Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 186/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ
DECIZIA NR. 186/
Ședința publică de la 12 martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Simona Gavrila
JUDECĂTOR 2: Ioan Speianu
JUDECĂTOR 3: Rodica Dorin
Grefier - - -
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de creditoarea AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI - B, cu sediul social în B, sector 1,--11, împotriva Încheierii nr. 112/29.11.2007 pronunțată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Brăila în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - SERV SRL B - prin lichidator judiciar. B, ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B și ORC TRIBUNALUL BRĂILA, având ca obiect procedura insolvenței - obiecțiuni la Raportul final.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită, părțile fiind citate prin Buletinul procedurilor de insolvență și conform Codului d e procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul, la primul termen de judecată fiind, este motivat, scutit de taxa judiciară de timbru și timbru judiciar, iar prin cererea de recurs recurenta a solicitat în temeiul art. 242 Cod procedură civilă, judecarea cauzei și în lipsă.
După verificarea actelor dosarului, Curtea constată că s-au înaintat la dosar toate înscrisurile necesare judecării recursului și având în vedere că s-a solicitat judecata în lipsă, reține dosarul pentru soluționare.
CURTEA
Asupra recursului comercial d e față;
Analizând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
La data de 01 august 2007, lichidatorul judiciar Societatea B, a depus raportul final la -" Serv"SRL B, debitoare în faliment, în dosarul nr-.
Prin încheierea din ședința publică din data de 20 septembrie 2007, pronunțată în dosarul nr-, s-a dispus conform art.129, convocarea Adunării Creditorilor la 18 octombrie 2007, ora 12 având ordinea de zi "aprobare raport final, în vederea închiderii procedurii de faliment a debitoarei și afișarea la ușa instanței a raportului final. Totodată s-a pus în vedere lichidatorului judiciar să comunice raportul final, tuturor creditorilor și să depună dovezile de comunicare la dosar.
Dovada privind îndeplinirea procedurii de publicare nr.66119/05.10.2007 la.I, se află la fila 164 de la dosar.
La Raportul final, în termenul legal prevăzut de art.129 a formulat obiecțiuni creditoarea AVAS
In motivarea Obiecțiunilor creditoarea a susținut că raportul final al lichidării fiind ultimul raport din procedură, se impune, prin ipoteză, să fie o sinteză a întregii proceduri, cuprinzând toate aspectele majore care au caracterizat-o, inclusiv măsura în care au fost identificate persoanele răspunzătoare pentru generarea stării de incapacitate de plată și cauzele insolvabilității.
A precizat creditoarea că acest aspect a fost avut în vedere de prevederile art.59 alin.1 din Legea 85/2006 și care are un rol deosebit în aplicarea principiului maximizării averii debitorului prin faptul că oferă participanților la procedură pârghiile necesare pentru analiza oportunității promovării acțiunilor avute în vedere de art.138 din același act normativ.
A mai solicitat creditoarea ca lichidatorul să convoace creditorii pentru a analiza oportunitatea formulării unei cereri de atragere a răspunderii și formularea unei cereri de autorizare în acest sens.
Creditoarea a considerat că se impune completarea raportului final cu aspectele ce au fost precizate în obiecțiuni.
In fapt, creditoarea a invocat prevăzute art.129 din Legea 85/2006.
Prin încheierea nr. 112 /29.11.2007 Tribunalul Brăilaa respins ca nefondate obiecțiunile creditoarei.
Pentru a pronunța această încheiere judecătorul sindic a reținut următoarele:
Raportul final nu trebuie să cuprindă cauzele care au determinat starea de insolvență și persoanele care au cauzat această stare.
Potrivit dispozițiilor art.59 din legea 85/2006, raportul cu privire la cauzele insolvenței se depune de către administrator sau lichidator în termenul stabilit de judecătorul sindic, care nu poate fi mai mare de 60 de zile, de la desemnarea sa.
In cauză a fost întocmit acest raport, iar creditoarea AVAS nu l-a contestat în termenul de 5 zile prevăzut de art.21 alin.3 din legea insolvenței.
Mai mult decât atât, în raportul final lichidatorul a făcut referire la aceste cauze dar acest fapt nu a repus pe creditoare în termenul de contestație cu privire la cauzele insolvenței.
Cât privește cererea de a fi convocați toți creditorii de către lichidator pentru a analiza oportunitatea unei cereri de atragere a răspunderii, instanța a constat că creditoarea nu s-a prezentat nici când a fost convocată de judecătorul sindic pentru aprobarea raportului final și niciodată pe întreaga durată a procedurii insolvenței.
Pe de altă parte a constat că o asemenea convocare nu are rațiune, atât timp cât din raportul lichidatorului a rezultat că nici o persoană nu se face vinovată de starea de insolvență a debitoarei.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal a formulat recurs creditoarea, criticând-o sub aspectul legalității și al temeiniciei, solicitând casarea ei și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
În motivarea cererii de recurs a arătat recurenta că are o creanță de 1.335,53 RON, echivalentul a 407,20 USD și că aceasta nu a fost recuperată.
