Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 166/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(Număr în format vechi 239/F/-)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA NR. 166
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE - 2008
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Nicoleta Țăndăreanu
JUDECĂTOR 2: Ecaterina Moleanu
JUDECĂTOR 3: Nela Ochea
GREFIER: - -
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de creditoarele AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR - DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE C și ANAF - DGFP O, împotriva sentinței nr. 618 din data de 03.12.2007 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - debitoare SC SRL S, PRIN LICHIDATOR, având ca obiect procedura insolvenței - închidere procedură.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință care învederează instanței că recursurile sunt declarate și motivate în termenul prevăzut de lege, după care:
Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursurilor de față constată următoarele:
Prin sentința nr. 618 din data de 03.12.2007 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, prin judecător-sindic, s-a dispus, în temeiul art. 131 din Legea nr. 85/2006, închiderea procedurii falimentului debitoarei SC SRL S, radierea acesteia din registrul comerțului, descărcarea lichidatorului de îndatoriri și responsabilități cu privire la procedură precum și plata onorariului acestuia în cuantum de 3000 lei din fondul de lichidare și notificarea închiderii procedurii în condițiile art. 135 din Legea nr. 85/2006.
Judecătorul-sindic a reținut, pe baza rapoartelor lichidatorului, că debitoarea nu are bunuri în patrimoniu care să poată fi lichidate în vederea stingerii pasivului și acoperirii cheltuielilor de administrare a procedurii.
A mai reținut că, față de propunerea lichidatorului de închidere a procedurii, creditorul DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE Caf ormulat obiecțiuni care nu se găsesc fondate, fiind îndeplinite condițiile pentru închiderea procedurii și că sentința de antrenare a răspunderii administratorului social al debitoarei pentru suma de 58.668 lei a rămas irevocabilă.
Împotriva sentinței au formulat recurs ambele creditoare înscrise la masa pasivă: AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR - DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE C și ANAF - DGFP
Recurenta creditoare AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR - DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE C invoca drept motiv de nelegalitate a sentinței recurate încălcarea și aplicarea greșită a legii ( art. 304 pct.9 cod procedură civilă), solicitând totodată analizarea sentinței și prin prisma art. 3041cod procedură civilă.
Susține că a formulat obiecțiuni împotriva raportului final depus de lichidator și că judecătorul-sindic trebuia să soluționeze aceste obiecțiuni printr-o încheiere separată împotriva căreia părțile interesate puteau declara recurs și că, de asemenea, judecătorul nu s-a pronunțat asupra obiecțiunilor nici prin dispozitivul sentinței recurate.
Mai invocă faptul că judecătorul a aprobat raportul final și a dispus închiderea procedurii deși raportul final nu făcea referire la toate demersurile pe care lichidatorul le-a depus pentru afla care sunt bunurile din averea debitoarei în vederea lichidării lor, precum și a celor pe care eventual aceasta le-a înstrăinat în mod fraudulos, pentru a afla care sunt societățile bancare la care debitoarea are conturi. Totodată, arată că lichidatorul nu a lămurit situația autoturismului marca Mercedes Benz aparținând acesteia pentru care s-a stabilit creanța vamală. Mai arată că lichidatorul nu a întocmit un raport amănunțit asupra cauzelor insolvenței cu menționarea persoanelor imputabile și în aceste condiții judecătorul-sindic nu putea dispune închiderea procedurii ci obligarea lichidatorului să își intensifice activitatea și demersurile pentru acoperirea unei părți cât mai mari din creanțele înscrise la masa pasivă. Mai susține că, în condițiile în care s-a stabilit răspunderea administratorului, prin închiderea procedurii sunt limitate posibilitățile de executare a acestuia și că propunerea de închidere a procedurii este făcută cu încălcarea scopului procedurii iar în condițiile în care nu i s-au comunicat datele solicitate mai sus a fost în imposibilitate de a formula opoziție.
Recurenta creditoare ANAF - DGFP invocă faptul că hotărârea a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art.304 pct.7 cod procedură civilă, cuprinzând motive contradictorii. Astfel, susține că în mod greșit judecătorul-sindic a reținut că s-a antrenat răspunderea administratorului social al debitoarei printr-o hotărâre rămasă irevocabilă prin nerecurare deoarece împotriva acesteia s-a declarat recurs de administratorul social iar instanța de recurs a modificat soluția și a respins cererea de antrenare a răspunderii prin decizia din data de 27 septembrie 2007.
Față de aceste considerente, solicită admiterea recursului și continuarea procedurii.
Recursurile, ce sunt analizate prin prisma prevederilor art. 304 pct. 7 și 9 și 3041cod procedură civilă și a motivelor invocate de părți, sunt nefondate pentru cele ce se vor arăta în continuare:
Recurenta DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE C invocă faptul că judecătorul-sindic trebuia să aprobe raportul final și să dispună închiderea procedurii prin două hotărâri distincte.
