Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 1785/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 1929/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 1785
Ședința publică de la 10 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Adriana Teodora Bucur
JUDECĂTOR 2: Carmen Mihaela Negulescu
JUDECĂTOR - -
GREFIER
******************
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI -AVAS împotriva sentinței comerciale nr.197/F/30.04.2009, pronunțată de Tribunalul Călărași, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata debitoare SC SA PRIN LICHIDATOR JUDICIAR CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ, intimata creditoare ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C și intimatul pârât .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul pârât personal, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Curtea procedează la identificarea intimatului care se legitimează cu CI seria - nr.- eliberat de SPCLEP C la 19.03.2008, CNP -, domiciliat în Municipiul C,-, județul
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probatorii de administrat Curtea apreciază îndeplinite dispozițiile art. 150 Cod procedură civilă și acordă cuvântul pe recurs.
Intimatul pârât, personal, solicită respingerea recursului.
Curtea constată dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, a reținut și constatat că:
Prin sentința comercială nr. 197F din 30.04.2009, Tribunalul Călărașia admis cererea lichidatorului judiciar și în baza articolului 131 din Legea nr.85/2006 a dispus închiderea procedurii falimentului față de debitoarea SC SA C, radierea societății din evidențele Registrului Comerțului, descărcarea lichidatorului de orice îndatorire și responsabilitate și comunicarea sentinței către organele abilitate prin lege.
Pentru a se pronunța astfel, judecătorul - sindic a reținut că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de articolul 131 din lege pentru închiderea procedurii, întrucât nu există bunuri în averea debitorului pentru a acoperi cheltuielile administrative, nu s-a oferit nici un creditor să avanseze sumele corespunzătoare, nu se pot utiliza sume din fondul de lichidare UNPIR deoarece nu mai sunt bunuri din a căror valorificare să se restituie sumele către fond și nu se justifică continuarea procedurii atât pentru cheltuielile inutile care le-ar genera, dar și pentru că a fost soluționată și admisă cererea de atragere a răspunderi patrimoniale.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen și motivat AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B, criticile vizând netemeinicia hotărârii atacate și fiind întemeiate în drept pe dispozițiile articolului 304 punctul 5, articolului 304 punctul 9 Cod procedură civilă și articolului 3041Cod procedură civilă.
În esență, susținând că sentința a fost dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor articolului 138, ale articolului 142 alineat 1 raportat la articolul 135(2) și articolului 5 (1) din Legea nr.85/2006, recurenta arată că dispunerea închiderii procedurii fără a se dispune în prealabil punerea în executare de către lichidatorul judiciar a sentinței de atragere a răspunderii patrimoniale este nu numai greșită ci și nelegală, deoarece din analiza textelor legale menționate rezultă că:
-Executarea silită pentru care s-a instituit răspunderea patrimonială se efectuează de lichidatorul judiciar în cadrul procedurii de lichidare judiciară, prin intermediul executorului judecătoresc;
-Aplicarea articolului 142 alineat 2 din Legea nr.85/2006 creează o situație imposibilă întrucât potrivit articolului 136 din Legea nr.85/2006 lichidatorul judiciar este descărcat de îndatoriri și responsabilități;
-În măsura în care lichidatorul judiciar nu pune la dispoziția executorului judecătoresc tabelul definitiv consolidat, după închiderea procedurii acest fapt nu este posibil dat fiind că nu se știe la ce executor se va executa hotărârea, data la care se execută și de către cine;
-Dacă articolul 142 alineat 2 se interpretează în sensul că executarea trebuie efectuată de creditori după închiderea procedurii, s-ar ajunge la situația de a se transforma executorul judecătoresc în lichidator și s-ar nesocoti dispozițiile speciale privind judecarea contestațiilor la planurile de distribuire a sumelor și a instanțelor abilitate să le judece.
Recurenta precizează că în cauza de față lichidatorul judiciar s-a conformat dispozițiilor legale și a pus în executare prin intermediul executorului judecătoresc sentința de angajare a răspunderii patrimoniale nerecuperând nici parțial creanța, dar nu a făcut dovada că s-a uzat de toate formele executării silite urmată de un certificat de insolvabilitate eliberat de executor.
În subsidiar, în cazul în care recursul va fi respins, recurenta solicită instanței de recurs autorizarea sa să execute sentința de angajare a răspunderii patrimoniale până la recuperarea integrală a creanței pe care foștii administratori o mai au față de societatea falită, dispunând totodată comunicarea acesteia investită cu formulă executorie către instituție.
Examinând recursul în raport de actele, lucrările cauzei și dispozițiile legale în materie, Curtea a constatat că este nefondat, pentru considerentele ce vor fi arătate:
Curtea, va proceda la gruparea argumentelor aduse de recurentă în sprijinul motivului de recurs, pentru a răspunde printr-un considerent comun.
Se reține din actele dosarului că prin sentința civilă nr. 2894/20.12.2007 s-a deschis procedura simplificată a falimentului față de debitoarea SC SA C, iar prin sentința comercială nr. 125F/19.03.2009 pronunțată în dosarul nr- s-a admis cererea de atragere a răspunderii patrimoniale și a fost obligat administratorul să suporte întregul pasiv al debitoarei.
