Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 150/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 150/R-
Ședința publică din 13 Februarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ioana Bătrînu judecător
JUDECĂTOR 2: Dumitru
JUDECĂTOR 3: Ioana Miriță
Grefier: - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursurilor declarate de debitoarea SC SRL, cu sediul în comuna, județul N, prin administrator și lichidator, cât și de creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în P N,- bis, județul N, împotriva sentinței comerciale nr. 639/F din 22 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-creditori SC SRL P, cu sediul în P N,-,.B,.5, județul N și AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ, cu sediul în P N, str. -, nr. 21,.13, parter, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura, legal îndeplinită.
Dezbaterile asupra recursurilor au avut loc în ședința publică din 06.02. 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
Pronunțarea asupra recursurilor s-a amânat la data de 13.02.2009, când în urma deliberării s-a pronunțat următoarea decizie.
CURTEA
Constată că, prin sentința nr.639/F/22 septembrie 2008 a Tribunalului Comercial Argeșa fost admisă cererea formulată de creditoarea Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă N () împotriva debitoarei SC SRL, a fost respinsă contestația formulată de debitoare împotriva cererii de insolvență formulată de AJOFM; a admis cererea formulată de creditoarea SC SRL PNî mpotriva aceleiași debitoare și a fost respinsă contestația formulată de aceasta din urmă împotriva cererii de deschidere a procedurii de insolvență formulată de creditoarea SC SRL; a fost admisă contestația formulată de debitoarea SC SRL împotriva cererii de deschidere a procedurii de insolvență formulată de Direcția Generală a Finanțelor Publice N (DGFP) și a fost respinsă cererea formulată de aceasta din urmă pentru deschiderea procedurii de insolvență a debitoarei; a fost dispusă deschiderea procedurii insolvenței generale împotriva debitoarei SC SRL, a fost numit administrator judiciar și au fost luate celelalte măsuri specifice deschiderii procedurii.
Pentru a decide astfel,judecătorul-sindicdin cadrul Tribunalului Comercial Argeșa constatat că la 6 martie 2006 a solicitat deschiderea procedurii generale de insolvență pentru debitorul SC SRL, debitor al creanțe certe, lichide și exigibile de 171.840 lei, reprezentând taxe și impozite.
De asemenea,judecătorul-sindica constatat că debitoarea a formulat contestație la 21.03.2006 prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată sub motiv că sumele solicitate nu sunt datorate.
Verificând această contestațiejudecătorul-sindica dispus efectuarea expertizei contabile și a constatat că potrivit concluziilor acestui raport debitoarea nu datorează suma solicitată.
Judecătorul-sindic a mai constatat că la 7 noiembrie 2006, AJOFM a solicitat deschiderea procedurii generale de insolvență împotriva aceluiași debitor pentru neplata creanței certe, lichide și exigibile în sumă de 175.000 lei, stabilită prin sentința penală nr.256/23.06.2006 a Judecătoriei Sf.G; că debitoarea a formulat contestație împotriva acestei cereri, invocându-se faptul că creanța nu este certă, lichidă și exigibilă.
Totodată,judecătorul-sindica mai constatat că la 28 noiembrie 2006, SC SRL PNa solicitat deschiderea procedurii generale de insolvență împotriva aceluiași debitor pentru o creanță de 299.284 lei stabilită prin sentința penală nr.256/23.06.2006 pronunțată de Judecătoria Sf.G; și că debitorul a contestat această cerere invocându-se faptul că datoria nu este certă, lichidă și exigibilă.
Prin încheierea din 24.04.2007 a fost dispusă conexarea cererii formulate de AJOFM la dosarul nr-, iar prin încheierea din 29.08.2007 a fost dispusă conexarea cererii formulate de SC SRL la același dosar nr-.
Prin încheierea nr.3783 din 21.11.2007 Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost dispusă strămutarea cauzei de la Tribunalul Neamț la Tribunalul Comercial Argeș.
