Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 143/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Operator date 2928
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 143/
Ședința publică din data de 18 februarie 2008
PREȘEDINTE: Anca Buta
JUDECĂTOR 2: Marian Bratiș
JUDECĂTOR 3: Petruța Micu
Grefier: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de creditoarea SC COMERCIALĂ ROMÂNEASCĂ SA - MEMBRĂ A GRUPULUI NATIONAL BANK OF împotriva sentinței civile nr. 2869/2007 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul debitor SC SRL, având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru recurentă consilier juridic, lipsă fiind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentanta recurentei depune la dosar delegație de reprezentare și arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul părților în dezbaterea recursului.
Reprezentanta recurentei solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței recurate și admiterea cererii reclamantului de deschidere a procedurii insolvenței debitoarei, fără cheltuieli de judecată.
După apelarea cauzei, dar înainte de închiderea ședinței de judecată se prezintă pentru intimată avocat, care depune la dosar împuternicire avocațială și concluzii scrise, și pune concluzii de respingere a recursului, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 2869/10.12.2007 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, s-a respins cererea de suspendare a judecății acțiunii principale și a contestației la insolvență; s-au respins excepțiile privind tardivitatea, respectiv prescripția dreptului la acțiune, excepția privind puterea lucrului judecat, excepția de litispendență și excepția lipsei de interes, precum și excepția de inadmisibilitate; s-a respins cererea formulată de creditorul Românească SA, membră a grupului Național Bank Of, reprezentată prin Sucursala T, pentru deschiderea procedurii insolvenței față de debitoarea SC și s-a respins contestația la insolvență formulată de debitorul SC SRL, în contradictoriu cu intimata- creditoare.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a constatat că la data de 15.02.2007 s-a înregistrat cererea formulată de creditoarea SC Românească SA membră a Grupului Național Bank Of B prin Sucursala T împotriva debitorului SC SRL
În motivarea cererii creditoarea a arătat că prin contractele de credit bancar nr. -/04.02.2003 și nr. -/30.01.2003 a acordat debitoarei credit în valoare de 900.000 lei RON cu scadențe la 21.03.2003, respectiv 16.03.2003, iar din contractele de credit creditoarea consideră că rezultă obligația debitorului ca fiind certă și lichidă, dar și exigibilă, deoarece împrumutatul nu a achitat la scadență dobânzile și ratele aferente creditelor acordate, motiv pentru care banca a procedat la investirea cu formulă executorie a acestor contracte.
Creditoarea a arătat că datoria societății la data de 12.02.2007 este de 1.702.426,27 lei din care 900.000 lei credite restante și 802.426,27 lei dobânzi restante. Pe cale de consecință consideră că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 3 alin. 1 lit. a alin. 6 respectiv alin. 12 din Legea 85/2006, creanța fiind certă, lichidă, exigibilă, superioară cuantumului minim de 10.000 lei.
În drept, creditoarea a invocat dispozițiile art. 31 din Legea 85/2006 și a depus în probațiune Contractele de credit bancar investite cu formula executorie și încheierile judecătorești prin care au fost investite, biletul la ordin investit cu formula executorie pentru suma de 650.000 lei emis de SC SRL și avalizat de G, fișa creditului restant.
Judecătorul sindic a reținut că în termenul legal debitoarea a formulat contestație la insolvență, legal timbrată, prin care a solicitat respingerea cererii formulate de creditoare, în subsidiar solicitând suspendarea judecării cauzei în temeiul art. 244 alin.1 și 2 Cod procedură civilă, până la soluționarea irevocabilă a procesului penal judecat de Tribunalul Slobozia cu nr. 332/2004 în care sunt părți cele două societăți comerciale, litigiu care are o mare înrâurire asupra prezentei cauze.
