Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 186/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 186/R-
Ședința publică din 15 Februarie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Elena Diana Ungureanu judecător
- -, judecător
- - -, judecător
- -, grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de debitoarea SC SRL, cu sediul în Târgu J,-, județul G, împotriva sentinței nr. 106 din 02 martie 2007, pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția comercială și de contencios administrativ, în dosarul nr -, intimați fiind creditoarele BCR- SUCURSALA G și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE TÂRGU și administratorul judiciar SC Târgu, venit prin strămutare.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta- debitoare SC SRL prin avocat, în baza împuternicirii avocațiale de la dosar și intimata- creditoare BCR- Sucursala G prin consilier jr., în baza delegației de la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat prin anularea timbrului judiciar în valoare de 1,50 lei, precum și a chitanței nr. -/2007, emisă de Primăria Mun.C, din care rezultă că s-a achitat taxa judiciară de timbru în sumă de 20,00 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Reprezentantul intimatei- creditoare BCR- Sucursala G depune la dosar concluzii scrise și acte, pe care le comunică și recurentei- debitoare prin apărătorul său.
Apărătorul recurentei- debitoare depune la dosar concluzii scrise și solicită lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a lua cunoștință de actele depuse.
Curtea constată că cererea formulată de apărătorul recurentei este întemeiată, o admite și lasă dosarul cauzei la a doua strigare.
La a doua strigare a cauzei, au răspuns aceleași părți, reprezentanții acestora arătând pe rând că nu mai au cereri de formulat.
Curtea constatând recursul în stare de judecată, acordă cuvântul asupra sa.
Av. având cuvântul pentru recurenta- debitoare SC SRL, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței și pe fond admiterea contestației și respingerea cererii de deschidere a procedurii insolvenței, pentru motivele menționate în cererea de recurs și în concluziile scrise depuse la acest termen, pe care le susține oral în ședința publică.
Reprezentantul intimatei- creditoare BCR- Sucursala G, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțate ca fiind legală și temeinică, pentru motivele menționate în concluziile scrise depuse la dosar și susținute oral în ședința publică.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată;
La de 20.12.2006, creditoarea Administrația Finanțelor Publice Tg. J, a investit Tribunalul Comercial Gorj, prin JUDECĂTOR 2: Gina Achim l-sindic, cu cererea privind deschiderea procedurii de insolvență împotriva debitoarei "" Tg. J, în vederea recuperării creanței în sumă de 62305 lei (la data de 23.11.2006), reprezentând datorii către bugetul consolidat al statului, constând în, impozit pe profit, venituri din amenzi, etc. și accesorii (majorări și penalități de întârziere), aferente debitelor.
În motivare, a susținut, că debitoarea, nu a constituit garanții reale și că, prin organele sale de urmărire și executare silită, a încheiat procesul-verbal de sechestru pentru bunuri imobile, nr.26/30.06.2004, pentru suma de 49.800 lei.
Mai relevă, că a emis titluri executorii și somații de plată, care nu au fost contestate de către debitoare.
În urma afișării și comunicării acestei cereri, debitoarea a formulat contestație în data de 23.01.2007, motivând, că prin vânzarea imobilului, a fost obținută suma de 1.800.600 lei, mai mare decât creanța avută la, urmând ca această creditoare să primească suma de 62.305 lei, prin distribuirea din data de 29.01.2007.
La data de 09.02.2007, creditoarea - Sucursala Județeană G, a formulat cerere de deschidere a procedurii împotriva debitoarei, motivând că aceasta, îi datorează suma de 269.930,07 lei, creanța fiind certă, lichidă și exigibilă, aferentă contractului de scont nr.7236/2002 și confirmată prin titluri executorii.
La data de 19.02.2007, debitoarea a formulat contestație, susținând că, această creditoare, nu are o creanță certă, lichidă și exigibilă împotriva sa, contestând suma. Cererea are ca scop suspendarea soluționării definitive și irevocabile a litigiului, referitor la contestarea sumelor datorate.
, susține, că G, nu a respectat clauzele contractului de scont nr.722/2002.
Nu a introdus la plată biletele la ordin, iar dreptul său de a-i solicita plata, nu s-a născut, deoarece creditorul principal "", nu a refuzat plata, acesta derulând prin cont, la scadența biletelor la ordin, sume mult mai mari, față de cele datorate.
Creditoarea, a încasat din contul său curent, contravaloarea 4 bilete la ordin, restul de 10, trecându-le la restanță și percepând dobânzi de la agentul economic.