1. Verificând contestațiile formulate de debitorul SC, judecătorul-sindic a constatat că, creanțele celor două creditoare AJOFM și SC SRL sunt certe, lichide și exigibile, fiind stabilite prin sentința penală nr.256/23.06.2006 a Judecătoriei Sf.G, rămasă irevocabilă prin decizia penală nr.444 din 3.05.2007 a Tribunalului Covasna și a deciziei nr.133/19.02.2008 a Curții de Apel Brașov.
În concluzie,judecătorul-sindica decis respingerea celor două contestații, ca nefondate.
2. Cu privire la cererea formulată de pentru creanța de 171.840 lei,judecătorul-sindica constatat că aceasta nu este certă, lichidă și exigibilă deoarece creditorul nu a stabilit cu certitudine sumele datorate de debitor în condițiile în care acesta din urmă a achitat ulterior sume de bani și creditorul are de achitat la rândul său creanțe către debitor.
În concluzie, judecătorul-sindic a decis respingerea acestei din urmă cereri ca nefondată.
La 30 octombrie 2008, SC SRL a declarat recurs, criticând soluția judecătorului-sindic ca nelegală.
În motivare se susține că SC SRL și AJOFM nu sunt creditorii recurentei în sensul art.3 din Legea nr.85/2006, îndreptățiți să solicite deschiderea procedurii insolvenței deoarece nu îndeplinesc condițiile prevăzute de lege: nu au creanță certă, lichidă i exigibilă împotriva recurentei; nu au un drept de creanță asupra averii recurentei, iar sentința penală nr.256/23.06.2006 confirmată de deciziile instanțelor de apel și recurs, nu a generat un drept de creanță împotriva recurentei.
Se mai susține că sechestrul asigurător instituit a fost ridicat de instanța penală de fond prin încheierea pronunțată în ședința publica din 16 iunie 2004, astfel că cererile formulate de cei doi subiecți sunt inadmisibile.
II. La 31.10.2008 Nad eclarat recurs, criticând soluția instanței de fond ca nelegală.
În motivare se susține că judecătorul-sindic a reținut greșit că N are de achitat creanțe către debitorul SC SRL și că nu au fost făcute compensări între creanțele reciproce.
De asemenea, se susține că nu este întemeiată nici concluzia judecătorului-sindic, potrivit căreia creanța solicitată în sumă de 171.840 lei nu ar fi certă, lichidă și exigibilă deoarece creditoarea nu ar fi stabilit cu certitudine sumele datorate de debitor în condițiile în care ulterior acestea au mai fost plătite.
Recurenta mai susține că organul fiscal, nu este ținut de nicio regulă legală să efectueze compensarea creanțelor de drept, ci doar urmând procedura prevăzută de lege.
În acest sens, susține recurenta, potrivit art.116 alin.4 din OG nr.92/2003, organul fiscal poate efectua compensarea din oficiu ori de câte ori constată existența unor creanțe reciproce, cu excepția sumelor negative din deconturile de taxă pe valoarea adăugată, fără opțiune de rambursare. În speță, arată recurenta, deconturile de TVA depuse de debitoare nu au opțiune de rambursare, deci compensarea sumei de 79.857 lei, la care face referire expertul contabil, nu poate fi efectuată deoarece contravine legii.
De asemenea, se mai susține că, relativ la suma de 15.648 lei, considerată a fi plătită în plus, recurenta susține că potrivit art.117 din OG nr.92/2003, republicată, restituirea sumei achitate în plus se face la cererea debitorului, iar în cazul în care debitorul înregistrează și obligații bugetare organul fiscal efectuează compensarea și apoi restituie diferența debitorului.
În speță, susține recurenta, debitorul nu a depus cerere de restituire a sumelor plătite în plus, iar organul fiscal a fost în imposibilitatea legală de a efectua compensarea din oficiu, deoarece debitorul a depus deconturi de TVA cu sume negative, după care a efectuat și plăți, situație care nu dă dreptul organului fiscal de a efectua compensarea din oficiu.