Prin această contestație debitorul a invocat mai multe excepții și anume tardivitatea, considerând că dreptul la acțiune al creditoarei este prescris în baza Decretului nr. 167/1958, deoarece scadența creditului a fost data de 16.03.2003 iar prezenta acțiune a fost introdusă la instanță la 15.02.2007; excepția puterii de lucru judecat deoarece prin sentința civilă dată de Judecătoria Arad la data de 29.11.2006 în dosarul nr- a fost admisă contestația la executare a debitoarei pentru această creanță; excepția de litispendență solicitând ca această cerere să fie judecată împreună cu dosarul penal de la Tribunalul Slobozia deoarece potrivit art. 14 alin. 2 și art. 17 și 18 Cod procedură penală judecarea pretențiilor civile se face alături de acțiunea penală și din acest motiv solicită respingerea ca inadmisibilă a prezentei acțiuni; debitoarea mai consideră că acțiunea poate fi respinsă și pe calea excepției lipsei de interes deoarece asupra tuturor bunurilor mobile ale debitoarei s-a instituit sechestru penal prin Ordonanța PNA nr. 10/2003, menținut de instanța penală iar procedura insolvenței ar fi lipsită de eficiență.
Pe fond, debitoarea a solicitat respingerea acțiunii deoarece creanța pretinsă nu îndeplinește condițiile prevăzute de legea insolvenței deoarece nu este certă, lichidă și exigibilă, creanța fiind plătită cu mai multe instrumente de plată emise de SC SA, așa cum a rezultat și din dosarul nr- și dosar nr. 4874/2006 ale Judecătoriei Arad. Această dovadă a achitării creanței cu titluri de valoare rezultă chiar dacă nu s-a efectuat o expertiză în cauză deoarece creditoarea a renunțat la acțiune tocmai pentru a evita efectuarea acestei expertize contabile.
Debitoarea a mai arătat că nu se află în stare de insolvență deoarece efectuează diferite plăți față de diferiți furnizori și a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și expertiză judiciară contabilă, iar ulterior debitoarea a renunțat la cererea privind expertiza contabilă.
Judecătorul sindic de la instanța de fond a reținut că debitoarea a făcut dovada că în speță creditoarea declanșatoare s-a constituit parte civilă în procesul penal având ca inculpat pe G și parte responsabilă civilmente SC SRL
Creditoarea a formulat întâmpinare în dosarul de fond, față de contestația la insolvență prin care a solicitat respingerea excepțiilor invocate de debitoare ca neîntemeiate, arătând că are interesul de a promova o asemenea acțiune în condițiile în care are o creanță asupra debitoarei, instituirea sechestrului asigurator de către PNA fiind doar o măsură accesorie de conservare a patrimoniului debitoarei în vederea acoperirii prejudiciilor care vor putea fi stabilite și prin procedura specială reglementată de Legea 85/2006.
Cu privire excepția prescripției dreptului la acțiune creditoarea a arătat că și aceasta este neîntemeiată câtă vreme potrivit art. 16 lit. a din Decretul nr. 167/1958 prescripția se întrerupe prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripția.
Astfel, debitoarea, prin adresele emise sub nr. 244/24.06.2005, 402/09.11.2005 și 309/17.07.2006 a recunoscut datoriile față de creditoare, încercând reeșalonarea acestora în alt grafic decât cel prevăzut de contractele de credit, iar conform adresei nr. 950/11.08.2003 prin care s-a înființat poprirea asupra conturilor debitoarei la Românească SA - Sucursala A, poprire în vigoare și la această dată, a fost emis Ordinul de plată nr. 470/01.10.2004 de către terțul poprit SC Com SRL.
Creditoarea a solicitat și respingerea excepției puterii de lucru judecat ca neîntemeiată, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 163 alin. 1 Cod procedură civilă, obiectul dosarelor invocate de debitoare fiind contestație la executare împotriva unor acte de executare, întemeiate pe dispozițiile art. 399 Cod procedură civilă în timp ce prezenta cauză are ca temei procedura specială reglementată de legea 85/2006.
Creditoarea a solicitat și respingerea excepției de litispendență pe care a considerat-o amalgamată intenționat cu constituirea ca parte civilă în procesul penal, motivată de faptul că în dosarul penal se judecă acțiunea penală îndreptată împotriva inculpatului G pentru săvârșirea unor fapte penale, procedură declanșată de DNA și având ca obiect o procedură total diferită de cea reglementată de Legea 85/2006 iar procedura este îndreptată împotriva persoanei juridice SC SRL și nu împotriva administratorului acesteia Procedura insolvenței are un caracter concursual, colectiv și egalitar având drept obiect satisfacerea creanțelor tuturor creditorilor, iar patrimoniul entității aflate în insolvență nu se confundă cu patrimoniul administratorului
Creditoarea s-a opus suspendării judecății deoarece litigiul penal are ca obiect tragerea la răspundere penală a inculpatului G și poate avea efect doar în cazul unei acțiuni de atragere a răspunderii acestuia, fără a avea înrâurire hotărâtoare asupra cererii privind declararea insolvenței societății debitoare.
