada adresei corecte a sediului social al SC SRL exista la dosarul cauzei, însă actele de procedură au fost îndeplinite, pe întreaga durată a judecății în fața instanței de fond, cu neobservarea formelor legale.
De asemenea, creditoarea recurentă arată că nu i-a fost comunicată o copie de pe contestația formulată de către debitoarea SC EXPEDIȚII SRL, deși în repetate rânduri a solicitat acest lucru, nefiindu-i comunicată nici copie de pe hotărârea recurată, respectiv Sentința civilă nr.1876/25.09.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, în aceste condiții, aflându-se în imposibilitate de a-și formula apărarea în prezenta cauză, în fața instanței de fond.
îndeplinirii procedurii de citare cu societatea creditoare care a persistat pe întreg parcursul desfășurării procesului judiciar în fața Tribunalului Arad, atât la administrarea probelor, cât și la dezbaterea în fond a cauzei, se circumscrie motivului de casare prevăzut de art.304 pct.(5) pr.civ. astfel că se impune admiterea recursului și trimiterea cauzei spre rejudecare în conformitate cu dispozițiile art.312 alin.(5) pr.civ.
În subsidiar, pentru ipoteza în care instanța de recurs va aprecia că procedura de citare cu societatea creditoare recurentă a fost regulat îndeplinită, s-a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței civile recurate în sensul respingerii contestației formulată de către debitoare și admiterii cererii pentru deschiderea procedurii insolvenței prevăzute de Legea nr.85/2006 împotriva debitoarei SC EXPEDIȚII SRL.
Dispozițiile art.306 alin.1 sancționează cu nulitatea orice recurs nemotivat în termen, fără a distinge după cum a fost sau nu exercitată în prealabil calea de atac a apelului.
Singura excepție de la nulitatea reglementată de art.306 alin.l pr.civ. este cuprinsă, conform aceluiași text legal, în aliniatul 2 al art. 306, în conformitate cu care "motivele de ordine publică pot fi invocate și din oficiu de instanța de recurs". În speță este vorba despre un motiv de ordine publică, astfel că poate fi invocat în orice stare a pricinii, sancțiunea pentru nerespectarea principiului contradictorialității fiind nulitatea absolută, așa cum de altfel a statuat și Curtea Europeană a Dreptului Omului.
În drept invocă art. 304 pct.5, art. 304 ind.1, art. 305. proc. civ.
Examinând recursul declarat de creditoare prin prisma motivelor de recurs și a prevederilor art. 304/1 pr. civ. Curtea va constata că acesta este nefundat, prima instanță pronunțând o hotărâre temeinică și legală, conformă cu probele de la dosar.
Astfel, creditoarea critică în primul rând sentința recurată, invocând faptul că nu a fost legal citată la judecarea cauzei în primă instanță, întrucât actele de procedură nu au fost comunicate la sediul său social.
Curtea reține, cu privire la cest motiv, faptul că prin cererea introductivă creditoarea SC SRL Aai ndicat că sediul său este în A, Calea, Bl. 108A,. 22, fiind citată la această adresă pentru termenul de judecată din 25.08.2008.
La termenul de judecată din 25.08.2008, față de faptul că la dosarul cauzei a fost înregistrată contestația debitoarei la cererea formulată de creditoare, s-a amânat cauza pentru termenul din 25.09.2008, contestația fiind comunicată creditoarei, împreună cu citația pentru termenul nou, la aceeași adresă indicată chiar de către creditoare în cererea introductivă.
La data de 25.09.2008, prin registratura Tribunalului Arad, creditoarea a formulat cerere de amânare a judecării cauzei, pe motiv că nu a intrat în posesia contestației, abia acum solicitând citarea sa pe viitor la adresa din A, - Sc. C,. 11, indicată și în cererea de recurs.
În condițiile în care cererea de amânare a fost respinsă de prima instanță, iar cauza a rămas în pronunțare nu s-a mai pus problema citării creditoarei la noua adresă indicată de aceasta, astfel încât criticile acesteia legate de nelegala sa citare în primă instanță la adresa invocată prin cererea de recurs sunt total nefondate.
