Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 1657/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
Dosar nr- (Număr în format vechi 1893/2009)
DECIZIA COMERCIALĂ NR. 1657
Ședința publică de la 27 noiembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Iulia Manuela Cîrnu I-- -
JUDECĂTOR 2: Alecsandrina Rădulescu
JUDECĂTOR 3: Rodica
GREFIER -
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta II împotriva sentinței comerciale nr. 3032 din 29 mai 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata BETON
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenta prin consilier juridic, cu delegație la dosar, intimata prin avocat, cu împuternicire avocațială nr. 4/2009.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că la dosar s-a depus prin Serviciul Registratură din partea intimatei întâmpinare, în două exemplare.
Curtea constată că s-a acoperit viciul de procedură cu intimata, întrucât pe dovada procedurii de citare s-a menționat că societatea intimată și-a schimbat sediul și în temeiul art.96 proc.civilă comunică recurentei un exemplar al întâmpinării.
La interpelarea instanței, apărătorul ales al intimatei învederează instanței că nu poate preciza dacă sediul intimatei este cel menționat pe dovada de citare de agentul procedural, urmând să facă precizări la termenul ce urmează a fi acordat.
Recurenta, prin avocat, solicită acordarea unui termen pentru a lua cunoștință de conținutul întâmpinării.
Curtea, dispune lăsarea cauzei la a doua strigare pentru când recurenta urmează să ia cunoștință de conținutul întâmpinării.
Fiind reluată cauza, recurenta prin consilier juridic, arată că a luat cunoștință de conținutul întâmpinării. Arată că alte cereri nu mai are de formulat și nici probe de administrat.
Intimata, prin avocat, învederează instanței că sediul societății intimate este în Calea nr. 33-35,.3.35 sector 1. Totodată arată că nu mai are cereri de formulat și nici probe de administrat.
Nemaifiind cereri de formulat și nici probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recursul declarat.
Recurenta, prin avocat, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinței recurate, iar pe fond, respingerea excepției prescripției cu privire la factura nr.3204 din 7.12.2005, respingerea contestației debitoarei și deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei, cu cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
Intimata, prin avocat, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate, ca fiind legală și temeinică. Cheltuielile de judecată urmează a fi solicitate pe cale separată.
În susținere, arată că în legătură cu creanță conform facturii nr. 3204 din 7.12.2005 aceasta este prescrisă, iar actul adițional nu a fost semnat niciodată de către societatea intimată, facturile emise în baza acestui act adițional nefiind confirmate prin semnătură și ștampilă.
Mai arată că instanța în mod corect a arătat că factura este prescrisă.
Se mai precizează că societatea intimată nu se află în stare de insolvență.
CURTEA
Deliberând asupra recursului comercial d e față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția VII-a Comercială la data de 09.04.2009, creditoarea SC Construcții SRL a solicitat deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei SC SRL, învederând că deține față de aceasta o creanță certă, lichidă și exigibilă, în cuantum de 39.078,77 lei.
La data de 11.05.2009, debitoarea a contestat debitul invocat, arătând că valoarea contractului s-a stabilit la 21.857,6785 lei, din care s-a achitat suma de 12.543,94 lei, restul rămas neachitat fiind în valoare de 9.314,53 lei. Debitoarea a arătat că actul adițional nr.1/2005 prin care s-a majorat prețul contractului nu a fost niciodată semnat de către debitoare, nefiindu-i opozabil, iar factura nr.3204/07.12.2005 este prescrisă, conform art.3 din decretul nr.167/1958.
La termenul din data de 22.05.2009, debitoarea a depus OP nr.4243/21.05.2009, prin care debitoarea a achitat debitul de 9.314,53 lei.
Prin sentința comercială nr.3032/29.05.2009, Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială a admis excepția prescripției extinctive pentru factura nr.3204/07.12.2005, în valoare de 1.944,39 lei. Totodată, instanța a admis contestația debitoarei și a respins ca neîntemeiată, cererea creditoarei.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că actul adițional nr.1/2005 nu a fost semnat de către debitoare, nefiind astfel însușit de aceasta, astfel încât o parte a debitului invocat nu a fost acceptat de către debitoare. Instanța de fond a reținut că îndeplinește caracterul de creanță certă, lichidă și exigibilă doar creanța de 17.429 lei, recunoscută de debitoare prin adresa nr.395/21.10.2008, din care debitoarea a achitat 9.314,50 lei conform OP nr.243, astfel încât suma rămasă în litigiu este sub pragul valoric de 10.000 lei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, creditoarea, recurs înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a VI-a Comercială la data de 30.07.2009.