Cu privire la concluzia potrivit căreia debitoarea nu datorează sumele preluate de N de la Casa Județeană de Pensii N (CJP) întrucât aceasta se regăsește în bugetul statului prin încasarea valorii contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni nr.9/22.02.2002, recurenta susține că aceste sume sunt datorate de debitoare pentru perioada ulterioară încasării valorii contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni menționat mai sus.
În fine, se mai susține că, creanța recurentei este certă, lichidă și exigibilă și chiar în cazul în care s-ar opta pentru rambursarea TVA sau a sumei de 15.648 lei, cuantumul creanței este superior valorii prag de 10.000 lei, situație menționată chiar de expertul contabil, astfel că la data introducerii cererii erau întrunite condițiile cumulative pentru deschiderea procedurii.
La 11 decembrie 2008, AJOFM a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat întrucât creanța acesteia este certă, lichidă și exigibilă, fiind constatată prin sentința penală nr.256/23.06.2006 a Judecătoriei Sf.
De asemenea, la 16 decembrie 2008, SC SRL a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat, întrucât creanța acesteia este certă, lichidă și exigibilă, titlul său de creanță fiind sentința penală nr.256/23.06.2006 a Judecătoriei Sf.G, prin care s-a menținut măsura sechestrului asigurător dispusă prin Ordonanța nr.13/P/2003 din 9.12.2003 de către Parchetul Național Anticorupție, aplicat prin procesul verbal încheiat la 11.12.2003 asupra unor bunuri imobile aparținând SC SRL la care este acționar cu 73,38% inculpatul, până la plata efectivă a debitului în sumă de 166.065,98 Ron.
Se mai susține că sechestrul asigurător constituie o măsură de indisponibilizare prin care se constituie o garanție preventivă în favoarea creditorului.
În consecință, susține intimata, instituindu-se măsura asiguratorie în favoarea SC SRL rezultă că aceasta este creditoare a debitoarei SC SRL.
În fine, se mai arată că în temeiul contractului de cesiune nr.2318/24.02.2004 recurenta s-a subrogat în drepturile cedentei - Sucursala N, în calitate de creditoare ipotecară pentru suma de 166.066,98 lei; și că din cuprinsul sentinței penale depusă la dosar rezultă că împrumutul acordat de BCR - Sucursala N inculpatului și restituit băncii de către cesionara SC SRL a fost folosit pentru cumpărarea de acțiuni la SC SRL și în consecință SC SRL a devenit creditor privilegiat al debitoarei SC SRL.
Curtea constată că debitoarea nu a formulat întâmpinare la recursul declarat de
Este fondat recursul declarat de ca și cel al debitoarei.
Sunt fondate criticile formulate de debitoarea SC SRL, încadrate din oficiu de curte în motivul prevăzut de art.304 pct.9 Cod pr.civilă.
Curtea constată că sentința penală nr.256/23.06.2006, rămasă definitivă și irevocabilă prin deciziile instanței de apel și a celei de recurs, nu constituie un titlu de creanță al SC SRL și al AJOFM împotriva recurentei SC SRL.
Verificând sentința arătată mai sus se constată că, potrivit textului sentinței arătate mai sus, instanța a dispus menținerea măsurii asiguratorie, dispusă prin Ordonanța nr.13/P/2003 a Parchetului Național Anticorupție - Serviciul Anticorupție B, aplicat prin procesul-verbal încheiat la 11.12.2003, până la plata efectivă a debitului.
