Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 1386/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ NR. 1386
Ședința publică de la 27 octombrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Liliana Crîngașu
JUDECĂTOR 2: Mioara Badea
JUDECĂTOR 3: Alecsandrina Rădulescu
GREFIER - - -
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurenta - -, împotriva sentinței comerciale nr.2101/08.04.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială, în contradictoriu cu intimata - SRL.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenta prin avocat cu împuternicirea avocațială aflată la fila 20 din dosarul de fond și intimata prin avocat cu împuternicirea avocațială nr. 10389/2009 - fila 35.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Recurenta prin avocat depune taxa de timbru în cuantum de 10 lei, conform chitanței nr.-/1/7.09.2009 și timbrul judiciar de 0,15 lei, pentru cererea de suspendare a executării hotărârii atacate. Curtea acordă cuvântul părților pe probe.
Recurenta prin avocat solicită proba cu înscrisuri pentru a dovedi că societatea avea suficiente resurse pentru a achita debitul pretins de debitoare.
Intimata prin avocat solicită proba cu înscrisuri, respectiv cele depuse la dosar.
Curtea deliberând, încuviințează pentru ambele părți, proba cu înscrisuri.
Recurenta prin avocat învederează că nu mai susține cererea de suspendare a executării.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
Recurenta prin avocat solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, respingerea cererii de deschidere a procedurii de reorganizare judiciare. Susține că nu s-a aflat niciodată în stare de insolvență, iar refuzul de plată nu echivalează cu această situație. Părțile nu au stabilit prin contract o dată fixă la care s-a obligat să achite suma cu titlu de bonus. Cu privire la creanță, arată că aceasta este certă și lichidă însă nu este exigibilă, în cauza de față, scadența nu poate fi stabilită cu certitudine în lipsa existenței unei date precise ce nu apare nicăieri în contractul comercial. Cheltuielile de judecată le va solicita pe calea unei acțiuni separate. Depune note scrise.
Intimata prin avocat solicită respingerea recursului ca nefondat. Susține că la data de 31.08.2008, recurenta avea exact datoria din cererea introductivă de instanță, care este exigibilă, fiind îndeplinită cerința prevăzută de art. 3 din Legea nr.85/2006. Cu privire la extrasele de cont depuse la dosar în cadrul probei cu înscrisuri, din conținutul acestora nu rezultă că recurenta - - a făcut dovada că ar avea disponibilități bănești, pentru a acoperi datoria. Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Prin sentința comercială nr.2101/08.04.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială s-a respins contestația formulată de - -.
S-a admis cererea introductivă formulată de creditoarea - SRL și în baza art.33 alin.4 raportat la art.26 alin.1 și art.1 alin.1 din Legea nr.85/2006 s-a deschis procedura generală de reorganizare judiciară a - -, debitoarea fiind decăzută din dreptul de a formula un plan de reorganizare a activității sale în condițiile art.94 din lege.
A fost desemnat provizoriu administrator judiciar GENERAL care va îndeplini principalele atribuții prevăzute de art.20 din lege.
În motivarea acestei sentințe s-a reținut că prin cererea înregistrată la 16.02.2009 sub nr- reclamanta - SRL a cerut instanței aplicarea dispozițiilor Legii nr.85/2006 față de debitoarea - - care se află în stare de insolvență de mai mult de 30 de zile și care nu i-a achitat debitul în valoare de 34.758,84 lei reprezentând c/valoare bonus produse, sumă ce nu i-a fost plătită din luna ianuarie 2007. Creditoarea a depus la dosarul cauzei acte care au dovedit starea de insolvență a debitoarei, motiv pentru care s-a pronunțat sentința de mai sus.
Împotriva sentinței comerciale nr.2101/8.04.2009 a declarat recurs debitoarea - - criticând sentința atacată pe care o consideră ca fiind netemeinică și nelegală deoarece nu s-a aflat niciodată în stare de insolvență; că refuzul său de plată este justificat pentru motivul că din contractul încheiat între părți nu rezultă în mod neechivoc o dată la care suma pretinsă să fie scadentă. În plus nu cunoaște la această dată care este cuantumul sumei pe care îl datorează reclamantei cu titlu de bonus. Deci consideră că nu este vorba de o creanță certă lichidă și exigibilă pe care reclamanta ar avea-o împotriva sa și ca urmare nu sunt îndeplinite condițiile de aplicare a Legii nr.85/2006.
astfel admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza respingerea cererii de deschidere a procedurii de reorganizare judiciară.
Depune la dosarul cauzei mai multe contracte de vânzare-cumpărare încheiate cu diferite societăți cu care vrea să dovedească instanței că în prezent are relații contractuale și cu alte societăți.
Depune la dosar concluzii scrise.
Recursul este nefondat.
Față de cele de mai sus și având în vedere actele depuse la dosarul cauzei Curtea constată și reține că din actele depuse de reclamanta creditoare la dosar rezultă, sub semnătura reprezentantului legal al - -, că aceasta datorează lui - SRL suma menționată în cererea de deschidere a procedurii insolvenței.
În atare situație recunoașterea creditului, a înscrisurilor depuse de reclamantă pe care există ștampila pârâtei face convingerea instanței că într-adevăr creanța în sumă de 34758,84 lei este o creanță certă, lichidă și exigibilă.
Deci în cauză sunt îndeplinite condițiile cerute de art.3 pct.6 din Legea 85/2006 pentru intrarea în faliment a debitoarei.
Că simplele susțineri că nu ar fi în stare de faliment ci doar un simplu refuz la faptul că și reclamanta i-ar fi plătit cu întârziere parte din produse, ba mai mult chiar și actele depuse la dosarul cauzei prin care tinde să facă dovada că societatea sa ar avea o situație financiară ce nu poate fi caracterizată starea de insolvență, nu convinge instanța de acest lucru, deoarece Legea 85/2006 este imperativă și pedepsește pe comercianții care nu-și respectă obligațiile contractuale asumate, în cauza de față recunoscute.
Recurenta nu poate dovedi cu acte care atestă o anumită situație financiar-contabilă la un moment dat societății, dar ceea ce trebuie să facă recurenta-pârâtă pentru a dovedi că într-adevăr nu este în stare de faliment, trebuie să-și achite întreaga datorie față de singurul creditor în acest moment.
Nefăcând o atare dovadă, Curtea reține că sentința de fond care atestă starea sa de insolvență este temeinică și legală.
În consecință, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art.312 pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
ECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta - -, împotriva sentinței comerciale nr.2101/08.04.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială, în contradictoriu cu intimata - SRL.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 27.10.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Dr.
GREFIER,
Red.Jud. - 20.11.2009
Tehnored. E- 23.11.2009
2 ex.
Tribunalul București - Secția a VII a Comercială
Președinte - Judecător sindic:
Președinte:Liliana CrîngașuJudecători:Liliana Crîngașu, Mioara Badea, Alecsandrina Rădulescu