A mai arătat recurenta că din dispozițiile art. 129 din 85/2006 rezultă că raportul final trebuie să fie o sinteză a întregii proceduri cuprinzând inclusiv analiza amănunțită a cauzelor și împrejurărilor care au determinat insolvența și indicarea persoanelor vinovate de aceasta;
Că în mod greșit judecătorul sindic a apreciat că aceste aspecte nu sunt de esența raportului final și că el ar fi trebuit să formuleze contestație la raportul comunicat, fiind în imposibilitate să formuleze obiecțiuni.
Recurenta a mai indicat și faptul că în conformitate cu dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006 comitetul creditorilor poate formula o cerere de autorizare, dacă lichidatorul a omis să indice în raport persoanele culpabile de starea de insolvență și că, în condițiile în care nici un creditor nu are acces la documentele debitoarei, în temeiul rolului activ judecătorul trebuia să dispună administrarea unei expertize contabile menită să determine cauzele reale care au determinat ajungerea societății în insolvență.
Recurenta a mai criticat și faptul că judecătorul sindic nu a solicitat asistența comitetului creditorilor într-o problemă ce îi viza direct pe creditori.
În cauză nu s-au depus întâmpinări.
Analizând încheierea recurată prin prisma motivelor indicate de creditoare, dar și a celor ce pot fi avute în vedere din oficiu, Curtea apreciază că prezentul recurs este nefondat pentru următoarele considerente:
Faptul că AVAS nu și-a recuperat creanța nu poate constitui un motiv de recurs legea negarantând faptul că deschiderea procedurii colective are ca rezultat acoperirea întregului pasiv al debitoarei, în condițiile în care dispozițiile art. 131 și urm. din Legea 85/2006 prevăd posibilitatea închiderii procedurii anterior îndestulării tuturor creditorilor.
Dispozițiile art. 129 din Legea 85/2006 nu prevăd care sunt elementele pe care raportul final trebuie să le conțină, dar în condițiile în care raportul prevăzut de dispozițiile art. 59 trebuia să indice cauzele și împrejurările care au dus la apariția insolvenței și să menționeze persoanele cărora le-ar fi imputabilă, este firesc ca aceste elemente să nu se regăsească și în raportul final.
Faptul că raportul prevăzut de art. 59 alin. 1 nu a fost comunicat creditoarei AVAS nu încalcă vreo normă imperativă, în condițiile în care, art. 59 alin. 6 arată că acest raport se studiază la sediul administratorului judiciar, pe cheltuiala solicitantului.
Desigur că acești creditori au și posibilitatea studierii documentelor societății debitoare aflate în posesia administratorului judiciar/lichidatorului, dar pe cheltuiala lor și urmare a deplasării la sediul acestuia.
În ceea ce privește lipsa rolului activ al judecătorului sindic care ar fi trebuit să dispună întocmirea unei expertize contabile, se reține faptul că exercitarea rolului activ al judecătorului este o obligație de diligență și că în nici un caz acesta nu poate suplini obligația participanților la procedură de a urmări finalizarea acesteia.
În același sens nu poate fi primită critica recurentei că judecătorul sindic ar fi trebuit să solicite asistența comitetului creditorilor într-o problemă care îi privea pe creditori.
De altfel, recurenta, prin obiecțiunile la raportul final a solicitat ca lichidatorul judiciar să convoace adunarea creditorilor deși pentru atingerea finalității urmărită de recurentă problema formulării unei cereri de autorizare conform dispozițiilor art. 138 din Legea 85/2006 se discută de către comitetul creditorilor.
Într-adevăr lichidatorul are posibilitatea convocării Comitetului dar nu are această obligație și, de altfel, comitetul se poate întruni și la cererea a cel puțin 2 dintre membrii săi (art. 17 alin. 2 din lege).
Față de aceste considerente, văzând și faptul că încheierea recurată nu conține cauze de nulitate absolută, urmează ca în temeiul art. 312 Cod procedură civilă să se respingă ca nefondat prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de creditoarea AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI - B, cu sediul social în B, sector 1,--11, împotriva Încheierii nr. 112/29.11.2007 pronunțată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Brăila în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - SERV SRL B - prin lichidator judiciar. B, ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B și ORC TRIBUNALUL BRĂILA, având ca obiect procedura insolvenței - obiecțiuni la Raportul final.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 12 martie 2008.
Președinte, - - | Judecător - - Grefier - | Judecător, - - |
Red.
Tehnored.
3 ex./15 aprilie 2008
Fond:
Președinte:Simona GavrilaJudecători:Simona Gavrila, Ioan Speianu, Rodica Dorin