De asemenea, din dispozitivul acestei hotărâri rezultă că inculpatul a fost condamnat pentru mai multe infracțiuni, iar pe latura civilă a fost admisă acțiunea civilă formulată de părțile civile, obligând pe inculpat în solidar cu partea responsabilă civilmente SC SRL să plătească părții civile Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă N suma de 175.000 Ron, reprezentând penalitate la creditul acordat; a fost anulat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.3522 din 19.12.2001 și a fost dispusă restabilirea situației anterioare de către inculpat în solidar cu partea responsabilă civilmente SC SRL, părții civile SC SRL, prin predarea în deplină proprietate și posesie a imobilului obiect al contractului; a fost obligat inculpatul cu partea responsabilă civilmente SC SRL să plătească părții civile SC SRL suma de 166.065,98 Ron achitată prin subrogarea sa în drepturile creditoarei Banca Comercială Română SA - Sucursala Județeană
Din dispozitivul sentinței arătate mai sus nu rezultă că SC SRL ori AJOFM ar fi creditoare a recurentei SC SRL. Faptul că prin dispozitivul sentinței a fost menținută măsura sechestrului asigurător, aceasta nu constituie în favoarea comercianților arătați un titlu de creanță.
Sechestru asigurător constituie o măsură asiguratorie care dă dreptul la un drept real asupra bunurilor sechestrate.
Dreptul real nu este sinonim cu dreptul de creanță; numai existența unui drept de creanță în patrimoniul SC SRL și AJOFM ar naște posibilitatea acestora de a se prevala de regulile Legii nr.85/2006 și să ceară deschiderea procedurii insolvenței.
În drept, potrivit art.3 pct.6 din Legea nr.85/2006,prin creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii insolvenței se înțelege creditorul a cărui creanță împotriva patrimoniului debitorului este certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 30 de zile.
Așa cum a fost arătat mai sus SC SRL și AJOFM nu au un drept de creanță împotriva recurentei, ci numai un drept real accesoriu, astfel că nu sunt întrunite condițiile deschiderii procedurii insolvenței la cererea acestora.
Nu poate fi reținută nici teza formulată de SRL prin care aceasta susține că, prin contractul de cesiune de creanță încheiat cu BCR - Sucursala N, ea s-ar fi subrogat în drepturile cedentei, în calitate de creditor ipotecar pentru suma de 166.066 lei și că inculpatul, cumpărând acțiuni de la SC SRL, intimata SC SRL ar deveni astfel creditoare a acesteia. Curtea constată că cesiunea de creanță invocată de intimată este opozabilă doar cedentului BCR - Sucursala N și împrumutatului. În consecință SC SRL nu este debitoarea SC SRL.
II. Sunt fondate criticile formulate de, încadrate din oficiu de curte în motivul prevăzut de art.304 pct.9 Cod pr.civilă.
Curtea constată că nu este fondată contestația formulată de debitoarea SC SRL (127 dosar nr-).
Potrivit acestei contestații nu ar avea o creanță împotriva debitoarei căci cea mai mare parte a datoriilor ar fi fost plătită în cadrul vechii procedurii a Legii nr.64/1995, iar celelalte sunt scutite conform legii de accelerarea privatizării pe o perioadă de 5 ani.
Verificând această apărare, curtea constată că a solicitat deschiderea procedurii insolvenței împotriva SC SRL, în temeiul unei creanțe de 178.840 Ron, constituită din 71.816 lei debit, 93.419 lei dobânzi și 6.605 lei penalități de întârziere, întemeiate pe faptul că din 6.08.2003 și până în prezent debitoarea nu a efectuat nicio plată în contul obligațiilor bugetare și că față de aceasta a fost emisă somațiile nr. 75329 din 2.09.2005, nr.65610 din 22.06.2003 și nr.2126 din 18.11.2005.
De asemenea, reclamanta a anexat deciziile privind calculul accesoriilor pentru neplata la termen a obligațiilor (11, 21, 57); somația de plată nr.2126 comunicată cu confirmare de primire la 30.11.2005 (56-74); titlurile executorii comunicate cu confirmare de primire din 7.07.2004 (75-92); somațiile de plată (92-105) pentru care a fost întocmit procesul verbal de comunicarea somațiilor din 3.11.2003 și, în fine, alte somații și titluri executorii (107-111), ca și situația TVA și a accesoriilor pe perioada anilor ianuarie 200-decembrie 2003 (15-18), situația veniturilor microîntreprinderii și a accesoriilor aferente pe aceeași perioadă (19) și situația fond handicap și accesoriile aferente pe aceeași perioadă (20).