Aceasta nu a respectat dispozițiile art.VII din contractul de scont, ce prevede obligativitatea sa de a face protestul instrumentelor de plată, iar în absența acestui protest, banca nu putea să încaseze contravaloarea biletelor la ordin din contul societății, nici să treacă cele 10 bilete la ordin neîncasate la restanță și să perceapă dobânzi.
A mai susținut, că nu au fost respectat dispozițiile art.IX din contract, deoarece a calculat alte dobânzi, deși erau cele de referință ale Băncii Naționale.
Între momentul distribuției prețului vânzării (29.01.2007) și momentul depunerii cererii de deschidere a procedurii, au trecut mai puțin de 30 de zile și, nefiind înștiințată despre existența dobânzilor, nu există o creanță certă, lichidă și exigibilă, mai veche de 30 de zile, cererea creditoarei, fiind prematur introdusă.
În subsidiar, a solicitat instanței, să constate, că nu datorează suma pretinsă, că refuzul de plată este justificat și reprezintă modul de calcul eronat și arbitrar al dobânzilor, calculate la contractul de scont nr.723/2002.
Prin Sentința nr.106/02.03.2007, Tribunalul Comercial Gorj, a respins contestația formulată de către debitoare.
A admis cererile celor două creditoare, pentru deschiderea procedurii generale a insolvenței față de debitoare, dispunând deschiderea procedurii, în temeiul art.33 alin.4 din Legea nr.85/2006. A numit administrator judiciar, pe " " Tg. J, stabilindu-i atribuțiile prevăzute de art.20 din lege.
În temeiul art.61 din lege, a dispus, notificarea deschiderii procedurii debitoarei, creditorilor și de pe lângă Tribunalul Gorj, în vederea efectuării mențiunii. De asemenea, a dispus, trimiterea notificării către toți creditorii, de către administratorul judiciar, precum și obligația debitoarei, de a depune la dosarul cauzei, în termen de 10 zile, actele și informațiile prevăzute de art.28 alin.1 din lege.
Debitoarea a fost obligată să deschidă un cont la Banca "Transilvania" - Sucursala G, pentru a suporta cheltuielile aferente procedurii, în termen de 2 zile, iar în caz contrar, contul să fie deschis de către administratorul judiciar.
A dispus indisponibilizarea părților sociale, deținute la debitoare, de către asociații sociali, fără acordul judecătorului-sindic, sub sancțiunea nulității, în registrele speciale de evidență sau în conturile înregistrate electronic.
Pentru a hotărî în acest mod, a reținut în considerente, că, în speța dedusă judecății, cererea de deschidere a procedurii de insolvență, a fost formulată de creditoarea Tg. J, pentru o creanță de 62.305 lei.
La această cerere s-a formulat contestație de către debitoare, însă între momentul înregistrării cererii creditoarei Tg. J și soluționarea ei, împreună cu contestația debitoarei la data de 06.02.2007, s-a depus o cerere de deschidere a procedurii și de către creditoarea - Sucursala Județeană G, așa încât, cererile creditoarelor, au fost conexate, urmând să fie analizate împreună, în raport de dispozițiile art.31 alin.3 din Legea nr.85/2006.
Așa cum rezultă din înscrisurile dosarului, adresa nr.7181/09.02.2007 (211), după efectuarea distribuirii sumei obținute de creditoarea G, din vânzarea bunurilor debitoarei, din suma inițial solicitată de Tg. J, a rămas debitul de 84 lei, ce reprezintă majorări de întârziere.
În ceea ce privește cererea creditoarei G și contestația debitoarei, JUDECĂTOR 3: Ingrid Emina Giosanu l-sindic a reținut următoarele:
Prin cerere, creditoarea Gap romovat cerere de deschidere a procedurii, susținând că are o creanță certă, lichidă și exigibilă, în cuantum de 269.930,07 lei, ce rezultă din contractul de scont nr.723/2002.
În contestația sa, debitoarea a susținut, printre altele, că se află în litigiu asupra acestei sume cu creditoarea, pe de altă parte, că, în ceea ce privește debitul și dobânzile la acest contract de scont, ele au fost calculate complet eronat și arbitrar.
Prin Sentința nr.127/24.06.2005, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr.2795/2003, a fost admisă acțiunea, promovată de "" Tg. J și obligată pârâta - Sucursala Județeană G, la plata către reclamantă a sumei de 759.251.300 lei, cu titlu de pretenții.
În motivarea sentinței, s-a reținut, că prin contractul de credit nr.176/11 martie 2002, pârâta a acordat reclamantei o linie de credit cu un plafon de patru miliarde lei, ulterior perfectându-se două contracte de scont nr.670/19.02.2002 și nr.723/09.10.2002, prin care pârâta, încasa creanța încasată de reclamantă la rândul ei de la."", materializată prin 20 bilete la ordin.
