Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 1801/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 2076/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 1801
Ședința publică de la 10 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Adriana Teodora Bucur
JUDECĂTOR 2: Carmen Mihaela Negulescu
JUDECĂTOR - -
GREFIER
******************
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta debitoare SC SRL împotriva sentinței comerciale nr.3749/26.06.2009, pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata creditoare SC 2000 SRL și intimata administrator judiciar SERVICII.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns petenta prin avocat cu împuternicire avocațială depusă la dosar fila 330 și prin administrator, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează instanței că la dosarul cauzei, prin fax la data de 10 2009, intimata creditoare a depus întâmpinare.
Curtea procedează la identificarea administratorului societății recurente, care se legitimează cu CI seria - nr.- eliberat la 09.12.2004 de Secția 13 Poliție, CNP -.
Recurenta debitoare, prin apărător, arată că nu mai insistă în cererea de suspendare formulată și legal timbrată solicitând să se ia act de renunțarea la judecata acestei cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probatorii de administrat Curtea apreciază îndeplinite dispozițiile art. 150 Cod procedură civilă și acordă cuvântul pe recurs.
Recurenta debitoare, prin apărător, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate și în consecință cererea de deschidere a procedurii insolvenței să fie respinsă. Arată că față de societatea recurentă nu este deschisă procedura insolvenței iar societatea nu se află în incapacitate de plată. Creanța nu îndeplinește caracterul cert și există litigii promovate, respectiv acțiune în pretenții sau somații de plată. Societatea a făcut dovada că debitul este sub pragul de 10.000 lei, cuantum fiind de doar 1.900 lei. Față de aceste aspecte, solicită admiterea recursului, cu cheltuieli de judecată, depunând la dosar extras de cont și factură în dovedirea achitării onorariului de avocat.
Curtea constată dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, a reținut și constatat că:
Prin sentința comercială nr. 3749/26.06.2009, Tribunalul București - Secția a VII a Comercială, a respins ca tardiv formulată contestația debitorului SC SRL, a admis cererea creditorului SC 2000 SRL și în temeiul articolului 33 alineat 6 din Legea nr. 85/2006 a deschis procedura generală a insolvenței împotriva debitorului SC SRL-
Pentru a se pronunța astfel, judecătorul - sindic a reținut că, urmare a livrării produselor finite către societatea debitoare, creditorul a emis facturile fiscale cu nr. 002/27.07.2008 și cu nr.23/l8.l1.2008, in acest sens fiind emise si avizele de însoțire marfă, ce au fost semnate si stampilate de catre reprezentantul societatii debitoare.
Societatea debitoare prin apararile formulate in cauza a contestat caracterul cert,lichid si exigibil al creantei. Ori, sustinerile debitoarei se apreciaza ca nu sunt de natura a aduce atingere caracterului cert al creanței principale restante, atat timp cat initial, partile au perfectat contractul de prestari servicii, iar drepturile si respectiv obligatiile -inclusiv modalitatea de plata - au fost insusite de parti prin semnatura. Pe de alta parte, se constata ca avizele privind insotirea marfii au fost acceptate prin semnătură de către reprezentantul societatii debitoare.
Prin urmare, atat timp cat debitul a fost constatat prin facturi fiscale emise in baza contractului,care potrivit disp.art. 969 - civ constituie legea partilor si nu exista dovada ca ar fi fost stinse in integralitate prin plată, se apreciaza a fi indeplinite cerintele prev. de art 3 pct.6 din Legea nr. 85/2006. Desi, in cauza societatea debitoare a precizat ca nu ar fi in incapacitate de plata, se constata ca nu au fost depuse inscrisuri justificative in acest sens, sarcina probei sub acest aspect revenind debitoarei potrivit art. 1169. Astfel, fata de cuantumul creantelor pretinse la plata, se constata ca profitul înregistrat de societatea debitoare, dar si soldul disponibil nu sunt suficiente sa acopere creanta exigibila a creditorului.
Prin urmare, instanta a apreciat că fata de probatoriul administrat în cauza, patrimoniul societății debitoare se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriei exigibile, motiv pentru carea respins ca neîntemeiatăcontestația formulată.
