Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 1401/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 2010/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DECIZI A COMERCIALĂ Nr. 1401
Ședința publică de la 10 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Roxana Popa
JUDECĂTOR 2: Eugenia Alina Sekely Popa
JUDECĂTOR - -
GREFIER
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurent - SRL împotriva sentinței comerciale nr. 3503/09.09.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Comercială în contradictoriu cu intimata - INTERNAȚIONAL SRL.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta prin avocat și intimata prin consilier juridic, cu delegații la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Recurenta prin avocat depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar în cuantumul legal stabilit.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă părților cuvântul pe cererea de recurs.
Recurenta prin avocat, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea sentinței pronunțată de Tribunalul București și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Intimata prin consilier juridic, solicită respingerea recursului ca netemeinic și nefondat, menținerea sentinței pronunțată de fond ca fiind temeinică și legală.
CURTEA
Asupra recursului de față, deliberând, constată:
Prin sentința comercială nr. 3503/09.09.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în baza art. 33 alin. 5 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, a fost admisă contestația debitorului Internațional și a fost respinsă, ca nefondată, cererea creditorului în contradictoriu cu debitorul Internațional
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a arătat că, prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a VII-a Comercială cu nr-, creditorul a solicitat deschiderea procedurii falimentului împotriva debitorului Internațional, arătând că acesta se află în stare de insolvență și deține împotriva lui o creanță certă, lichidă și exigibilă în cuantum de 245.045 lei. Cererea a fost motivată în sensul că prin contractul de agent și consultanță în investiții nr. 2087/24.11.2007, creditoarea s-a obligat să acorde debitorului servicii de consultanță, identificare, reprezentare, negociere și promovare a operațiunilor de dobândire, exploatare și valorificare a obiectivului, debitoarea având obligația de a achita prețul, respectiv suma de 1.000.000 Euro, în mai multe tranșe, sub condiția ca prețul de adjudecare să nu fie mai mare de 10.025.000 lei. În conformitate cu dispozițiile art. 5.2 lit. a din contract, debitorul avea obligația achitării sumei de 300.000 Euro după câștigarea licitației și adjudecarea ansamblului de bunuri aparținând; obligația de plată a sumei de 300.000 Euro era condiționată de realizarea obiectivului conform art. 4.2 alin.2 din contract, astfel cum a fost prevăzut la art. 4.1 lit. a din contract, respectiv 15.12.2007; la data de 10.12.2007, debitorul a fost declarat adjudecatar al ansamblului de bunuri aparținând la prețul de 10.025.000 lei; licitația nu a fost contestată, astfel că și-a îndeplinit în termenul legal obligațiile asumate; pentru suma de 300.000 euro a emis trei facturi fiscale, două fiind achitate integral, iar ultima nr. -/14.02.2008, doar parțial, rămânând un rest de plată de 245.045 lei, care reprezintă o creanță certă, lichidă și exigibilă. În drept au fost invocate dispozițiile Legii nr. 85/2006.
