Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 163/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ
DECIZIE Nr. 163
Ședința publică de la 03 Martie 2008
PREȘEDINTE: Ioan Speianu
JUDECĂTOR 2: Sarmisegetuza Tulbure dr. - -
JUDECĂTOR 3: Alexandrina Zaharia dr. - -
Grefier - - -
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de contestatoarea Italia, cu sediul procedural ales la în Focșani,-,. 7, jud. V, împotriva sentinței comerciale nr. 358/ 29.10.2007, a încheierii din 11.10.2007 precum și a încheierii din 29.03.2007, pronunțate de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns pentru recurentă reprezentantul administratorului, avocat - și avocat -, lipsă fiind intimații - Import- Export V, V, B, Primăria mun. Focșani și lichidatorul judiciar Cont Focșani.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul că nu au sosit relațiile solicitate de la ribunalul Vrancea, apărătorul administratorului contestatoarei a depus la dosar întâmpinare și intimata - Import- Export a depus note de concluzii, după care;
Pentru ca reprezentantul recurentei să ia cunoștință de conținutul întâmpinării, Curtea, lasă dosarul la a doua strigare.
La apelul nominal făcut la a doua strigare a cauzei, părțile au răspuns ca în precedent.
Reprezentantul recurentei depune la dosar un set de înscrisuri cu opis, din care se comunică un exemplar și părții adverse.
Apărătorul administratorului învederează instanței că Italia își retrage recursul, sens în care depune o declarație de renunțare la recurs. Menționează că, așa cum rezultă din înscrisul depus, care se comunică, d-na este unicul administrator al societății, deci are calitate procesuală să reprezinte societatea.
Curtea pune în discuție posibilitatea ca recurenta, reprezentată acum de un alt administrator, conform hotărârii Tribunalului din - Italia, să-și poată retrage recursul, având în vedere că hotărârea respectivă nu poată și apostila instanței italiene competente, spre a fi recunoscută și în România.
Apărătorul lui susține că, în lipsa apostilei, recurenta este reprezentată în continuare de clientul său, renunțarea la recurs neputând fi luată în considerare.
Nefiind alte cereri se acordă cuvântul părților în dezbaterea recursului, solicitând să se trateze și apărarea intimaților privind lipsa interesului legitim al creditorului în a renunța la propria sa declarație de creanță și respectiv, în susținerea recursului ce urmărește acest scop.
Reprezentantul recurentei arată că la momentul formulării declarației de creanță, 09.03.2007 avea calitatea de administrator al societății, neluând la cunoștință nici mai târziu că a fost suspendat din 30.05.2007.
D-na avocat - consideră că acest recurs nu este în interesul societății, al cărei administrator unic este.
Reprezentantul recurentei susține oral motivele recursului, solicită admiterea acestuia și casarea hotărârii Tribunalului Vrancea. Consideră că instanța de fond s-a aflat în eroare în ceea ce privește calitatea persoanei care a formulat cererea de înscriere a creanței cât și cuantumul acesteia.
Cu privire la cererea de renunțare la recurs arată că nu s-a făcut dovada calității, în mod expres, neexistând documente care să ateste calitatea de unic administrator a d-nei. Mai mult, consideră că această cerere, nefiind un act autentic, trebuia să fie apostilat.
Apărătorul administratorului solicită ca instanța să ia act de renunțarea la recurs. Dacă instanța consideră necesară aplicarea apostilei solicită acordarea unui termen pentru îndeplinirea acestei formalități.
În subsidiar, solicită respingerea recursului formulat de pentru lipsă de interes și total nefondat. Consideră că este tardivă și neîntemeiată contestația formulată la instanța de fond și solicită amânarea pronunțării cauzei pentru a depune concluzii scrise.
Curtea nu consideră necesară amânarea pronunțării cauzei, motiv pentru care respinge cererea.