În urma expertizelor și a compensării sumelor pe care reclamanta o datora băncii cu suma calculată ca fiind prejudiciu produs de bancă reclamantei, rezultă o sumă de 759.251.300 lei, pe care banca o are de plătit reclamantei.
Această sentință a fost modificată de Curtea de Apel Craiova, prin Decizia nr.346/14.12.2005, prin care a fost admis apelul declarat de, apelanta-pârâtă fiind obligată să plătească intimatei-reclamante suma de 55.000 lei, ce reprezintă valoarea biletului la ordin, cu scadență 17 martie 2003, plus accesoriile aferente sumei de la scadență, până la retragerea din cont.
Decizia Curții de Apel Craiova este definitivă și executorie, conform art.7208Cod procedură civilă, având în vedere că exercitarea apelului sau recursului, nu suspendă de drept executarea, iar debitoarea nu a făcut dovada, că ar fi obținut suspendarea executării acestei decizii.
Așa cum s-a expus deja, părțile au fost în litigiu, atât cu privire la contractele de credit nr.341/2002 și nr.176/2002, dar și în ceea ce privește contractele de scont nr.670/2002 și nr.723/2002, însă s-a reținut cu putere de lucru judecat prin decizia Curții de Apel Craiova, faptul că, pârâta - Sucursala G, datorează reclamantei "", suma de 55.000 lei, ce reprezintă valoarea biletului la ordin, cu scadență la data de 17 martie 2002, plus accesoriile aferente sumei, de la scadență până la retragerea din cont; acest bilet la ordin este achiziționat de la debitoare, în baza contractului nr.670/2002 și nu a celui cu nr.723/2002, acest din urmă contract fiind cel ce stă la baza promovării cererii de deschidere a procedurii de insolvență.
În acest context, susținerea debitoarei, că nu există o creanță certă, lichidă și exigibilă, bazată pe contractul nr.723/2002, a fost înlăturată, cu atât mai mult cu cât la momentul distribuirii prețului rezultat din vânzarea imobilelor din patrimoniul său, de către creditoarea (procese-verbale de distribuire a sumelor din 29 ianuarie 2006 - 228 și 229), debitoarea nu a formulat obiecțiuni, în ceea ce privește cuantumul restant din contractul nr.723/2002.
Pe de altă parte, procedura insolvenței nu impune, așa cum a susținut debitoarea, să i se comunice de către creditor soldul debitor la contractul de scont, aceasta fiind o susținere ce nu are suport legal.
Contractul de scont nr.723/2002, este titlu executoriu, valoarea de achiziționare a creanțelor fiind de 5.500.000.000 lei, iar contestația debitoarei, în ceea ce privește cuantumul creanței, excede atribuțiunilor judecătorului-sindic, atâta timp cât debitoarea nu a făcut dovada că nu este în insolvență, noțiunea fiind definită de art.3 alin.1 din Legea nr.85/2006.
Astfel, insolvența este acea stare a patrimoniului debitoarei, care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile, ea fiind prezumată ca vădită atunci când debitorul, după 30 de zile de la scadență, nu a plătit datoria față de unul din creditori sau iminentă, când se dovedește că debitorul nu va putea plăti la scadență datoriile exigibile angajate, cu fondurile bănești disponibile la data scadenței.
Debitoarea, nu a făcut dovada că ar dispune de fonduri bănești în cuantumul solicitat de creditoare, fiind evident din contractul de scont caracterul exigibil al datoriei, achitarea creanței creditorului Tg. J și o parte din creanța G fiind realizată în urma vânzării silite imobiliare a bunurilor debitoarei, ceea ce confirmă încă odată starea de insolvență a debitoarei.
Chiar dacă s-ar admite faptul, că G nu are o creanță de 269.930,07 lei, ce ar putea fi diminuată prin pronunțarea soluției de către Înalta Curte de Casație și Justiție, debitoarea nu a susținut, că această creanță, ar fi sub minimum de 10.000 lei, prevăzut de art.3 alin.12 din Legea nr.85/2006, ce reprezintă valoarea prag, creanțele urmând a fi verificate de către administratorul judiciar, desemnat în conformitate cu dispozițiile art.67 din Legea nr.85/2006, debitoarea având posibilitatea formulării contestației la tabelul preliminar al creanțelor, întocmit de administratorul judiciar, atât în ceea ce privește cuantumul creanței, cât și prioritatea fiecăreia dintre creanțele admise.