Curtea apreciază că cele două faze ale procedurii, aprobarea raportului final și închiderea procedurii, nu trebuie neapărat să fie distincte, ele putând fi reunite dacă în urma aprobării raportului final nu mai sunt fonduri de distribuit. Esențial este să se fi respectat procedura specifică fiecărei faze. Astfel, se reține că lichidatorul a depus raportul final de lichidare care conținea și cererea de închidere a procedurii, că raportul fost comunicat creditorilor, că s-a convocat adunarea creditorilor la data de 12.11.2007 pentru a aproba raportul final și astfel s-a dat posibilitatea fiecărui creditor de a depune obiecțiuni. Astfel, creditorul a depus obiecțiuni la data de 5.11.2007 care au fost soluționate de judecătorul-sindic prin Sentința nr. 618 din data de 03.12.2007, prin care s-a dispus și închiderea procedurii. În aceste condiții susținerea creditorului că nu i-au fost comunicate actele nu poate fi primită. Într-adevăr, dispozitivul sentinței nu cuprinde expres mențiunea de respingere a obiecțiunilor, acest lucru fiind realizat prin considerentele sentinței. Curtea apreciază că lipsa din dispozitiv a mențiunii de respingere obiecțiunilor nu atrage nulitatea sentinței deoarece obiecțiunile nu sunt o cerere asupra căreia judecătorul-sindic trebuie să se pronunțe în mod distinct în conținutul dispozitivului. Obiecțiunile reprezintă numai o apărare față de propunerea lichidatorului asupra căreia judecătorul-sindic trebuie să se pronunțe chiar și numai în considerentele hotărârii.
Cât privește conținutul raportului final, acesta trebuie să conțină un rezumat al operațiunilor efectuate în cursul procedurii, fiecare operațiune îndeplinită fiind prezentată detaliat în rapoartele lunare întocmite. Raportul final întocmit în cauză respectă cerințele legii.
Nici celelalte critici vis a vis de activitatea lichidatorului în cadrul procedurii nu pot fi primite. În decursul întregii proceduri lichidatorul a întocmit și depus la dosar 18 rapoarte în care prezentat situația debitorului, cauzele insolvenței acestuia și persoanele vinovate, precum și toate demersurile făcute, care nu sunt puține, pentru a identifica bunurile din averea debitorului, conturile și sumele din acestea. Cât privește situația autoturismului marca Mercedes Benz, lichidatorul a făcut demersuri concrete pentru a-l identifica, constatând că de fapt acesta nu a intrat niciodată în patrimoniul debitorului și nu fost înmatriculat pe numele acestuia, răspunzând concret asupra acestei obiecțiuni prin întâmpinarea formulată la 19.11.2007. Autoturismul a fost închiriat de societatea debitoare de la un cetățean finlandez iar la expirarea termenului de închiriere a fost restituit.
Raportul asupra cauzelor insolvenței a fost întocmit la scurt timp de la deschiderea procedurii și pe baza acestuia s-a promovat și acțiunea de antrenare a răspunderii administratorului social.
Curtea reține că lichidatorul a desfășurat o activitate extrem de susținută pentru a identifica bunuri care să poată fi urmărite și a făcut tot ce este posibil pentru a maximiza averea debitorului însă, în ciuda demersurilor sale nu s-au putut acoperi integral creanțele din lipsa fondurilor.
În aceste condiții, chiar dacă nu s-a atins scopul procedurii de satisfacere creanțelor, procedura nu mai poate continua în mod util. creanțelor este consecința lipsei activului și nu este imputabilă lichidatorului, creditorii urmând să suporte insolvabilitatea debitorului lor. Continuarea procedurii ar conduce la mărirea nejustificată a pasivului cu cheltuieli de procedură care ulterior s-ar imputa tot asupra fondului de lichidare.
De altfel, nici unul dintre creditorii recurenți nu a indicat în concret existența vreunui bun care să poată fi urmărit în vederea acoperirii creanțelor încât cererea lor de continuare procedurii și critica lor vis a vis de activitatea lichidatorului este pur formală.
Cât privește cererea de antrenare a răspunderii administratorului social, susținerile ambelor recurente sunt nefondate.
În cauză, pe baza constatărilor lichidatorului s-a promovat cererea de antrenare a răspunderii administratorului social și aceasta a fost admisă de judecătorul-sindic. Ulterior, soluția a fost schimbată de instanța de recurs care respins cererea de antrenare răspunderii. Într-adevăr, judecătorul-sindic a omis să rețină acest aspect în cuprinsul hotărârii însă acest lucru nu atrage nelegalitatea sentinței pe motiv de contradictorialitate ci justifică închiderea procedurii, nemaifiind sume de recuperat pentru averea debitorului, după cum dacă ar fi fost antrenată răspunderea ar fi fost posibilă executarea sentinței și după închiderea procedurii.
Față de toate aceste considerente, Curtea apreciază că judecătorul-sindic a pronunțat o soluție temeinică și legală și că închiderea procedurii a avut la bază toate demersurile, extrem de laborioase făcute de lichidator, încât ambele recursuri se vor respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de creditoarele AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR - DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE C cu sediul în C,-, județul D și ANAF - DGFP O cu sediul în S,-, județul O, împotriva sentinței nr. 618 din data de 03.12.2007 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - debitoare SC SRL S, având J- și CF-, PRIN LICHIDATOR, cu sediul în S,-, -G,. 1,. 2, 42, județul
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 27 Februarie 2008
PREȘEDINTE, - - | JUDECĂTOR, - - | JUDECĂTOR, - - |
GREFIER, - - |
Red - NT/3/ex/13.03.2008
Jud sindic / Tribunalul O l
29 Februarie 2008
Președinte:Nicoleta ȚăndăreanuJudecători:Nicoleta Țăndăreanu, Ecaterina Moleanu, Nela Ochea