În privința fondului cauzei creditoarea a solicitat respingerea contestației și admiterea cererii sale, cererea de probațiune cu expertiza nefiind utilă și pertinentă judecării cauzei, deoarece aceasta ar fi utilă doar în cazul lămuririi unor împrejurări de fapt neclare, lucru care nu se impune în cauză.
Având în vedere chestiunile invocate de cele două părți prin contestația la insolvență, întâmpinarea la aceasta și răspunsul la întâmpinare, precum și faptul că în legătură cu creditul din care rezultă creanța creditoarei față de debitoare și cu modul în care acest credit a fost obținut și utilizat, pentru a putea fi soluționate excepțiile invocate, judecătorul sindic a întreprins măsuri pentru a obține copii din dosarul penal nr- al Tribunalului Ialomița - Secția penală în care s-a pronunțat sentința penală nr. 352/F/2007.
Astfel, a fost comunicat la dosar extras din dispozitivul acestei sentințe penale, precum și sentința penală nr. 352/F/18.05.2007 pronunțată de Tribunalul Ialomița în cauza penală privind pe inculpatul G și partea responsabilă civilmente SC SRL A, integral.
Analizând această sentință penală, judecătorul sindic a constatat că ea a avut ca obiect o serie de fapte penale privind mai mulți inculpați, mai multe instrumente de plată și mai multe societăți, diferite bănci, având calități diferite, respectiv părți responsabile civilmente, părți vătămate, că instanța penală a analizat nu doar faptele penale ci și acțiunile civile formulate în cadrul procesului penal pe care le-a soluționat împreună, o parte dintre faptele analizate având legătură directă cu creditele invocate în prezenta acțiune de către creditoare, cu incidentele la aceste credite diferitele încercări de plată cu titluri de plată (CEC-uri, bilete la ordin), în cele din urmă inculpatul G fiind obligat să acopere prejudiciul în sumă de 14.427.963.512,65 lei cauzat creditoarei Românească SA T în solidar cu părțile responsabile civilmente firmele grupului, motivat și de faptul neacordării de garanții constând in CEC și bilete la ordin emise de SNP - Agenția comercială
Cum inculpatul a fost obligat la plată în solidar cu părțile responsabile civilmente din grupul, din acest grup făcând parte mai multe societăți și anume: Sc SRL A, SC Internațional SRL A, SC SRL A, SC SRL A, SC SRL A, SC SRL A, SC 94 SRL A, ultimele două având ca administratori pe alți doi inculpați însă fiind sub influența directă a inculpatului G în ceea ce privește administrarea acestora, reunite generic de instanța penală sub denumirea "grupul ", grup din care mai fac parte și alte societăți, instanța a avut în vedere acest fapt.
Judecătorul sindic în baza dispozițiile art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă, analizînd excepțiile a reținut următoarele:
În privința excepției privind prescripția dreptului la acțiune al creditoarei, judecătorul sindic a constatat că, deși termenul scadent al plății conform contractelor de creditare a fost 16.03.2003, respectiv 21.03.2003, acesta nu s-a împlinit, fiind întrerupt, potrivit art. 16 lit. a și c din Decretul nr. 167/1958, prin recunoașterea debitelor făcute chiar de debitoare prin adresele nr. 244/24.06.2005, 402/09.11.2005 și 309/17.07.2006 prin care s-a încercat reeșalonarea plății creditului, adrese care au fost depuse la dosar în copie certificată la filele 81-84 și 90 dosar fond. O parte din credit a fost achitată prin intermediul terțului poprit SC Com SRL cu ordinul de plată nr. 470/4.10.2004 iar poprirea înființată asupra conturilor debitoarei la data de 11.08.2003 nu a fost niciodată desființată și este în vigoare și în acest moment, această poprire încadrându-se în actul descris la lit. c din art. 16 al Decretului 167/1958. Față de considerentele de mai sus această excepție a fost respinsă ca neîntemeiată și în considerarea datei la care a fost începută urmărirea penală.
