Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 1614/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 667/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 1614
Ședința publică de la 19 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Eugenia Voicheci
JUDECĂTOR 2: Carmen Mihaela Negulescu
JUDECĂTOR 3: Gabriela
GREFIER -
*******************
Pe rol pronunțarea asupra recursurilor formulate de recurenta debitoare SC DE SRL împotriva încheierii din data de 17.06.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr- și împotriva sentinței comerciale 759/11.02.2009, pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata creditoare SC SRL și intimata administrator judiciar .
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 12 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când, având nevoie de timp pentru a delibera si pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, Curtea a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 19 2009, când a decis următoarele:
CURTEA
Asupra recursurilor comerciale de față
Prin sentința comercială nr.759 din 11 februarie 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului București - Secția a VII a Comercială, judecătorul-sindic a admis cererea formulată de creditoarea și, în baza art.26 alineat 1, a art. 33 alineat 6, a art.31 alineatele 1-2, cu raportare la art.1 alineat 1 punctul 1 și la art.3 punctele 12 și 24 din legea nr.85/2006, a deschis procedura insolvenței debitoarei DE, pe o perioadă de observație de 60 de zile.
A desemnat provizoriu ca administrator judiciar pe, cu o retribuție lunară de 2000 Ron exclusiv din averea debitoarei și cu atribuțiile prevăzute de art. 20 din legea nr.85/2006.
A luat măsurile subsecvente deschiderii procedurii.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul-sindic a reținut în esență că cererea creditoarei întrunește elementele prevăzute de art.31 alineat 1 din legea nr. 85/2006, respectiv ale art.112 cod procedură civilă, că în dovedirea creanței au fost depuse documentele justificative prevăzute de art.31 alineat 2 din lege, că debitoarea este în insolvență prezumată de mai mult de 30 de zile de la scadență și nu a mai fost supusă procedurii în ultimii 5 ani și că societatea creditoare are o creanță mult superioară valorii-prag de 10000 lei, fiind respectate și dispozițiile art.3 alineat 1 punctul 12 din lege. Pentru aceste considerente, a apreciat întrunite cerințele privind deschiderea procedurii generale a insolvenței societății debitoare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs motivat debitoarea, cauza fiind înregistrată sub același număr unic la 16 martie 2009 pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a V-a Comercială.
La termenul din 12 2009, recurenta debitoare a renunțat la judecata recursului prin petiție depusă la dosar, astfel încât Curtea, potrivit dispozițiilor art.316, raportat la art.298 și la art.246 cod procedură civilă, urmează a lua act de renunțarea la judecata recursului îndreptat împotriva sentinței de deschidere a procedurii.
Prin încheierea de la 17 iunie 2009, pronunțată în același dosar nr- al Tribunalului București - Secția a VII-a Comercială, judecătorul-sindic a dispus, printre alte măsuri legate de procedura insolvenței DE, aprobarea cheltuielilor în sumă de 83280 lei, privind conservare și depozitarea arhivei, cheltuieli ce urmează a fi suportate din averea debitoarei, conform hotărârii adunării creditorilor din 25 mai 2009. A dispus și prelungirea termenelor fixate prin sentința de deschidere a procedurii de insolvență cu 30, 15 și 15 zile.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs motivat debitoarea, cauza fiind înregistrată sun nr- la 14 octombrie pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a V-a Comercială.
În motivarea recursului a fost criticată măsura de prelungire a termenelor, susținându-se că administratorul judiciar nu a motivat cererea formulată în acest sens, deși dispozițiile art.62 alineat 2 din legea nr.85/2006 conferă posibilitatea prelungire a acestor termene numai în funcție de circumstanțele cauzei și pentru motive temeinice.
În cadrul aceleiași critici s-a susținut și că măsura a fost adoptată de judecătorul-sindic după ce termenele inițiale expiraseră, în aceste condiții cererea administratorului fiind practic fără obiect.
A doua critică vizează încuviințarea cheltuielilor de arhivare în condițiile în care arhiva nu a fost predată administratorului judiciar, ea aflându-se în continuare în custodia debitoarei.
Sub același aspect, recurenta a susținut și că suma solicitată este nedovedită, întrucât administratorul judiciar nu a depus la dosar un calcul justificativ.
Recursul este întemeiat în drept pe dispozițiile articolelor 299 și următoarele și 3041cod procedură civilă.
În cauză nu s-au depus întâmpinări.
La termenul din 3 decembrie 2009, în temeiul art.8 alineat 6 din legea nr.85/2006 Curtea a reunit cele două cauze, conexând dosarul nr- la dosarul nr-.
Față de actele și lucrările dosarului, de probele administrate în cauză, Curtea apreciază recursul declarat împotriva încheierii de la 17 iunie 2009 ca întemeiat și urmează să îl admită pentru următoarele considerente:
În mod temeinic susține recurenta debitoare că administratorul judiciar nu numai că nu a dovedit, dar nici nu a arătat care sunt motivele pentru care a solicitat prelungirea termenelor fixate prin sentința de deschidere a procedurii. În atare condiții, hotărârea prin care judecătorul-sindic a încuviințat această cerere este dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor articolului 62 alineatul 2 din legea nr.85/2006, întrucât nu au fost determinate circumstanțele concrete și motivele temeinice care au justificat prelungirea termenelor.