Cu această motivare, a fost respinsă contestația debitoarei, atât în ceea ce privește creanța Tg. J, cât și a celei înregistrate de - Sucursala Județeană G, fiind admisă cererea creditoarei G și a celei formulată de Tg.
În baza art.33 alin.4 din Legea nr.85/2006, s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței, fiind îndeplinite condițiile legii, respectiv ale art.3 alin.1 și 12 din Legea nr.85/2006, numindu-se administrator judiciar Tg. J, în conformitate cu dispozițiile art.34 raportat la art.19 alin.1 și 11 lit.c din Legea nr.85/2006.
La dosar există o singură ofertă depusă de, această firmă având disponibilitate de timp și de resurse umane, precum și experiența specifică preluării dosarului și bunei administrări a cazului. S-a fixat o retribuție de 1500 lei din averea debitoarei, administratorul judiciar îndeplinind atribuțiile prevăzute de art.2 din lege.
S-a făcut aplicarea art.35 din Legea nr.85/2006, art.61, art.42 și art.4 din Legea nr.85/2006.
Împotriva acestei soluții, debitoarea a formulat recurs în termen legal, solicitând totodată și suspendarea executării sentinței de deschidere a procedurii insolvenței, până la soluționarea recursului.
Recurenta, a invocat critici de nelegalitate, încadrabile în dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, în sensul că au fost aplicate greșit dispozițiile art.33, raportat la art.3 pct.1 și 6 din Legea nr.85/2006, întrucât nu se află în insolvență.
, a susținut, următoarele:
- Creanța invocată de către, nu corespunde condițiilor stabilite de dispozițiile art.3 pct.6 din Legea nr.85/2006, nefiind certă.
Instanța de fond, nu a avut în vedere, faptul, că pe rolul instanțelor, se află litigiul, prin care contestă, nu doar întinderea creanței, ci însăși existența acesteia, verificarea modului de derulare a mai multor contracte de credit și de scont, care în mare parte, au fost acoperite prin executarea silită a contului curent, a unei linii de credit și a bunurilor imobile ipotecate.
Cererea invocată de către, ca temei al deschiderii procedurii insolvenței, reprezintă o diferență rămasă după executările precizate, fiind provenită din dobânzi la un contract de scont nelegal, trecut la restanță. Contractul face obiectul litigiului comercial.
Instanța trebuia să respingă cererea de deschidere a procedurii, în condițiile în care, hotărârea curții de apel, ce se invocă cu titlu de autoritate de lucru judecat la data pronunțării soluției, se afla în recurs la, în pronunțare, iar prin Decizia nr.1282/21.03.2007, hotărârea, a fost casată cu trimitere, spre rejudecare.
Litigiul respectiv, are ca obiect, verificarea de către instanță a modului în care, și-a îndeplinit propriile obligații contractuale din mai multe contracte, inclusiv cel din litigiu.
Potrivit clauzelor contractuale, nu și-a asumat în mod direct o obligație de plată a sumei acordate, în schimbul biletelor la ordin; această obligație, se năștea, în situația în care, banca introducea biletele la ordin la plată, emitentul nu avea disponibil în cont, iar banca iniția împotriva sa, acțiune în regres, cu respectarea tuturor dispozițiilor legale.
- Judecătorul-sindic, a reținut, că nu a făcut opoziție la planul de distribuție, întocmit cu prilejul executării silite, însă a atacat întreaga executare silită, solicitând anularea tuturor actelor efectuate.
- Creanța Tg. Jaf ost achitată, în urma distribuirii sumelor, provenite din vânzarea silită, rămânând un debit de 84 lei, față de a cărei întindere, nu se poate deschide procedura insolvenței.
- Nu sunt îndeplinite dispozițiile art.3 pct.1 din Legea nr.85/2006, pentru a fi considerată că se află în insolvență, întrucât posedă fonduri bănești pentru plata datoriilor reale, exigibile, iar opunerea unei creanțe, de natura celei prezentate de, nu poate fi luată în considerare, la verificarea stării sale de insolvență, atâta timp cât, nu are suport legal.
Creanța nu corespunde criteriilor privind certitudinea, exigibilitatea și lichiditatea sa și nu poate fi luată în considerare, la verificarea stării sale de insolvență.
Cererea de suspendare a fost motivată, prin aceea, că punerea în executare a sentinței de deschidere a procedurii, ar avea efecte deosebit de grave, activitatea sa fiind practic paralizată, odată cu intrarea în funcție a administratorului judiciar.
A mai menționat, că se afla în derularea unor contracte importante, iar o încetare a activității, ar determina automat, răspunderea societății pentru daunele cauzate, cu consecința ivirii unor alte creanțe.
