Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 187/2010. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-DECIZIENR. 187/R-Com
Ședința publică din 10 Februarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Gabriela Chiorniță președinte secție
JUDECĂTOR 2: Ingrid Emina Giosanu
JUDECĂTOR 3: Corina
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, recursul declarat de debitoareaC- cu sediul în Pitești,--4, Județul A împotriva sentinței nr. 975/F/23.10.2009 pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - creditori - domiciliată în Pitești, str. -.-, nr. 85, Județul A, L cu sediul ales la SI ASOCIATII L - B, sector 6, -, nr. 1,. 4, - cu sediul în Pitești, nr. 28, Județul A și administratorul judiciar - cu sediul în Câmpulung,-, -. A,. 3,. 10, Județul
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat, prin anularea chitanței nr. 2621/02.02.2010 emisă de Primăria Municipiului Pitești, în sumă de 60,00 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru și prin anularea timbrului judiciar în valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care:
Curtea constată că dezbaterile în fond asupra cauzei, au avut loc în ședința publică din data de 03 februarie 2010, când cererile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Asupra recursurilor de față, deliberând:
Constată că prin cererea formulată la 02.12.2008, înregistrată pe rolul Tribunalului Comercial Argeș sub nr-, CLa solicitat deschiderea procedurii insolvenței față de C, pentru o creanță în cuantum de 62030, 75 lei.
În motivarea cererii, creditoarea a arătat că în baza relațiilor comerciale s-a obligat să vândă debitoarei produse petroliere pentru care au fost emise facturi fiscale semnate de către aceasta, dar neachitate. S-a susținut că, întrucât au trecut mai mult de 30 de zile de la scadență, debitoarea este în încetare de plăți.
Debitoarea - SA a formulat contestație, prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, întrucât nu se află în stare de insolvență, urmând a cere administrarea unor probe din care să rezulte această situație.
La data de 01.09.2009, și - au formulat cerere de intervenție, solicitând obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale.
Prin încheierea din 02 septembrie 2009 cererile au fost calificate drept cereri de deschidere a procedurii insolvenței și au fost timbrate corespunzător.
La dosar au fost depuse acte.
Prin sentința nr.975/F din 23 octombrie 2009, Tribunalul Comercial Argeșa deschis procedura reorganizării judiciare împotriva debitoarei C A, a ridicat debitoarei dreptul de a-și administra activitatea. A numit administrator judiciar pe cu un onorariu provizoriu de 400 lei lunar și atribuțiile prevăzute de art. 20 din Lg. 85/2006, urmând ca acesta să întocmească raportul prev. de art. 20 lit. a) până la 18.11.2009. De asemenea, a pus în vedere debitoarei să depună actele prevăzute de art. 28 alin.1 din Legea nr. 85/2006, a dispus indisponibilizarea acțiunilor și părților sociale, iar după rămânerea irevocabilă sentinței de deschidere, toate actele și corespondența emise de debitor, administrator judiciar sau lichidator vor cuprinde în mod obligatoriu în limbile română, engleză și franceză mențiunea "în insolvență". dat dispoziție băncilor la care debitoarea are disponibil în cont să nu dispună de acestea fără un ordin al administratorului judiciar, urmând ca sentința să fie comunicată instanței judecătorești în a cărei jurisdicție se află sediul debitorului și băncilor unde debitorul are conturi deschise. Prin aceeași sentință s-a dispus ca administratorul judiciar să notifice deschiderea procedurii conform art. 61 din Legea nr. 85/2006, ce va cuprinde termenul de depunere a declarațiilor de creanță: 16.12.2009, termenul de întocmire a tabelului preliminar: 13.01.2010, termenul de întocmire tabelului definitiv: 11.02.2010 și termenul de depunere a contestațiilor la declarațiile de creanță 01.02.2010 și de soluționare a acestora: 10.02.2010. S-a fixat termenul pentru prima adunare a creditorilor la 15.01.2010, urmând a fi depus raportul prev. de art. 59 până la 16.12.2009.
Pentru a se pronunța în sensul celor de mai sus, instanța a reținut că, n baza contractelor comerciale, reclamanta - SRL a livrat pârâtei combustibil a cărei valoare nu a fost achitată, fapt recunoscut de către debitoare dar justificat de împrejurarea că marfa nu a fost corespunzătoare calitativ, ceea ce a dus la avarierea autovehiculelor. Această apărare nu a fost susținută corespunzător în instanță, depunându-se doar o dovadă al reparației autoturismului fără a se proba, însă, legătura de cauzalitate dintre calitatea produsului livrat și necesitatea reparării autoturismului.
Față de facturile depuse și recunoașterea pârâtei privitor la faptul că a primit marfa, instanța a reținut că există o creanță certă, lichidă și exigibilă, în cuantumul prevăzut de art.3 pct.12.
Reclamanții și - au probat creanța rezultată din neachitarea drepturilor salariale, sesizând și Inspectoratul Teritorial d e Muncă cu această situație, care le-a răspuns prin adresa aflată la fila116, că angajatorul motivează neachitarea drepturilor salariale pe seama lipsei de contracte economice, a blocării conturilor bancare, a dificultăților economice.
Debitoarea a contestat starea de insolvență depunând documente contabile, care au fost apreciate ca insuficiente pentru a proba disponibilitățile bănești față de datoriile existente. În speță s-ar fi impus efectuarea unei expertize care să verifice starea patrimoniului pârâtei - debitoare, expertiză pe care aceasta, deși a avut apărare calificată, nu a solicitat-o. Mai mult decât atât, la ultimele termene de judecată, nici debitoarea nici reprezentantul acesteia nu s-au mai prezentat pentru a da posibilitatea instanței de a pune din oficiu în discuția părților efectuarea unui raport de expertiză.