Cu privire la excepția puterii de lucru judecat judecătorul sindic a constatat că nu sunt îndeplinite dispozițiile art. 1201 cod civil și nici cele ale art.161 alin. 1 Cod procedură civilă, deoarece acțiunile invocate de către debitoare au avut alt obiect, respectiv contestație la executare întemeiată pe Codul d e procedură civilă și nu o acțiune întemeiată pe procedura specială prev. de Legea 85/2006, motiv pentru care a respins și această excepție.
Cu privire la excepția de litispendență, aceasta a fost respinsă ca neîntemeiată deoarece cele două proceduri, respectiv procedura penală și procedura specială prevăzută de Legea 85/2006 nu au nimic în comun, potrivit dispozițiilor art. 149 din legea 85/2006, aceasta se poate completa, în măsura compatibilității lor cu prevederile Codului d e procedură civilă, a Codului civil, Codului comercial român și ale Legii nr. 637/2002 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internațional privat în domeniul insolvenței, procedura insolvenței fiind incompatibilă cu procedura penală.
În privința excepției lipsei de interes judecătorul sindic a constatat că creditorul își justifică interesul prin existența unei creanțe a debitorului său pe care nu a putut să o recupereze prin alte mijloace, sechestrul asigurator nefiind un mijloc de îndepărtare a acestui interes ci doar un mijloc de conservare a patrimoniului debitoarei în vederea acoperirii prejudiciilor, interesul creditorului fiind justificat prin dispozițiile speciale ale art. 3 pct.6 din Legea 85/2006, motiv pentru care a respins și această excepție precum și excepția de inadmisibilitate.
În privința cererii de suspendare a judecății pe motiv că procesul penal nu a fost încă finalizat, judecătorul sindic a constatat că această cerere este neîntemeiată, deoarece pentru deschiderea procedurii insolvenței este nevoie de a se cunoaște condițiile ce se cer a fi întrunite cumulativ la data formulării cererii de deschidere a procedurii și nu la o dată ulterioară, respectiv la data soluționării acțiunii civile din procesul penal, nefiind îndeplinită condiția prevăzută de art. 244 alin. 1 pct.1 și 2 Cod procedură civilă, motiv pentru care a respins cererea de suspendare a judecății.
În privința fondului contestației la insolvență, contestație ce a fost analizată înaintea cererii principale potrivit dispozițiilor art. 33 din legea 85/2006 judecătorul sindic a constatat că motivul pentru care debitoarea consideră că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Legea 85/2006 privind datoria sa față de creditoare, în sensul că aceasta nu este certă, lichidă și exigibilă, nu este dovedită și nici motivată, nici măcar în fapt, simplul fapt că creditoarea a renunțat la judecată în dosarul nr. 4874/2006 al Judecătoriei Arad nefiind de natură să demonstreze incertitudinea, nelichiditatea și neexigibilitatea creanței. De altfel în dosarul mai sus menționat a fost admisă contestația la executare deoarece nu se putea executa vânzarea imobilului la licitație câtă vreme era în ființă sechestrul instituit de PNA, fapt ce nu duce la concluzia că această creanță este necertă, nelichidă, neexigibilă. Pentru aceste motive, judecătorul sindic a respins contestația la insolvență.
În privința cererii principale judecătorul sindic a constatat că pentru a putea fi deschisă procedura insolvenție față de o societate trebuiesc îndeplinite, concomitent, mai multe condiții și anume: creanța să fie lichidă, certă și exigibilă de mai mult de 30 de zile, în cuantum de minim 10.000 lei, insolvența fiind dovedită doar în condițiile și în înțelesul art. 3 alin. 1 pct.a și b din Legea 85/2006.