S-a mai arătat că debitorul a contestat starea de insolvență, arătând că nu are nici un debit față de creditor; de asemenea, a solicitat obligarea creditorului la consemnarea unei cauțiuni de 10% din valoarea creanței, cerere respinsă prin încheierea de ședință din 10.06.2008. Debitorul a formulat motivele contestației separat de contestație arătând: cererea este inițiată de o persoană care nu are calitatea de reprezentant al creditorului, excepția lipsei calității de reprezentant al creditorului fiind respinsă de judecătorul sindic având în vedere hotărârea din 04.04.2007; din discuțiile avute cu cel de-al doilea semnatar, din partea creditorului, al contractului de agent și consultanță în investiții, interpretarea dată de debitor contractului este recunoscută de acesta, care acceptă faptul că actul adițional din 07.12.2007 a limitat valoarea comisionului la ceea ce rămâne după deducerea oricăror sume suplimentar plătite de debitor, cu orice titlu, peste valoarea limitei maxime agreate, de 10.025.000 lei; cererea este introdusă cu vădită rea-credință, fiind inițiată în dauna clauzelor contractuale și cu neglijarea oricăror cerințe legale privitoare la condițiile în care societatea comercială poate fi supusă acesteia proceduri; ține de domeniul evidenței că o societate comercială care onorează integral obligațiile de plată a comisioanelor agreate, efectuând către creditor plăți de peste 10 miliarde lei vechi, nu se află în stare de insolvență. Pe fondul cauzei, a arătat că suma solicitată de creditor reprezintă diferența între 300.000 Euro (în lei) și valoarea plăților efectuate de debitor și că factura nr. -/15.02.2008, în valoare de 260.893,80 lei, reprezintă diferența de curs valutar, în plus față de valoarea de adjudecare, astfel că își rezervă dreptul de a deduce această sumă din comisionul datorat, suma maximă de adjudecare garantată de 10.025.000 lei fiind astfel depășită. Pentru a se proteja împotriva riscului valutar, a solicitat agentului, iar acesta a acceptat, prin semnarea actului adițional din 07.12.2007. să-și asume riscul valutar, iar debitorul nu a făcut altceva decât să impute diferența dintre prețul agreat de agent, de 10.025.000 lei și prețul efectiv achitat societății de lichidare asupra plății scadente din comisionul agreat cu agentul, potrivit celor stabilite prin actul adițional din 07.12.2007. De asemenea, a arătat că soluționarea aspectelor ținând de executarea contractului de agent și consultanță în investiții nr. 2087/24.11.2007, astfel cum a fost modificat și completat prin actul adițional din 07.12.2007, nu pot constitui obiect al procedurii speciale a Legii nr. 85/2006, fiind evident vorba despre un litigiu comercial d e drept comun.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, instanța reținut că părțile au încheiat contractul de agent și consultanță în investiții nr. 2087/24.11.2007, modificat și completat prin actul adițional din 07.12.2007, prin care creditorul s-a obligat să acorde debitorului servicii de consultanță, identificare, reprezentare, negociere și promovare a operațiunilor de dobândire, exploatare și valorificare a obiectivului, debitorul având obligația de a achita comisionul agentului, cu condiția ca prețul de adjudecare să nu fie mai mare de 10.025.000 lei.
La data de 10.12.2007, debitorul a fost declarat adjudecatar al ansamblului de bunuri aparținând la prețul de 10.025.000 lei. Suma solicitată de către creditor reprezintă diferența între 300.000 euro (în lei) și valoarea plăților efectuate de debitor în considerarea comisionului eșalonat promis, diferență generată de asumarea de către creditor a garanției pentru un preț maxim de adjudecare a de 10.025.000 lei.
S-a mai expus că debitorul a învederat creditorului, cu adresa nr. 2159/21.03.2008, că societatea de lichidare a emis factura nr. -/15.01.2008, în valoare de 260.893,80 lei, care reprezintă diferența de curs valutar, în plus față de valoarea de adjudecare, astfel că își rezervă dreptul, potrivit actului adițional din 07.12.2007, de a deduce această sumă din comisionul datorat, suma maximă de adjudecare garantată, de 10.025.000 lei fiind astfel depășită. Astfel debitorul a imputat diferența între prețul maxim agreat de agent, de 10.025.000 lei și prețul efectiv plătit achitat societății de lichidare asupra plății scadente din comisionul agreat cu agentul.
Judecătorul sindic a considerat că a reclamat o creanță certă, lichidă și exigibilă în valoare de 245.045 lei, care a fost contestată de către debitor atât în ceea ce privește existența ei cât și întinderea acesteia, iar susținerile și apărările părților nu pot fi valorificate în cadrul acestei proceduri, ci pe calea dreptului comun. În consecință, a constatat că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 3 alin.1 pct. 6 și 12 din Legea nr. 85/2006, creanța de 245.045 lei nefiind certă și nefiind un creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii în sensul art. 3 alin.1 pct. 6 din lege.
Ca urmare, a fost admisă contestația debitorului și fost respinsă ca nefondată cererea creditorului.