Împotriva sentinței s-a formulat recurs de către debitoarea - SA Pitești, reprezentată prin administrator unic. De asemenea, s-a depus și un alt recurs tot al debitoarei - SA Pitești, reprezentată însă de acționarul majoritar.
Față de dovezile înaintate de Oficiul Registrului Comerțului, ca urmare a solicitării instanței pentru clarificarea situației reprezentantului legal al - SA Pitești, curtea constată că poate fi analizat doar recursul formulat prin administratorul, nu și cel formulat prin și, drept urmare, acest din urmă recurs va fi anulat, ca fiind formulat de o persoană ce nu are calitatea de reprezentant legal al persoanei juridice, conform disp.art 161 Cod pr.civilă.
În ceea ce privește recursul debitoarei formulat prin administratorul, se constată că s-au adus următoarele critici sentinței pronunțată de judecătorul sindic, în sensul următoarelor:
1.- instanța nu a avut în vedere toate probele administrate în cauză din care rezulta că debitul inițial a scăzut sub valoarea de 16.000 lei, sub limita pragului debitului la data pronunțării sentinței. În ceea ce privește creanțele pretinse de și -, trebuia observat că acesta nu reprezintă drepturi salariale ci concedii medicale, care nu sunt suportate integral de recurentă ci de către Casa de Asigurări de Sănătate. Debitoarea a efectuat plăți în mod continuu către terți, nefiind în încetare de plăți.
2.- instanța a aplicat greșit legea, deoarece nu a avut în vedere natura juridică a creanțelor pretinse și nici cuantumul acestora, raportat la nivelul minim dispus de Legea nr.85/2006.
3.- sentința este nelegală, prin aplicarea eronată a dispozițiilor art.129 alin.5 și art.167 și urm. Cod pr.civilă Deși a reținut necesitatea efectuării unei expertize, instanța nu a administrat-o, cu toate că putea să o dispună din oficiu.
Examinând acest recurs, formulat în termen legal, prin prisma disp.art.304 pct.9 și art.3041Cod pr.civilă, Curtea constată următoarele:
Recursul este fondat pentru considerentele ce se vor reda în continuare:
Actele și lucrările dosarului sunt insuficiente pentru a proba starea de insolvență a debitoarei, aspect de altfel reținut și de către judecătorul sindic care a constatat că s-ar impune efectuarea unei expertize contabile, pe care însă nu a administrat-o, cu motivarea că debitoarea nu s-a mai prezentat pentru aop une în discuția părților. Aprecierea instanței nu poate fi primită, în condițiile în care art.167 alin.1 și art.201 alin.1 Cod pr.civilă permit judecătorului, în aplicarea principiului rolului activ, să dispună din oficiu administrarea acestei probe pentru clarificarea situației de fapt. Constatând necesitatea efectuării probei cu expertiză contabilă, instanța trebuia să dispună din oficiu administrarea acesteia iat nu să treacă la soluționarea pricinii, cum s-a procedat.
De asemenea, se va observa că prima instanță, în dispozitiv, a precizat că deschide procedura reorganizării judiciare împotriva debitoarei, deși nu putea să procedeze în sensul acestora, ci trebuia ca mai întâi să deschidă procedura generală a insolvenței, conform disp.art.32 alin.1 din Legea nr.85/2006, cu atât mai mult cu cât în considerente s-a referat la procedura generală.
În concluzie, pentru cele arătate, în temeiul art.312 alin.5 Cod pr.civilă, va fi admis recursul formulat de debitoare prin administratorul, va fi casată sentința și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
În ceea ce privește pragul valoric, instanțele sunt datoare să verifice nivelul creanței pretinse la data formulării cererii de deschidere a procedurii insolvenței, prin raportare la dispozițiile legale în vigoare la acel moment - 2.12.2008 -, fiind fără relevanță modificarea ulterioară a pragului valoric pentru deschiderea procedurii ca și plățile parțiale efectuate după sesizarea instanței. De asemenea, creanța pretinsă de cei doi salariați va fi verificată sub aspectul naturii sale, în condițiile în care din cererile formulate la filele 122 și 108 rezultă că parte din sume reprezintă salariu iar altele concedii medicale, pentru a se stabili dacă acestea se înscriu în categoria creanțelor avute în vedere de art.3 pct.12 din Legea nr.85/2006, cu posibilitatea adiționării la suma pretinsă de creditoarea principală, în condițiile art. 31 alin. 3 din același act normativ.
Cu prilejul rejudecării se va efectua expertiza contabilă pentru a se verifica dacă debitoarea este în stare de insolvență, observându-se că administratorul numit inițial, a arătat că începând cu 1 iulie 2009 societatea debitoarei nu a mai efectuat nici un fel de plată către creditori, fiind identificate creanțe ce însumează 3.421.683,68 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de debitoarea C - cu sediul în Pitești,--4, Județul A, prin administratorul împotriva sentinței nr. 975/F/23.10.2009 pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - creditori - domiciliată în Pitești, str. -.-, nr. 85, Județul A, L cu sediul ales la SI ASOCIATII L - B, sector 6, -, nr. 1,. 4, - cu sediul în Pitești, nr. 28, Județul A și administratorul judiciar - cu sediul în Câmpulung,-, -. A,. 3,. 10, Județul
Anulează recursul - SA formulat prin acționarul.
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 februarie 2010, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - -
Red.
TC/9 ex.
25.02.2010
Jud.fond:I Grefier,
Președinte:Gabriela ChiornițăJudecători:Gabriela Chiorniță, Ingrid Emina Giosanu, Corina