S-a apreciat de către instanța de fond că în speță, creanța creditoarei îndeplinește condiția de prag minim, însă nu îndeplinește celelalte condiții, cu excepția condiției privind lichiditatea, creanța fiind exprimată în lei, deoarece aceasta provine dintr-o creditare acordată societății comerciale SRL A, în baza unor contracte dintre creditoare și această societate reprezentată de administratorul său G, credite care au fost obținute prin intermediul unor fapte penale de care este responsabil acest administrator, potrivit sentinței penale. Chiar dacă persoana juridică face acte de comerț prin intermediul reprezentanților săi legali, prezumția legală că faptele reprezentanților sunt faptele persoane juridice însăși a fost răsturnată cu ocazia cercetării penale.
Pe de altă parte, s-a apreciat că nu se cunoaște întinderea creanței pentru care debitoarea SC SRL este răspunzătoare față de creditoare, câtă vreme ea a fost obligată ca societate responsabilă civilmente împreună cu alte societăți ce constituie grupul, conform celor mai sus reținute. Nu în ultimul rând, procesul penal nu a fost încă finalizat, creditoarea putând formula o cerere de deschidere a procedurii doar după ce creanța sa devine exigibilă după mai mult de 30 de zile potrivit disp. art. 3 alin. 1 pct. 6 din legea 85/2006, respectiv după ce sentința penală va deveni irevocabilă, sentință care conține și soluționarea acțiunii civile formulată de creditoarea din prezenta cauză.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs creditoarea SC COMERCIALĂ ROMÂNEASCĂ SA - MEMBRĂ A GRUPULUI NATIONAL BANK OF, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și pe fond admiterea cererii de deschidere a procedurii insolvenței împotriva debitoarei SC SRL.
În motivarea recursului, s-a invocat art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, că hotărârea atacată este lipsită de temei legal și este dată cu aplicarea greșită a legii, arătând că în speță creanța este certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 30 de zile, în cuantum de peste 10.000 lei, că prima instanță a recunoscut că este îndeplinită condiția de "prag minim", dar a apreciat că nu este cunoscută întinderea acesteia, întrucât în procesul penal a fost atrasă răspunderea fostului administrator al debitoarei, precum și a altor societăți conduse de acesta, ca părți responsabile civilmente. S-a mai apreciat de către prima instanță că numai rămânerea irevocabilă a sentinței penale ar putea îndreptăți banca să formuleze o cerere potrivit Legii nr. 85/2006.
Recurenta consideră că o astfel de hotărâre este lipsită de temei legal și este dată cu aplicarea greșită a legii, întrucât creanța sa este certă, după cum rezultă din contractele de credit bancar nr. -/30.01.2003 și nr. -/04.02.2003 și aș căror cuantum, la data introducerii cererii, este de 1.702.426,27 lei RON, sumă care nu a fost contestată de către debitoare. Arată că asupra lichidității, exigibilității și cuantumului - condiția de prag minim, instanța de fond s-a pronunțat ca fiind îndeplinită. Se mai arată că debitorul principal al băncii este SC SRL, ale cărei obligații decurg dintr-un raport juridic obligațional direct încheiat în nume și în cont propriu față de creditoarea recurentă, obligații care se regăsesc în bilanțul contabil al persoanei juridice aprobat, potrivit legii, de către asociații proprii.
Recurenta învederează că antrenarea răspunderii a fostului administrator și altor societăți comerciale aparținând aceluiași grup, ca părți responsabile civilmente în procesul penal s-a făcut în temeiul obligațiilor personale asumate de inculpatul G, prin avalul dat pe un bilet la ordin emis de societatea debitoare SC SRL și consideră că nu poate prezenta relevanță în cauză având în vedere și faptul că dosarul penal nu este finalizat. Chiar dacă răspunderea penală va fi stabilită în mod definitiv și irevocabilă, în calitate de creditor, nu ar mai fi nevoită sau îndrituită să mai solicite antrenarea răspunderii organelor de conducere, existând deja o judecată săvârșită. Arată că în speță creanța băncii împotriva debitoarei este de 17.024.262.700 lei ROL, iar despăgubirile acordate băncii în procesul penal sunt de 14.427.963.512,65 lei ROL.