Prin decizia comercială nr. 1233/R/14.10.2009, Curtea de Apel București - Secția a VI a Comercială a admis recursul formulat de și a modificat sentința comercială nr. 125F/19.03.2009 în sensul că a respins cererea de atragere a răspunderii administratorului societății debitoare, în condițiile articolului 138 din Legea nr.85/2006.
Prin urmare, dincolo de faptul că prin recursul declarat recurenta expune o serie de interpretări ale dispozițiilor legale în materie care nu sunt atributul instanței de control judiciar în măsura în care nu reprezintă critici aduse hotărârii atacate, dar succintele critici menționate, vizează activitatea lichidatorului judiciar și nu nelegalitatea sau netemeinicia sentinței de închidere a procedurii falimentului.
Astfel singura critică adusă instanței de fond a fost aceea privind "motivația" prin care a dispus închiderea procedurii de faliment fără a dispune mai întâi punerea în executare de către lichidatorul judiciar a sentinței prin care a dispus atragerea răspunderii patrimoniale.
Critica este neîntemeiată și va fi respinsă ca atare, având în vedere lipsa temeiului de drept care să oblige judecătorul - sindic ca anterior închiderii procedurii în baza articolului 131 din Legea nr.85/2006 sădispunălichidatorului punerea în executare a hotărârii de atragere a răspunderii.
Se reține din alegațiile recurentei că aceasta nu face distincție între distribuirea sumelor realizate în urma lichidării (articolul 116) raportul asupra fondurilor obținute din lichidare și din încasarea de creanțe (articolul 122), contestația creditorilor la raport și la planul de distribuire (articolul 122), închiderea procedurii de faliment în temeiul articolului 131 și închiderea procedurii în caz de reorganizare (articolul 132), închiderea procedurii în alte cazuri (articolul 133).
În cauza de față, procedura falimentului (deschisă prin sentința civilă nr. 2894/20.12.2007 la cererea lichidatorului numit de C) a fost închisă în temeiul articolului 131 din Legea nr.85/2006, reținându-se și că prin sentința comercială nr. 125/F/19.03.2009 s-a admis cererea de atragere a răspunderii.
Potrivit articolului 140 din Legea nr.85/2006 sumele obținute în urma angajării răspunderii patrimoniale, în caz de faliment, vor fi destinate acoperii pasivului.
Prin urmare, dispoziția prevăzută de articolul 142 alineat 1 din lege este una clară ce nu suportă interpretări, în sensul că executarea silită împotriva persoanelor prevăzute la articolul 138 (cazul invocat în speță de recurentă) se efectuează de executorul judecătoresc conform codului d e procedură civilă.
Așadar, executarea silită se efectuează de executor împotriva persoanelor prevăzute la articolul 138 și nu de lichidatorul judiciar, cum fără temei susține recurenta (fila 4 recurs).
În ce privește alineat 2 al articolului 142 din Legea nr.85/2006, acest text stabilește imperativ cădupă închiderea procedurii falimentului(cazul în speța de față) sumele rezultate din executarea silită (pe care, potrivit articolului 142 alineat 1, o efectuează executorul judecătoresc)vor fi repartizate de executorul judecătorescîn temeiul tabelului definitiv consolidat de creanțe pus la dispoziția sa de către lichidator.
Repartizarea de către executorul judecătoresc a sumelor din tabelul definitiv nu-l transformă în lichidator cum eronat susține recurenta, iar contestațiile la repartizare se judecă potrivit normelor stabilite de codul d e procedură civilă care completează potrivit articolului 149 legea nr.85/2006.
În fine, reținând că prin decizia comercială nr. 1233R/14.10.2009 Curtea de Apel București - Secția a VI a Comercială a admis recursul declarat de împotriva sentinței comerciale nr. 125/F/19.03.2009 a cărei executare silită a creat dificultăți de interpretare a dispozițiilor articolului 142 din Legea nr.85/2006, Curtea constată că cererea subsidiară formulată în cadrul recursului (autorizarea pentru executarea sentinței și dispunerea de instanța de recurs comunicării sentinței investită cu formula executorie către ) a rămas fără obiect, de vreme ce sentința a cărei executare este în discuție, a fost reformată.
În aceste condiții și cu aceste considerente, Curtea constată că în cauza de față nu subzistă motivul de casare prevăzut de articolul 304 punctul 5 Cod procedură civilă și motivul de modificare al sentinței prevăzute de articolul 304 punctul 9 Cod procedură civilă și nici alte motive de modificare sau casare în temeiul articolului 3041Cod procedură civilă, drept pentru care, apreciază recursul nefondat și în consecință îl va respinge în baza articolului 312(1) Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI -AVAS împotriva sentinței comerciale nr.197/F/30.04.2009, pronunțată de Tribunalul Călărași, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata debitoare SC SA PRIN LICHIDATOR JUDICIAR CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ, intimata creditoare ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C și intimatul pârât .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 10.12.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
- -
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored.
2 ex.
4.01.2010
Tribunalul Călărași
Judecător sindic:
Președinte:Adriana Teodora BucurJudecători:Adriana Teodora Bucur, Carmen Mihaela Negulescu