În motivarea recursului declarat, recurenta a arătat că sentința atacată este netemeinică și nelegală, întrucât creditoarea are o creanță certă, lichidă și exigibilă, debitoarea recunoscând creanța solicitată, prin plata parțială efectuată.
Recurenta a arătat că instanța de fond a admis în mod greșit excepția prescripției extinctive, întrucât debitoarea a recunoscut expres debitul prin adresa nr.395/2008.
S-a mai învederat că, prin plata parțială efectuată, s-a reținut în mod nelegal că suma rămasă este sub pragul valoric de 10.000 lei, întrucât debitul total este de 39.078,77 lei, iar debitoarea a plătit doar 9.314,53 lei.
Intimata a depus întâmpinare, solicitând respingerea recurtsului ca nefondat.
Examinând actele și lucrările dosarului, văzând și dispozițiile art.3041Cod procedură civilă, Curtea reține că recursul declarat este nefondat, pentru următoarele considerente:
Conform art.3 alin.1 pct.1 lit.a pct.6 și 12 din Legea nr.85/2006, republicată, Curtea reține că prin creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii insolvenței, se înțelege creditorul care deține o creanță certă, lichidă și exigibilă de peste 10.000 lei (în actuala variantă a legii de peste 30.000 lei) neachitată într-un interval de cel puțin 30 de zile.
Din examinarea probelor administrate în fața instanței de fond, Curtea reține că valoarea contractului încheiat de părți nr.32/2003 (filele 4-8 din dosarul de fond) a fost de 21.857,67 lei, valoare din care debitoarea a achitat suma de 9.314,53 lei. Totodată, Curtea apreciază că în mod temeinic și legal prima instanță de fond a reținut că factura nr.3204/07.12.2005 (fila 18 din dosarul de fond) este prescrisă față de dispozițiile art.3 din Decretul nr.167/1958, factură neacceptată de către debitoare, întrucât această factură a fost emisă în baza actului adițional nr.1/2005 (fila 9 din dosar) având ca obiect taxă de transport pe luna mai 2005, act adițional care, astfel cum a reținut instanța de fond, nu a fost acceptat de către debitoare prin semnătură, nefiindu-i aplicabil.
Cât privește susținerea recurentei în sensul că instanța de fond nu putea să constate prescripția acestei facturi fiscale, întrucât prin recunoașterea debitoarei din adresa nr.395/22.10.2008 (fila 10 din dosar) s-ar fi întrerupt cursul prescripției extinctive, Curtea nu poate reține acest motiv de recurs, întrucât factura fiscală a fost emisă în baza actului adițional nr.1/2005, neacceptat de debitoare, în timp ce recunoașterea debitoarei din cuprinsul adresei menționate vizează exclusiv debitul datorat conform contractului nr.32/2003, singurul opozabil debitoarei, conform art.969 Cod civil.
Cu aceeași motivare, Curtea va respinge și motivul invocat relativ la valoarea creanței în sumă de 39.078,77 RON, întrucât această creanță rezultă din actul adițional nr.1/2005, prin care s-a majorat prețul contractului, act adițional nesemnat de către debitoare.
Pentru considerentele mai sus invocate, în baza art.312 Cod procedură civilă raportat la art.31 și art.3 alin.1 lit.a pct.6 și 12 din Legea nr.85/2006, republicată, văzând și dispozițiile art.969 și ale art.1169 Cod civil, Curtea va respinge recursul declarat ca nefondat, reținând că suma solicitată se situează sub pragul valoric prevăzut de lege, la data sesizării instanței de fond.
În baza principiului disponibilității, aplicabil în procesul civil, Curtea va lua act că intimata își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta II, împotriva sentinței comerciale nr.3032 din 29 mai 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata BETON
Ia act că intimata își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată, pe cale separată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 27.11.2009.
Președinte Judecător, Judecător,
Dr. I-
Grefier,
-
Red.Jud. - 2.12.2009
Tehnored. - 9.12.2009
Nr.ex.: 2
Fond: Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială
Președinte: aragaHaraga
Președinte:Iulia Manuela CîrnuJudecători:Iulia Manuela Cîrnu, Alecsandrina Rădulescu, Rodica