La 27.07.2006, creditoarea a precizat, prin reprezentantul său, că debitoarea a achitat o mare parte din sumele datorate rămânând un rest de plată în sumă de 98.854 Ron, sumă menționată în practicaua încheierii din data de mai sus emisă de Tribunalul Neamț.
Aceeași precizare o face reprezentantul și în ședința publică din 28.09.2006.
De asemenea, în aceeași dată a fost menționată în încheierea instanței susținerea administratorului debitoarei că nu mai are nicio creanță neplătită și că suma precizată de creditoare se referă la creanța preluată de la Casa Județeană de Pensii, sumă ce a fost achitată însă în dosarul anterior de faliment.
Având în vedere apărările formulate, instanța a dispus efectuarea unui raport de expertiză.
Potrivit conținutului expertizei, rezultă că la momentul efectuării expertizei creditoarea pretinde plata sumei de 111.148 Ron, care s-ar compune din suma de 67.002 Ron transferată nelegal de la Casa Județeană de Pensii, așa cum afirmă și argumentează expertul (filele 207-221); că suma cu care fosta Direcție a s-a înscris în de distribuire în cadrul procesului de insolvență deschis față de SC SRL a fost achitată integral de debitoarea SC SRL, în concluzia raportului de expertiză creanța DGFP ar fi de 28.019 lei.
La 12.02.2007, își precizează în scris acțiunea, așa cum a făcut-o verbal în fața instanței, relevând că datoria debitorului față de creditor este de 111.148 lei.
La această cerere creditoarea a depus fișa sintetică totală evaluată la 24.11.2006 (251-282), decizia nr.200 din 13.11.2006 referitoare la obligațiile de plată accesorii aferente obligațiilor fiscale (283-309), decizia privind calculul accesoriilor pentru neplata la termen a obligațiilor (308) însoțită de decizia TVA și a accesoriilor aferente pe perioada 2000-2003, situația veniturilor microîntreprinderii pe aceeași perioada, situația fond handicap pe aceeași perioadă (309-315).
Prin încheierea din 22.01.2008, Tribunalul Neamța constatat că dosarul cauzei a fost strămutat la Tribunalul Comercial Argeș și a dispus trimiterea acestuia la instanța arătată.
În cursul soluționării cauzei la Tribunalul Comercial Argeș, expertul contabil a răspuns la obiecțiunile ridicate de
Din întreg ansamblul probatoriu, curtea constată că a emis deciziile de plată a unor datorii bugetare comunicate debitoarei la 20.11.2003 (11-56), somația de plată nr.2126 în care sunt enumerate titlurile executorii, de exemplu, titlul nr.94467 din 18.11.2005 cu termen de plată, perioada pentru care a fost calculată dobânda și cuantumul sumei datorate. Verificând aceste somații curtea constată că debitoarea datorează dobânda, potrivit titlurilor executorii, sumele enumerate în aceste titluri, respectiv 145.375 lei + 226 lei (69) + 5694 lei (70) + 4809 (72) + 7638 (74) +2 lei (75) + 1296 lei (76) + 3499 lei (77), etc. (78-91).
De asemenea, au fost comunicate somațiile în temeiul titlurilor executorii enumerate în somația din 22.06.2004 (92-105).
În fine, pentru suma de 111.148 lei, precizată ulterior de creditoare la 11.01.2007, aceasta a emis decizia cu privire la obligația de plată a accesoriilor aferente obligațiilor fiscale (250-309), neachitate din titlurile executorii anterioare.
Curtea constată că aceste creanțe nu au fost contestate în procedura specială prevăzută de art. 205 alin.1 Cod procedură fiscală, potrivit căruiadebitorul nemulțumit poate formula contestație împotrivampotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale; contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii.
În consecință, aceste creanțe au rămas definitive și ele trebuie să fie plătite de debitoare.