Creditoarea recurentă arată că între aceasta și societățile din grup nu există raporturi juridice directe, iar partea responsabilă civilmente în procesul penal este un debitor solidar alături de inculpat și împotriva acestora partea civilă se poate îndrepta numai la momentul executării sentinței penale și numai în limita dispozițiilor civile ale acesteia. Se invocă dispozițiile Legii 85/2006 care sunt de strictă interpretare și orice condiționare a unei cereri promovată sub incidența acesteia, nu înseamnă decât paralizarea efectelor acestei legi și punerea creditorilor în situația de a nu-și mai putea recupera creanța de la persoana care s-a obligat direct, recurenta apreciind că este îndreptățită să-și recupereze creanța, că oricum nu poate recupera mai mult decât are dreptul, că debitorul are la îndemână contestația la executare, menționând că dispozițiile legii speciale se completează cu cele ale Codului d e procedură civilă dacă nu sunt incompatibile, ceea ce nu este cazul în speță.
Cu toate acestea, așa cum se susține de către debitoarea SC SRL, în cadrul procesului penal a fost atrasă răspunderea fostului administrator al debitoarei, ca parte responsabilă civilmente, însă, numai după rămânerea definitivă a sentinței penale, se poate cere punerea în executare sau încerca prin orice modalitate legală recuperarea creanței acolo stabilite, respectiv s-ar putea declanșa procedura conform Legii 85/2006.
Față de prevederile art. 3 din Legea 85/2006 care conțin condițiile legate de existența unei creanțe certe, lichide și exigibile mai mult de 30 de zile și existența unei valori prag minim de 10.000 lei, condiții care trebuie îndeplinite în mod obligatoriu, în speță, cum cererea de declanșare este întemeiată pe înscrisuri ce fac obiectul unei judecăți penale, instanța civilă nu poate aprecia asupra acestora.
În notele de ședință depuse la dosar, debitoarea intimată arată că prin rechizitoriul Parchetului Național Anticorupție au fost trimiși în judecată mai mulți inculpați, printre care și administratorul debitoarei, care prin crearea unui mecanism financiar au obținut credite bancare, activitățile infracționale desfășurându-se prin intermediul mai multor societăți comerciale, conform sentinței penale nr. 352/18.05.2007 nedefinitivă a Tribunalului Ialomița pronunțată în dosarul nr-. În acest dosar intimata arată că s-a constituit parte civilă cu suma de 11.262.238.232 lei ROL, cu precizarea că acesta este prejudiciul cauzat, deși prin expertiza efectuată în cauză s-a constatat că prejudiciul este în sumă de 14.427.963.521,65 lei, la care a fost obligat inculpatul G și părțile responsabile civilmente, firmele grupului.
Fără a nega existența solidarității comerciale, în acest stadiu procesual, din susținerile inculpatului G făcute în declarațiile date ar rezulta că a achitat creditele contractate, precum și dobânzile, că debitele care figurau față de anumite bănci puteau fi acoperite printr-un credit pe care urma să îl primească și din valorificarea garanțiilor imobiliare.
Astfel, însușindu-și apărările debitoarei, Curtea consideră că nu se poate vorbi despre o certă, lichidă, exigibilă, cu un prag de peste 10.000 lei RON, menționând că inculpatul Gad eclarat apel împotriva hotărârii penale, unul dintre motivele de apel fiind și despăgubirile civile la care a fost obligat.
În consecință, față de aspectele de fapt și de drept mai sus expuse, Curtea, nu a fost sesizată cu nici un motiv de modificare sau de casare, în cuprinsul recursului.
Astfel că, raportat la disp. art. 312 Cpc, cu aplic. art. 3 din nr. 85/2006, va respinge recursul declarat de creditoarea SC COMERCIALĂ ROMÂNEASCĂ SA - MEMBRĂ A GRUPULUI NATIONAL BANK OF împotriva sentinței civile nr. 2869/2007 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, pe care o apreciază ca fiind temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de creditoarea SC COMERCIALĂ ROMÂNEASCĂ SA - MEMBRĂ A GRUPULUI NATIONAL BANK OF împotriva sentinței civile nr. 2869/2007 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 18.02.2007.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red./11.03.2008
Tehn./11.03.2008/2 ex.
Primă instanță: Tribunalul Arad
Judecător:
Președinte:Anca ButaJudecători:Anca Buta, Marian Bratiș, Petruța Micu