CURTEA,
Asupra recursului comercial d e față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința nr. 358/ 29.10.2007 a Tribunalului Vrancea - secția comercială și de contencios administrativ, a fost respinsă contestația formulată de Italia la tabelul definitiv al creditorilor, prin reprezentant, ca fiind tardiv formulată, urmând a se pune în discuția părților excepția lipsei calității de reprezentant a numiților și, în ce privește contestația formulată la 07.06.2007.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a avut în vedere următoarele:
Prin cererea înregistrată la nr- la data de 02.05.2007, Italia, prin reprezentant a formulat contestație la tabelul definitiv privind obligațiile debitoarei - RO Import Export privitor la creanțele reglementate de art. 123 pct. 7 din Legea 85/2006, în sumă de 2.764. 294 lei Ron.
A solicitat scoaterea sa din tabelul definitv.
În motivarea cererii a susținut că este administratorul societății, potrivit actului constitutiv, înregistrat la Registrul Comerțului, cu mandat de a reprezenta legal societatea, în mod exclusiv șu cu puteri ordinare și extraordinare.
Cererea formulată de este făcută de o persoană fără calitate, lipsită de capacitate juridică de exercițiu, care nu are împuternicire de a reprezenta societatea, fiind doar un asociat minoritar.
Pe cale de excepție, a invocat disp. art. 1,2,3 din Decretul 167/1958 deoarece dreptul la acțiune privind plata acestor creanțe s-a stins, intervenind prescripția.
Italia, în calitate de creditor al SC - RO Import Export prin asociați, a solicitat respingerea contestației pentru tardivitatea depunerii- având în vedere disp. art. 73 al. 2 din Legea 85/2006. În speță, data limită a fost 25.03.2007, iar prezenta contestație a fost formulată la 02.05.2007. A mai susținut și că, contestația este și neîntemeiată, motivat de faptul că administratorul nu are dreptul să reprezinte interesele societății, deoarece are interese contrarii, fiind administrator unic atât în societetea Italia cât și la - RO Import Export, unde deține 45,52 % și respectiv 5 % din capitalul social.
În ce privește creanța, aceasta a fost verificată și regăsită în contabilitatea societății debitoare.
Italia, prin asociați moștenitori, a depus la dosar o precizare prin care arată că, la 30.05.2007, Tribunalul (VA), prin încheierea din dosarul nr. 1777/2007 a fost suspendat din funcția de administrator unic al Italia
Din actele dosarului, Tribunalul reține că, contestația formulată de Italia, prin reprezentant este tardiv formulată.
La termenul din 29.03.2007- fila 115 fost depus tabelul definitiv în care este evidențiată cu creanță, potrivit disp. art. 123 pct. 7 din Legea 85/2006 Italia, cu suma de 2.764.294,64 lei.
Contestația a fost depusă, astfel cum rezultă de pe plicul aflat la fila 135, la data de 27.04.2007.
Prin sentința de deschidere a procedurii- fila 70 s-a stabilit termenul pentru depunerea contestațiilor la tebelul definitiv la 12 martie 2007.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatoarea, prin același reprezentant, invocând, în esență, că temeiul contestațiilor formulate este art. 75 din Legea 85/2006, și nu art. 73, deci peste termenul de 10 zile.
Singura persoană care are îndreptățirea legală de a reprezenta Italia, deci are capacitate juridică de exercițiu, este administratorul unic, așa cum rezultă din Certificatul emis de Camera de Comerț din Italia.
Administratorul unic nu a formulat cerere de admitere a creanței și contestat-o, la primul termen când a aflat de existența acestei cereri ilegale.
Instanța s-a aflat în eroare esențială atunci când a admis cererea formulată de către petentul, generată de faptul că administratorul judiciar a încălcat legea și nu a verificat cererea cu privire la certitudinea creanței și temeiul acesteia precum și calitatea/ îndreptățirea petentului de a formula o asemenea cerere.
Recursul a fost înregistrat pe rolul secției comerciale a Curții de APEL GALAȚI cu nr. 1267/91 din data de 16.01.2008, dispunându-se citarea legală a părților.