Hotărârea luată sub acest aspect de judecătorul-sindic este cu atât mai criticabilă cu cât a survenit în condițiile în care termenele fixate prin sentința de deschidere se împliniseră deja la momentul formulării cererii, prelungirea nelimitându-se în aceste împrejurări doar cu zilele indicate în hotărâre și care reprezentau maximul legal, ci cu mult mai mult, adăugându-se la maximul legal și perioada de la expirarea termenelor și până la pronunțarea hotărârii, ceea ce, evident, contravine dispozițiilor legale precitate.
În ceea ce privește hotărârea de încuviințare a cheltuielilor de arhivare, Curtea constată că aceasta a fost adoptată la cererea administratorului judiciar, care invocă în susținere hotărârea adunării creditorilor de la 25 mai 2009. Numai că din analiza acestei hotărâri, aflată la filele 302-305 ale duplicatului dosarului de fond, nu reiese că adunarea creditorilor ar fi hotărât asupra cuantumului sumei, neexistând o manifestare de voință neechivocă în sensul acceptării uneia din cele trei oferte prezentate. Din conținutul procesului verbal al acestei adunări reiese textual că adunarea creditorilor a fost de acord cu măsurile de conservare și depozitare a arhivei propuse de administratorul judiciar, nu cu una din cele trei oferte prezentate.
De altfel, Curtea apreciază că adunarea creditorilor nici nu avea posibilitatea reală de a face o selecție câtă vreme la dosarul cauzei nici nu există o ofertă din partea societății agreate de administratorul judiciar, respectiv,ci doar două oferte prezentate de către COM și GRUP către
În această situație, Curtea apreciază că suma supusă spre aprobare judecătorului-sindic cu titlu de cheltuieli de depozitare și de arhivare, o sumă considerabilă de altfel, nu a fost determinată pe baza unei selecții dintre mai multe oferte, întrucât în acest dosar de insolvență nu există practic nici o ofertă, pretinsele oferte fiind făcute unui terț. Acest aspect este de natură a crea dubii cu privire la justețea sumei determinate, fiind în interesul comun ca toate sumele alocate să fie corect și riguros determinate și să răspundă necesităților reale ale procedurii.
Aceasta cu atât mai mult cu cât alocarea la acest moment a unei sume pentru gestionarea arhivei societății debitoare nici nu se justifică. Se constată că prin hotărârea de deschidere a procedurii nu i s-a ridicat debitoarei dreptul de a-și conduce activitatea. Dimpotrivă, judecătorul-sindic a dispus expres că debitoarea poate să continue desfășurarea activităților curente pe durata perioadei de observație și să facă plăți către creditorii cunoscuți, care se încadrează în condițiile obișnuite de exercitare a activității curente, această posibilitate conferită presupunând accesul efectiv la documentele societății.
De altfel, nici nu s-a infirmat susținerea făcută de creditoare în motivele de recurs privitor la faptul că încă are posesia arhivei, nefiind predate decât documentele prevăzute de art.28 din legea nr.85/2006, acesta fiind un argument în plus privitor la aprobarea doar a acelor cheltuieli necesare derulării procedurii.
Din acest punct de vedere, hotărârea judecătorului -sindic,care nici nu este motivată, apare ca fără temei legal, această hotărâre dând girul unei solicitări nefundamentate a administratorului judiciar, care a avansat o sumă nesprijinită de documente justificative.
Toate aceste considerente conduc la concluzia că măsurile luate de judecătorul-sindic privitor la prelungirea termenelor și la aprobarea cheltuielilor de arhivare sunt luate cu aplicarea greșită a legii, cu încălcarea legii, respectiv fără temei legal, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art.304 punctul 9 cod procedură civilă.
În consecință, Curtea va admite recursul în conformitate cu dispozițiile art.312 alineatele1-3 cod procedură civilă și va modifica în parte încheierea atacată, în sensul respingerii cererilor formulate de administratorul judiciar privind prelungirea termenelor și aprobarea cheltuielilor de arhivare. Va menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Ia act că recurenta DE renunță la judecata recursului declarat împotriva sentinței comerciale nr.759 din 11 februarie 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului București - Secția a VII-a Comercială, în contradictoriu cu creditoarea și cu administratorul judiciar
Admite recursul declarat de recurenta DE împotriva încheierii de la 17 iunie 2009, pronunțată de judecătorul-sindic în dosarul nr- al Tribunalului București - Secția a VII-a Comercială.
Modifică în parte încheierea atacată, în sensul că respinge cererile administratorului judiciar de prelungire a termenelor fixate prin sentința de deschidere a procedurii și de aprobare a cheltuielilor privind conservarea și depozitarea arhivei.
Menține celelalte dispoziții ale încheierii atacate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
- -
GREFIER
-
Red. și tehnored.
2 ex.
21 decembrie 2009
Tribunalul București -Secția a VII-a Comercială
Judecător-sindic
Președinte:Eugenia VoicheciJudecători:Eugenia Voicheci, Carmen Mihaela Negulescu, Gabriela