De asemenea, în speță sunt aplicabile și dispozițiile art.66 alin.2 din Legea nr.85/2006 potrivit căruianu sunt supuse procedurii de verificare creanțele bugetare rezultând dintr-un titlu executoriu necontestat în termenele prevăzute de legi speciale.
În condițiile legale arătate, curtea trebuie să verifice dacă debitorul datorează cel puțin suma de 10.000 lei prevăzută de art.3 pct.12 din Legea nr.85/2006, pentru a se putea lua în discuție întrunirea condiției minimului de creanță necesar pentru deschiderea procedurii insolvenței.
De asemenea, curtea are în vedere că prin contestația formulată de debitoare aceasta s-a apărat doar invocând plata creanțelor, nu și existența sau nu a stării sale de insolvabilitate.
În fine, curtea constată că debitoarea nu și-a mai susținut apărarea privind scutirea de creanță. De altfel, și în acest caz debitoarea trebuia să conteste titlul executoriu fiscal în procedura specială arătată mai sus, în care să invoce scutirea de plată.
Având în vedere concluziile raportului de expertiză (222 dosar nr-) potrivit cărora debitorul datorează suma de 28.019 Ron, rezultă că este întrunită condiția de deschidere a procedurii de insolvență, întrucât creanța reclamantei este mai mare de 10.000 lei.
Curtea precizează că, în această fază de judecată, nu este abilitată să stabilească suma exactă pe care o datorează debitoarea, ci doar să verifice dacă creanța este mai mare decât pragul de 10.000 lei prevăzut de textul arătat mai sus.
În consecință, curtea nu se poate pronunța în acest cadru procesual asupra cuantumului creanței datorată de debitoare, în afară de cel privind minimul de 10.000 lei.
Curtea observă însă că suma de 67.002 Ron, preluată de prin cesiune de la Casa de Pensii a Județului N, nu mai poate fi contestată în prezent, întrucât debitoarea nu a contestat titlul de creanță fiscală anexat la dosar. Simpla existență a unui schimb de corespondență cu Casa de Pensii sau cu alte instituții financiar-fiscale, nu are nicio valoare atâta timp cât nu a fost emisă o decizie a autorităților administrative ori o decizie a instanțelor de judecată de anulare a titlurilor fiscale.
În concluzie, contestația este nefondată și judecătorul-sindic trebuia să deschidă procedura de insolvență la cererea
Văzând și dispozițiile art.312 alin.3 Cod pr.civilă, se va admite recursul formulat de SC SRL, se va modifica sentința judecătorului-sindic în sensul că se vor admite contestațiile formulate de debitoarea arătată, împotriva cererilor de deschidere a procedurii de insolvență formulate de AJOFM și de SC SRL și se vor respinge cererile de deschidere a procedurii de insolvență formulată de acestea. Totodată, se va admite recursul formulat de, se va respinge contestația formulată de SC SRL împotriva cererii de deschidere a procedurii formulată de această din urmă creditoare și se va trimite cauza la aceeași instanță și, constatând că sunt îndeplinite condițiile de deschidere a procedurii de insolvență față de această creditoare, va continua procedura, deschisă deja. Se va menține în rest sentința.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile formulate de debitoarea SC SRL, cu sediul în comuna, județul N, prin administrator și lichidator, cât și de creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în P N,- bis, județul N, împotriva sentinței comerciale nr. 639/F din 22 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-creditori SC SRL P, cu sediul în P N,-,.B,.5, județul N și AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ, cu sediul în P N, str. -, nr. 21,.13, parter, județul
Modifică sentința de mai sus în sensul că admite contrestațiile debitoarei împotriva cererilor de deschidere a procedurii formulate de P N și P N și respinge cererile introductive.
Respinge contestația debitoarei împotriva cererii introductive formulate de
Menține în rest sentința.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 februarie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
18.02.2009
Red.DV
EM/4 ex.
Jud.sindic Gh.
Președinte:Ioana BătrînuJudecători:Ioana Bătrînu, Dumitru, Ioana Miriță