La termenele de judecată acordate, părțile reprezentate de apărători aleși și-au contestat reciproc calitatea de reprezentant legal al Italia, atât pentru momentele depunerii declarației de creanță și a formulării contestației respinse de judecătorul sindic, cât și în ce privește reprezentarea actuală. În acest sens, intimații au depus la dosar, în copie, hotărâri ale instanțelor italiene, privind mai întâi, suspendarea din funcție și apoi, de revocare din funcția de administrator al Italia, a numitului.
Procedând la analiza motivelor de critică ale contestatoarei pe baza materialelor probatorii aflate la dosarul cauzei și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea constată că acestea sunt neîntemeiate.
Cu titlu de premisă, este de observat că, în recursul de față, Curtea nu poate tranșa în favoarea uneia din părți, calitatea de reprezentant legal al creditorului Italia - aspectul fiind exclusiv de competența instanțelor italiene, singura chestiune de analizat referindu-se la tardivitatea formulării contestației.
De principiu, dacă s-ar reține argumentele recurentei privind netardivitatea contestației și s-ar impune trimiterea spre rejudecare a acesteia la judecătorul sindic, numai atunci se poate analiza pe cale incidentală și celelalte elemente de formă ale declarației de creanță.
Cu privire la critica asupra constatării tardivității, Curtea observă că, doar în recurs, contestatoarea invocă ca temei de drept disp. art. 75 din Legea 85/2006, cu influență asupra termenului în care se putea legal formula contestația de față.
Lăsând la o parte concluzia că recurenta nu-și poate susține calitatea de persoană interesată, prevăzută de textul invocat, fiind absurd a se accepta că, un creditor își poate contesta propria-i creanță față de debitor, se observă că norma invocată prevede și condiția unei erori esențiale care a determinat acceptarea creanței.
Or, art. 75 al. 1 din Legea nr. 85/2006 are în vedere dolul, falsul sau eroarea asupra realității și actualității unei creanțe deja acceptate, raportate la creditorul- declarant- și nu la persoana care a făcut această manifestare de voință, în numele creditorului.
Pentru că în această ultimă ipoteză, nulitatea este numai relativă, putând fi acoperită prin ratificare de către reprezentantul legal, eventuala neratificare trebuind invocată de terții interesați, adică de ceilalți creditori sau de administratorul judiciar, în termenul prevăzut de art. 73 din lege.
Astfel, în mod temeinic, judecătorul sindic a apreciat că sunt aplicabile dispozițiile acestei ultime norme din legea enței și a constatat tardivitatea contestației.
În ce privește cererea de renunțare la judecată a recurentei Italia, având în vedere că persoana care a formulat renunțarea, în calitate de administrator nu a prezentat hotărârea de înlocuire a lui, din funcția de administrator, conform cu cerințele legii române, respectiv ca hotârărea de înlocuire să aibă efect și pe teritoriul român, Curtea o constată nulă, urmând a dispune în consecință.
Față de cele mai sus expuse și având în vedere disp. art. 312 al. 1. proc. civ. cu aplicarea art. 8 din Legea nr. 85/ 2006, Curtea urmează a dispune respingerea recursului declarat de către contestatoare, ca nefiind fondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată nulă cererea de renunțare la judecată formulată de Italia, prin administrator unic.
Respinge recursul formulat de Italia, prin reprezentant legal, cu sediul procedural ales la în Focșani,-,. 7, jud. V, împotriva sentinței comerciale nr. 358/ 29.10.2007, a încheierii din 11.10.2007 precum și a încheierii din 29.03.2007, pronunțate de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 martie 2008.
Președinte, - - | Judecător, dr. - - | Judecător, dr. - - |
Grefier, - - |
Red. IS
Tehnored. MC
2 ex. / 31.03.2008
Președinte:Ioan SpeianuJudecători:Ioan Speianu, Sarmisegetuza Tulbure, Alexandrina Zaharia
