Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 1440/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA | Operator date - 2928 |
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA | |
SECȚIA COMERCIALĂ | Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR. 1440 /
Ședința publică de la data de 10 noiembrie 2009 |
Curtea compusă din: |
PREȘEDINTE: Raluca Suciu |
JUDECĂTOR 2: Maria Ofelia Gavrilescu |
JUDECĂTOR 3: Csaba |
Grefier: - |
Pe rol judecarea recursurilor declarate de creditoarele ANAF - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, AVAS împotriva Sentinței civile nr. 338/25.02.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- având ca obiect - procedura insolvenței - societăți cu răspundere limitată, în contradictoriu cu intimata SC COM SRL PRIN LICHIDATOR EXPERT.
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsind:
- Recurenta creditoare ANAF - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE,
- Recurenta creditoare AVAS,
- Intimata SC COM SRL PRIN LICHIDATOR EXPERT.
Procedură legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Constatând că recurentele ANAF - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, AVAS au solicitat judecarea cauzei în lipsă, în temeiul art.242 alin. 2.proc.civ. Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor de față, constată:
Prin Sentința civilă nr. 338/25.02.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- s-a admis propunerea lichidatorului EXPERT, dispunându-se închiderea procedurii insolvenței debitoarei SC COM SRL.
Pentru a pronunța această soluție, judecătorul-sindic din cadrul Tribunalului Arada reținut că sunt incidente dispozițiile art. 131 din Legea nr. 85/2006, practicianul desemnat neidentificând bunuri în averea debitoarei și niciunul dintre creditori neavansând cheltuielile necesare continuării procedurii.
Prin recursul declarat, creditoarea ANAF - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE a solicitat admiterea acestuia, modificarea în tot a sentinței și continuarea procedurii.
Făcând referire la dispozițiile art. 4 alin. 4, art. 11 lit. g, art. 147 din Legea insolvenței, creditoarea a apreciat că nu se justifică închiderea procedurii, în cauză nefăcându-se demersuri pentru identificarea bunurilor din patrimoniul debitoarei, după cum nu s-au luat măsurile necesare obținerii actelor contabile, chiar prin formularea unei plângeri penale împotriva fostului administrator.
În drept, recurenta a indicat dispozițiile art. 304 pct. 5, 9.proc.civ. art. 304 ind. 1.proc.civ.
Creditoare a AVAS a solicitat admiterea recursului declarat și modificarea în tot a sentinței recurate în sensul continuării procedurii.
Criticile recurentei vizează neidentificarea persoanei din conducerea debitoarei, vinovate de deturnarea sumelor oprite de la angajatul asigurat și folosite în alte scopuri decât cel prevăzut de lege, respectiv virarea sumelor reținute către CAS; deturnarea sumelor, privită în contextul stării de insolvență a debitoarei, prezumă administrarea cu rea-credință sau cu neglijență a societății debitoare, astfel încât se impunea ca raportul întocmit de practician să menționeze persoanele cărora le-ar fi imputabilă starea de insolvență, totodată impunându-se utilizarea sumelor necesare continuării procedurii din fondul de lichidare.
În drept, recurenta a indicat dispozițiile art. 304 ind. 1, 304 pct. 9.proc.civ.
Examinând recursurile declarate de creditoarele ANAF - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE prin raportare la dispozițiile art. 304 ind. 1, 304 pct. 9.proc.civ. Curtea constată că acestea sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
Din analiza art. 2 din Legea insolvenței rezultă că scopul acestei legi îl reprezintă instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvență. Organele care aplică procedura sunt instanțele judecătorești, judecătorul-sindic, administratorul judiciar și lichidatorul, astfel cum prevede art. 5, prin urmare adunarea creditorilor nu este organ al procedurii, însă realizarea drepturilor și obligațiilor creditorilor este asigurată de organele de procedură, a căror obligație primordială este de a asigura cu celeritate derularea procedurii. Se observă totodată că, legea oferă creditorilor dreptul de a individualiza practicianul în insolvență, judecătorul-sindic fiind ținut de hotărârea adunării creditorilor prin care se alege practicianul; cu toate că practicianul este interfața judecătorului-sindic în raport cu ceilalți participanți la procedura colectivă, astfel încât exercițiul atribuțiilor sale presupune o relație de colaborare și coordonare cu judecătorul-sindic, bazată pe încredere, legea nu permite judecătorului să refuze creditorilor desemnarea practicianului pe considerente de oportunitate.
Contestând activitatea organelor de procedură, creditorii sunt ținuți a proba încălcarea obligației prevăzute de art. 5 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, în sensul că trebuie demonstrat ceea ce nu a făcut organul procedurii în cauză pentru a îndeplini obligația de asigurare a celerității și a realizării drepturilor și obligațiilor celorlalți participanți la procedură. Nimic nu împiedică creditorii ca, afirmând neexecutarea conformă a obligației practicianului în sensul art. 5 alin. 2, să solicite judecătorului-sindic în temeiul art. 20 înlocuirea acestuia, obligarea la plata amenzii ori la plata despăgubirilor.