Reținând așadar caracterul comercial al creanței creditorului, fiind îndeplinite dispozițiile articolului 33 alineat 6 raportat la articolul 3 alineat 1 punctul 1 litera a și punctul 12 din Legea nr.85/2006, văzând și dispozițiile articolului 379 Cod procedură civilă și articolului 46 Cod comercial, instanța a admis cererea având ca obiect deschiderea procedurii insolvenței împotrivasocietății debitoare SC SRL.
În ceea ce privește dobânzile legale invocate, instanța a reținut că dobânzile în lipsa unei convenții exprese a părților, se pot calcula doar potrivit dispozițiilor OUG nr.9/2000, prin aplicarea dobânzii de referință a BNR asupra debitului pentru care debitorul este de drept în întârziere. Acest aspect va fi avut în vedere de către administratorul judiciar la întocmirea tabelului preliminar, în temeiul declarației de creanță ce a fost formulată de către creditorul principal.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen, motivat și legal timbrat SC SRL, criticile vizând netemeinicia și nelegalitatea hotărârii atacate și fiind întemeiate în drept pe dispozițiile articolului 304 punctul 9 Cod procedură civilă.
În esență, după prezentarea detaliată a raporturilor comerciale dintre părțile în litigiu și a împrejurărilor care au determinat refuzul de plată a facturii nr. 002/27.07.2009, recurenta susține că după primul termen de judecată de la 22.05.2009, respectiv la 28.05.2009 a achitat cu OP nr. 325 suma de 10.000 lei în contul societății creditoare căreia i-a făcut cunoscut că pentru această plată se va regresa împotriva ei pe calea dreptului comun.
Precizează recurenta că deși la termenul de judecată de la 26.06.2009 a solicitat termen pentru producerea dovezii privind plata sumei de 10.000 lei cu OP nr.325/28.05.2009, instanța nu a admis cererea de amânare, încălcându-i astfel dreptul constituțional de apărare.
Recurenta susține și că instanța de fond a soluționat contestația debitoarei sub aspectul tardivității cu ignorarea apărărilor sale ce vizau nerecunoașterea certitudinii, lichidității și exigibilității sumei solicitate de reclamantă și fără a ține seama de faptul că societatea nu se află în incapacitate de plată.
În conținutul cererii de recurs recurenta a solicitat și suspendarea executării sentinței atacate până la soluționarea recursului, cerere asupra căreia a survenit în ședința publică de la 10.12.2009, solicitând să se ia act de renunțare la judecata acesteia.
În susținerea recursului declarat, recurenta a depus înscrisuri reprezentând dovada plății sumei de 10.000 lei cu OP nr.325/28.05.2009, extrase de cont, balanțe sintetice, raportul de expertiză contabilă extrajudiciară efectuată la solicitarea administratorului judiciar desemnat de judecătorul - sindic, extras din în care a fost publicat Raportul întocmit de administratorul judiciar desemnat în cauză cu privire la cauzele și împrejurările care au dus la apariția stării de insolvență (filele 30-232).
Intimata a depus întâmpinare prin fax la 9.12.2009 solicitând respingerea recursului ca neîntemeiat, pe considerentul că probele privind solvabilitatea societății trebuiau depuse la instanța de fond odată cu depunerea contestației, că dovada plății trebuia prezentată în termen, astfel că nu poate fi invocată propria culpă în apărare și că susținerea recurentei în sensul că nu era îndeplinită condiția certitudinii, lichidității și exigibilității creanței nu este întemeiată, întrucât prin plata efectuată a acceptat creanța.
Examinând recursul potrivit articolului 3041Cod procedură civilă, în raport de probele administrate în calea de atac în temeiul articolului 305 Cod procedură civilă, Curtea a constatat că recursul este întemeiat.
Nu există temeiuri raționale pentru a se acredita ideea că un creditor ar putea cere deschiderea procedurii bazându-se numai pe prezumția prevăzută de articolul 3 punctul 1 litera a din Legea nr.85/2006 și pe o creanță incertă sau situată sub pragul stabili de articolul 3 punctul 12.
Judecătorul - sindic poate ajunge la concluzia că cererea unui creditor este nefondată, fie ca urmare a admiterii contestației debitorului, fie în situația în care nu se formulează contestație, dar judecătorul verificând din oficiu condițiile cerute de articolul 3 punctul 6 din lege constată că nu sunt îndeplinite.