Prin Încheierea din data de 19.06.2007, Curtea de Apel Craiovaa admis cererea privind suspendarea executării Sentinței nr.106/02.03.2007, până la soluționarea recursului.
În urma cererii de strămutare formulată de către recurentă, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis cererea și a dispus, strămutarea cauzei la Curtea de APEL PITEȘTI, cu păstrarea actelor procedurale îndeplinite.
Prin Încheierea nr.1672/13.11.2007, Curtea de Apel Craiova, a scos cauza de pe rol și a înaintat-o Curții de APEL PITEȘTI.
Din analiza criticilor invocate, a probatoriului administrat și prin raportare la dispozițiile art.3041Cod procedură civilă, instanța apreciază recursul ca fiind fondat, după cum se va explicita, în considerentele ce vor urma.
Astfel, așa cum se susține și de către recurentă, au fost aplicate greșit dispozițiile art.33 și art.3 pct.1 și 6 din Legea nr.85/2006, privind procedura insolvenței, întrucât debitoarea nu se află în insolvență, iar creditoarea, nu dispune de o creanță certă, lichidă și exigibilă.
La data pronunțării soluției, instanța de fond, nu putea să stabilească, dacă debitoarea are datorie față de creditoarea G, întrucât, prin Sentința nr.127/24.06.2005, pronunțată de Tribunalul Gorj, s-a stabilit că, aceasta îi datorează recurentei suma de - lei.
Litigiul se referă la ambele contracte de scont nr.670/19.09.2002 și nr.723/09.10.2002, reținându-se, că în mod nejustificat, nu a valorificat 14 bilete la ordin.
Prin Decizia nr.346/14.12.2005, Curtea de Apel Craiova, a admis apelul formulat de, fiind admisă în parte acțiunea, în sensul obligării apelantei, la plata sumei de 55000 lei, plus accesoriile, către debitoarea din cauza prezentă.
Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul debitoarei, a respins recursul, a casat Decizia nr.346/14.12.2005, pronunțată de Curtea de Apel Craiova și a trimis cauza spre rejudecare, aceleiași instanțe.
Instanța de fond, nu putea să dispună deschiderea procedurii de insolvență împotriva debitoarei, în condițiile în care, creditoarea nu și-a probat creanța și care este cuantumul acesteia, cu atât mai mult, cu cât cele două sentințe judecătorești, atestă culpa sa. Numai titlurile necontestate sau o sentință irevocabilă în defavoarea debitoarei, putea să conducă la deschiderea procedurii de insolvență.
În privința respectării clauzelor contractuale de către cele două părți, instanța va preciza, că nu se pot face analize în speța prezentă (nefiind nici investită), ci doar în litigiul comercial amintit. Instanța poate constata doar, că intimata nu a dovedit că debitoarea îi datorează vreo sumă de bani și care, ar fi cuantumul acesteia.
De asemenea, instanța de fond, a considerat, în mod greșit, că debitoarea nu a formulat opoziție la planul de distribuție, întocmit cu prilejul executării silite, apreciind astfel, că debitoarea recunoaște debitul, deși la dosarul cauzei, mai multe sentințe judecătorești, atestă formularea contestațiilor de anulare a executării silite (Sentința civilă nr.5282/19.09.2006, pronunțată de Judecătoria Tg. J, 61, recursul formulat împotriva acesteia - 64, Decizia civilă nr.2727/22.12.2006, pronunțată de Tribunalul Gorj - 66) și contestația în anulare, formulată împotriva acesteia - 67).
De asemenea, instanța de fond, nu a avut în vedere achitarea debitului față de creditoarea, prin executare silită, dispunând în mod greșit, respingerea contestației, debitoarei și față de aceasta.
Față de cele menționate, în temeiul art.312 alin.2 Cod procedură civilă, se va admite recursul, se va modifica în tot sentința pronunțată de către instanța de fond, în sensul că se va respinge cererea de deschidere a procedurii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de debitoarea "", cu sediul în Târgu J,-, județul G, împotriva sentinței comerciale nr.106 din 02 martie 2007, pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în dosarul nr- (număr în format vechi 127/F/2006), intimați fiind creditoarele - SUCURSALA G și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE TÂRGU și administratorul judiciar "" Târgu (venit prin strămutare).
Modifică în tot sentința, în sensul că respinge cererea de deschidere a procedurii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15 februarie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Comercială și de Contencios Administrativ și Fiscal.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
4 ex./29.02.2008
Jud.sindic:
Președinte:Elena Diana UngureanuJudecători:Elena Diana Ungureanu, Gina Achim, Ingrid Emina Giosanu