În speță, recurentele creditoare au preferat să conteste activitatea practicianului direct în calea de atac, afirmând omisiunea acestuia fie de a identifica bunurile aflate în patrimoniul debitorului, fie de a formula plângere penală în condițiile art. 147 din lege, fie de a formula acțiunea în atragerea răspunderii patrimoniale în baza art. 138 alin. 1.
Într-adevăr, în cazul prevăzut de art. 131 este necesar a se stabili în prealabil dacă creanțele nu pot fi acoperite prin antrenarea răspunderii persoanelor din conducerea societății debitoare, însă în speță lichidatorul nu a identificat incidența vreunei situații de natură a antrena răspunderea în condițiile art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, după cum nici comitetul creditorilor nu a solicitat a fi autorizat pentru formularea acțiunii în temeiul art. 138 alin. 3.
Se retine totodată că, pentru închiderea procedurii în condițiile art. 131 lichidatorul judiciar convoacă toți creditorii în scopul avansării sumelor necesare continuării procedurii. În urma acestei convocări, dacă nu sunt avansate sumele necesare, se întocmește un raport de activitate, în care se propune închiderea procedurii pentru lipsa bunurilor. În această situație nu se impune întocmirea unui raport final în sensul art. 129, cât timp dispozițiile art. 131 nu condiționează închiderea procedurii de întocmirea unui raport final, ci de avansarea sumelor necesare continuării procedurii.
Într-adevăr, practicianul este obligat, conform art. 20 alin. 1 lit. a din Legea nr. 85/2006, să examineze situația economică a debitorului și a documentelor depuse conform prevederilor art. 28 și 35, art. 25 alin. 1 lit. a obligând la examinarea activității debitorului asupra căruia se inițiază procedura în raport cu situația de fapt și întocmirea un raport amănunțit asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la insolvență, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă și a existenței premiselor angajării răspunderii acestora în condițiile art. 138. Conform art. 20 alin. 1 lit. i, practicianul este obligat să sesizeze de urgență judecătorul-sindic în cazul în care constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative, dispoziții legale menite a evita cheltuielile suportate din fondul de insolvență prevăzut de art. 4, inutile în raport de situația de fapt și scopul declarat al procedurii - acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvență.
În exercitarea acestor atribuții, practicianul a învederat, prin raportul de activitate depus la dosarul cauzei încă de la data de 19.11.2008, notificarea Primăriei în vederea obținerii de informații referitoare la bunurile mobile și imobile supuse impozitării aparținând debitoarei, precum și răspunsul instituției în sensul că debitoarea nu deține bunuri supuse impozitării. A precizat practicianul că, în vederea preluării actelor și documentelor debitorului, s-a deplasat la sediul declarat al debitoarei, constatând că la sediul societății nu se mai desfășoară activitatea comercială a debitoarei, în acel spațiu funcționând o altă societate comercială.
De asemenea, prin raportul de activitate depus la dosarul cauzei la data de 25.02.2009, s-au reiterat constatările privind lipsa bunurilor, precizându-se că, niciunul dintre creditori, deși notificat, nu a avansat sume de bani în vederea continuării procedurii, practicianul formulând propunerea de închidere a procedurii în condițiile art. 131 din Legea nr. 85/2006. Intenția practicianului de a propune închiderea procedurii colective, fără atragerea răspunderii patrimoniale, a fost notificată creditorilor, astfel cum rezultă din borderoul de expediție depus la dosarul de fond, la data de 20 februarie 2009. Propunerii practicianului, de închidere a procedurii i s-a dat eficiență la data de 25.02.2009, comitetul creditorilor având posibilitatea de a solicita autorizarea în sensul art. 138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006; o astfel de cerere nu a fost formulată.
Conform art. 723.proc.civ. drepturile procesuale trebuie exercitate cu bună-credință și potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege. În condițiile în care creditorii nu au înțeles să uzeze, anterior închiderii procedurii, de niciun mijloc pus la dispoziție de legea insolvenței pentru a cenzura activitatea practicianului, modificarea sentinței recurate în sensul continuării procedurii colective nu se justifică. Curtea nu identifică motivul pentru care creditorii nu au formulat ei înșiși plângere penală în baza art. 147 din Legea nr. 85/2006, în condițiile în care au considerat că se impune atragerea răspunderii penale a administratorului statutar, după cum, apreciind corect raționamentul prezumțiilor succesive ce ar atrage răspunderea patrimonială, nu au înțeles să formuleze cererea de autorizare în vederea introducerii acțiunii în răspundere patrimonială în baza art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Pentru aceste considerente, constatând că hotărârea judecătorului-sindic este temeinică și legală, în conformitate cu prevederile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, art. 312.proc.civ. urmează a se respinge recursurile creditoarelor ANAF - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A și AVAS, ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile creditoarelor ANAF - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, AVAS împotriva Sentinței civile nr. 338/25.02.2009 pronunțată de TRIBUNALUL ARAD în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata SC COM SRL PRIN LICHIDATOR EXPERT.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | JUDECĂTOR, |
GREFIER, |
Red. - 10.12.2009
Thred. - 2 ex - 11.12.2009
PRIMA INSTANȚĂ: TRIBUNALUL ARAD
Judecător-sindic: LILIANA ȘODINCA
Președinte:Raluca SuciuJudecători:Raluca Suciu, Maria Ofelia Gavrilescu, Csaba