În cauza de față, corect s-a reținut depășirea termenului prevăzut de articolul 33(2) din lege pentru formularea contestației, numai că acest aspect procedural nu-l împiedica pe judecător să rețină, elementele esențiale ale apărării debitorului, formulate în scris pe calea întâmpinării.
În acest context, se reține că debitoarea a susținut excepția de neexecutare a contractului în sensul că nici creditoarea nu și-a executat obligația de livrare a cantității de materie prelucrată conform contractului (fila 24).
Mai mult, debitoarea a precizat că nerespectarea obligațiilor contractuale de către creditoare a determinat-o sănu semnezede primire factura nr.23/18.11.2008 în sumă de 8868,82 lei.
Aceste apărări au fost înlăturate de judecătorul fondului în raport de facturile fiscale emise în baza contractului și avizele de însoțire ale mărfii acceptate prin semnătură de reprezentantul societății debitoare, fără a se examina apărările referitoare la cantitatea livrată.
Curtea reține că examinarea certitudinii creanței presupune verificarea nu numai a existenței avizelor de însoțire a mărfii semnate de părțile contractante, a corespondenței acestora cu facturile semnate de aceleași părți dar și a respectării obligațiilor asumate, respectiv articolul 9 din contract, și litera c din anexa 1 la contract care prevăd căfacturarea se face inclusiv în baza procesului verbal de recepție( a se vedea susținerile debitoarei privind notele de recepție - fila 25 dosar fond).
Instanța de fond a reținut greșit și că debitoarea se află în incapacitate de plată în condiția în care din extrasul de cont nr.10/4.08.2008 (fila 13 dosar fond) rezultă că soldul creditor al debitoarei permitea plata la scadență a facturii acceptată la plată de către debitoare (factura nr. 002 din 27.07.2008).
În calea de atac, recurenta a depus înscrisuri noi care atestă și căpână la termenul când a avut loc judecata cauzeia achitat suma de 10.000 lei cu OP nr. 375/25.07.2008 (fila 25 dosar recurs), rezervându-și dreptul de a se regresa împotriva SC 2000 SRL, pe calea dreptului comun, depunând și alte înscrisuri, balanțe sintetice, extrase de cont și raportul administratorului judiciar, din care rezultăneîndeplinirea condițiilor cerute de Legea nr.85/20906 pentru declanșarea procedurii de insolvență pentru această societate(filele 317, 319,320,322-323 dosar recurs).
Pentru toate aceste considerente, vor fi înlăturate apărările formulate de intimată pe calea întâmpinării la recurs și, în temeiul articolului 3041Cod procedură civilă coroborat cu articolul 304 punctul 9 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul, va modifica în tot hotărârea atacată și constatând că nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de articolul 3 punctul 6 și punctul 12 din Legea nr.85/2006, va respinge pe fond cererea SC 2000 SRL, ca neîntemeiată.
Reținând dispozițiile articolului 11(1) litera n din Legea nr. 85/2006, Curtea va trimite cauza judecătorului sindic pentru închiderea procedurii.
Se va face aplicarea dispozițiilor articolului 274 (1) Cod procedură civilă, în sensul că va fi obligată intimata la plata către recurentă a sumei de 4267,50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând taxe judiciare 60,30 lei (fila 7) și onorariu de avocat 4.215 lei (fila 339).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Ia act că recurenta a renunțat la judecata cererii de suspendare.
Admite recursul declarat de recurenta debitoare SC SRL împotriva sentinței comerciale nr.3749/26.06.2009, pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata creditoare SC 2000 SRL și intimata administrator judiciar SERVICII.
Modifică în tot hotărârea atacată în sensul că respinge cererea SC 2000 SRL ca neîntemeiată.
Trimite cauza aceleiași instanțe pentru închiderea procedurii.
Obligă pe intimata creditoare la plata către recurentă a sumei de 4275,30 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 10.12.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
- -
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored.
2 ex.
5.01.2010
Tribunalul București - Secția a VII a Comercială
Judecător sindic:
Președinte:Adriana Teodora BucurJudecători:Adriana Teodora Bucur, Carmen Mihaela Negulescu