În legătură cu fondul cauzei, respectiv dacă cererea creditoarei de deschidere a procedurii insolvenței față de debitoare este sau nu întemeiată, Curtea constată că în mod corect a fost respinsă de prima instanță această cerere, întrucât în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Legea nr. 85/2006 în acest sens.
Astfel, potrivit art. 3 pct. 6 din Legea nr. 85/2006 prin creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii insolvenței se înțelege creditorul a cărui creanță împotriva patrimoniului debitorului este certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 30 de zile, iar conform art. 3 pct. 1 din aceeași lege insolvența este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile, ea fiind prezumată ca vădită atunci când debitorul, după 30 de zile de la scadență, nu a plătit datoria sa față de unul sau mai mulți creditori.
Art. 31 din Legea nr. 85/2006 prevede că "(1) Orice creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii prevăzute de prezenta lege împotriva unui debitor prezumat în insolvență poate introduce o cerere introductivă, în care va preciza:
a) cuantumul și temeiul creanței;
b) existența unei garanții reale, constituite de către debitor sau instituite potrivit legii;
c) existența unor măsuri asigurătorii asupra bunurilor debitorului;
d) declarația privind eventuala intenție de a participa la reorganizarea debitorului, caz în care va trebui să precizeze, cel puțin la nivel de principiu, modalitatea în care înțelege să participe la reorganizare.
(2) Creditorul va anexa documentele justificative ale creanței și ale actelor de constituire de garanții".
În legătură cu aceste condiții, în mod corect prima instanță a reținut că la data emiterii comenzilor de transport, a confirmării transporturilor și a emiterii facturilor în litigiu numita avea calitatea de administrator al ambelor societăți și asociat la societatea creditoare, pentru ca ulterior între cele două societăți, precum și între reprezentanții lor, ba chiar între asociații societății creditoare să apară neînțelegeri care au determinat înregistrarea pe rolul instanțelor a mai multor litigii.
În cadrul acestor litigii, pentru care există copiile acțiunilor introductive la dosarul cauzei, debitoarea a contestat și modul în care creditoarea a calculat și pretins taxele de transport, în calitate de intermediar, în raporturile dintre debitoare și un client al său, această contestare vizând și modul de calcul al taxelor de transport din facturile emise de creditoare împotriva debitoarei.
Pentru aceste motive, Curtea apreciază că în cauză nu s-a făcut dovada unei creanțe certe, lichide și exigibile deținute de creditoare împotriva debitoarei, creanță care să îndeplinească condițiile pretinse de art. 31 rap. la art. 3 din Legea 85/2006.
Pe de altă parte, în ceea ce privește insolvența debitoarei, Curtea reține că potrivit dispozițiile art. 33 al. 2 din Legea insolvenței, "în termen de 10 zile de la primirea copiei, debitorul trebuie fie să conteste, fie să recunoască existența stării de insolvență. Dacă debitorul contestă starea de insolvență, iar contestația sa este ulterior respinsă, el nu va mai avea dreptul să solicite reorganizarea judiciară".
Debitoarea a formulat contestația în termenul legal, iar din probele depuse de aceasta în susținerea contestației, respectiv balanța analitică pe luna mai 2008, s-a constatat că debitoarea nu se află în stare de insolvență, astfel cum aceasta este definită de disp. art. 3, pct. 1 din legea 85/2006, aceasta având fonduri disponibile pentru plata creanței invocată de creditoare, dar refuzând să facă plata întrucât această creanță nu este certă, lichidă și exigibilă, conform art. 3 pct. 6 din Legea insolvenței.
Așa fiind, neexistând motive de casare sau modificare a sentinței recurate, în baza art. 312. pr. civ. Curtea va respinge recursul declarat de creditoare ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de creditoarea A împotriva sentinței civile nr. 1876/25.09.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 29 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - DR. - - DR. -
GREFIER,
Red./04.02.2009
Tehnored 2 ex./04.02.2009
Instanță fond: Tribunalul Arad
Jud.
Președinte:Dorin Ilie ȚirogaJudecători:Dorin Ilie Țiroga, Marian Bratiș, Florin