Împotriva sentinței comerciale nr. 3503/09.09.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială a declarat recurs în termen legal recurenta-creditoare
Aceasta a invocat că în mod greșit a considerat instanța de fond că nu sunt îndeplinite condițiile pentru deschiderea procedurii insolvenței, bazându-se pe contestația debitoarei și fără a analiza raporturile contractuale dintre părți. Temeiul creanței cerute îl reprezintă o factură emisă în baza contractului de agent și consultanță în investiții nr. 2087/24.11.2007, contract însușit de debitoare. De asemenea a arătat că prețul de adjudecare a fost stabilit în lei, astfel că nu îi revenea debitorului obligația de a achita diferența de curs valutar. A mai susținut că instanța de fond ar fi trebuit să administreze proba cu expertiză contabilă care fusese încuviințată prin încheierea de ședință din data de 24.06.2008.
Analizând recursul prin prisma motivelor de recurs expuse și care vizează dispozițiile art. 3041.pr.civ. se constată că nu este fondat.
În contestația formulată, debitoarea Internațional a arătat că nu datorează suma solicitată de creditoare, deoarece lichidatorul C., a emis către ea factura nr. -/15.01.2008 în valoare de 260.893,80 lei care reprezintă diferența de curs valutar, în plus față de valoarea de adjudecare, diferență pentru care creditoarea, prin semnarea actului adițional din 07.12.2007, a acceptat să îți asume riscul valutar.
În mod întemeiat a luat în considerare judecătorul sindic susținerile debitoarei, având în vedere că, prin addendum-ul nr. 1 la contractul de agent și consultanță în investiții nr. 2087/24.11.2007, s-a prevăzut la art. 2 că "agentul garantează Clientului faptul că suma pe care o va plăti pentru adjudecarea obiectivului vizat nu va depăși 10.025.000 lei. În cazul în care la această sumă se va solicita TVA și/sau alte comisioane, taxe, etc. agentul este de acord să deducă contravaloarea acestora din comisionul acceptat de 1.000.000 (un milion) Euro (TVA inclus)".
Față de această clauză contractuală însușită de creditoare, în calitate de agent în cadrul contractului, se apreciază că în mod întemeiat a considerat judecătorul sindic că se invocă o creanță care nu are caracter cert și lichid.
Nu se reține apărarea recurentei în sensul că debitoarei nu îi revenea obligația de a achita diferența de curs valutar în ceea ce privește prețul adjudecării. Aceasta deoarece în procesul verbal de licitație efectuată în dosarul nr- s-a prevăzut achitarea prețului adjudecării în tranșe astfel: diferența între 50% din prețul de adjudecare și contravaloarea garanției de participare de 10%, respectiv suma de 4.010.000 lei se va achita până cel mai târziu la data de 21.12.2007, iar restul de preț în sumă de 5.012.500 lei se va vira până la data de 15.01.2008 (reprezentând 1.427.209 Euro, la cursul de 3.5121 lei/Euro). De asemenea, s-a consemnat că "suma de 1.427.209 Euro se va achita la cursul de schimb leu/euro din data plății, dar nu mai puțin de cursul euro la data prezentului proces verbal de licitație".
Reiese clar obligația debitoarei de a achita restul de preț la cursul de schimb din data plății, astfel că susținerea recurentei-creditoare nu este întemeiată.
Nu este întemeiată nici susținerea referitoare la faptul că judecătorul sindic ar fi trebuit să efectueze un raport de expertiză contabilă pentru a determina certitudinea și lichiditatea creanței, aceasta fiind o probă care se administrează în cadrul unui proces de drept comun, și nu în cea a procedurii speciale prevăzută de legea insolvenței.
Față de aceste considerente, se constată că recursul nu este fondat, astfel că în temeiul art. 312 alin. 1.pr.civ. va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta recurenta - SRL împotriva sentinței comerciale nr. 3503/09.09.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Comercială în contradictoriu cu intimata - INTERNAȚIONAL SRL.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 10.12.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR
- - - --- - -
GREFIER,
Red. / 2 ex./09.01.2009
Președinte:Roxana PopaJudecători:Roxana Popa, Eugenia Alina Sekely Popa
