Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 191/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 191
Ședința publică de la 19 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Camelia Gheorghiu
JUDECĂTOR 2: Cipriana Poiană
JUDECĂTOR 3: Iulia Miler I -
Grefier: - -
S-a luat în examinare cererea de recurs formulată de creditorul Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I împotriva sentinței comerciale nr. 164/S din 08.04.2008 a Tribunalului Iași - judecător sindic.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilier juridic G reprezentantul intimatei-creditoare B, avocat apărătorul intimatei și intimatul G, lipsă fiind recurentul-creditor - I, intimatul-debitor Societatea Agricolă, prin lichidator Consultanță Reorganizare Lichidare și intimații-creditori "E-On M "SA Sucursala I, Gh. G,.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că, recursul este la al 4-lea termen de judecată.
Nemaifiind alte cereri prealabile, instanța constată recursul în stare de judecată și dă cuvântul la dezbateri.
Consilier juridic G reprezentantul intimatei-creditoare B achiesează la cererea de recurs formulată de creditorul - I solicitând admiterea cererii, motivând că în cauză se identifică fapte prevăzute de dispozițiile art. 138 din legea insolvenței.
Avocat apărătorul intimatei solicită respingerea recursului conform întâmpinării depusă la dosar, să se mențină ca fiind legală și temeinică sentința comercială nr. 164/S din 08.04.2008 a Tribunalului Iași - Judecător Sindic.
Intimatul G învederează instanței că la data cauzării prejudiciului, respectiv în perioada 2003-2005 nu mai era administratorul societății, având funcția de Primar al orașului Târgu.
Declarându-se închise dezbaterile, instanța rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării,
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursului comercial d e față;
Prin sentința comercială nr. 164/S din 8 aprilie 2008 s-a admis excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâților, cu ultimul domiciliu în com., sat, jud. I, decedat la data de 03.06.2003, cu ultimul domiciliu în com., sat, jud. I, decedat la data de 12.01.2006, cu ultimul domiciliu în com., sat, jud. I, decedată la data de 23.08.2000 și, cu ultimul domiciliu în com., sat, jud. I, decedat la data de 25.08.2001.
S-a respins cererea formulată de către comitetul creditorilor debitoarei Societatea agricolă, cu sediul social în com., sat, jud. I, înregistrată în Registrul persoanelor juridice ținut de către Judecătoria Pașcani sub nr. 5/SA/1992, CUI -, prin președinte Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului I, cu sediul în mun. I, str. - nr. 26, jud. I, având ca obiect stabilirea răspunderii personale a membrilor consiliului de administrație ai debitoarei, cu ultimul domiciliu în com., sat, jud. I, decedat la data de 03.06.2003, cu ultimul domiciliu în com., sat, jud. I, decedat la data de 12.01.2006, cu ultimul domiciliu în com., sat, jud. I, decedată la data de 23.08.2000 și, cu ultimul domiciliu în com., sat, jud. I, decedat la data de 25.08.2001, ca fiind formulată împotriva unor persoane lipsite de capacitate procesuală de folosință, iar împotriva pârâților, domiciliată în com., sat, jud. I, G, domiciliat în orașul Tg., str. 1 decembrie 2. - jud. I, domiciliată în com., sat, jud. I, domiciliat în com., sat, jud. I, GH. G, domiciliat în com., sat, jud. I, domiciliată în com., jud. I, domiciliată în com., jud. I și, domiciliată în com., sat, jud. I, ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin sentința comercială nr. 3/COM/11.01.2006 irevocabilă prin nerecurare a fost deschisă procedura reorganizării judiciare și a falimentului față de debitoarea Societatea agricolă, cu sediul social în com., sat, jud. I, înregistrată în Registrul persoanelor juridice ținut de către Judecătoria Pașcani sub nr. 5/SA/1992, CUI -, apreciindu-se că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 32 alin. 6 din Legea nr. 64/1995, act normativ în vigoare la acea dată.
Tabelul creanțelor asupra averii debitorului, definitivat prin încheierea nr. 102/29.03.2006 (fila 76, vol. I), cuprinde un număr de 3 creditori: Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului, valoarea creanței fiind de 83.375 lei, AVAS B valoarea creanței fiind de 6968,04 lei (2124,53 USD) și ON M SA- Sucursala, valoarea creanței fiind de 2775,17 lei.
La data de 06.12.2006 (fila 134, vol. I) administratorul judiciar desemnat a depus raport final împotriva căruia a formulat obiecțiuni creditorul Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului I, admise prin sentința comercială nr. 151/S/27.03.2007 prin care a fost totodată desemnat comitetul creditorilor și a fost autorizat să introducă cerere pentru stabilirea răspunderii personale patrimoniale, prin președintele său, Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului I (fila 204, vol. I).
La data de 23.07.2007 a fost înregistrată cererea formulată de către comitetul creditorilor debitoarei Societatea agricolă, prin președinte Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului I, cu sediul în mun. I, str. - nr. 26, jud. I, având ca obiect stabilirea răspunderii personale a membrilor consiliului de administrație ai debitoarei -, cu ultimul domiciliu în com., sat, jud. I, cu ultimul domiciliu în com., sat, jud. I, cu ultimul domiciliu în com., sat, jud. I, cu ultimul domiciliu în com., sat, jud. I, domiciliată în com., sat, jud. I, G, domiciliat în orașul Tg., str. 1 decembrie 2. - jud. I, domiciliată în com., sat, jud. I, domiciliat în com., sat, jud. I, GH. G, domiciliat în com., sat, jud. I, domiciliată în com., jud. I, domiciliată în com., jud. I și, domiciliată în com., sat, jud. I, în temeiul dispozițiilor art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006 și ale art. 73 alin. 1 lit. e din Legea nr. 31/1990.
În motivarea cererii, creditorul a arătat, în esență, că administrația societății nu a ținut contabilitatea firmei în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 82/1991 și alte legi speciale, dând dovadă de rea-credință în administrarea societății debitoare, nu a respectat dispozițiile legale în materie, încălcându-le cu bună-știință.
Pârâții, legal citați, au depus întâmpinare și, prezenți în instanță pentru a-și expune poziția procesuală, au arătat că, și sunt decedați, iar pe fond că declinul asociației s-a datorat secetei prelungite din anul 2003, în ședința din 15 august 2003 Adunarea generală a debitoarei hotărând încetarea activității.
Pârâții au depus în susținerea poziției procesuale înscrisuri.
Instanța a solicitat creditoarei președinte al Comitetului creditorilor, în calitate de titular al cererii de stabilire a răspunderii personale, să depună dovezi cu privire la pârâții decedați.
Față de adresa comunicată, instanța a ridicat excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâților, și, excepție la care reclamantul a achiesat.
Analizând actele și lucrările dosarului, cu prioritate asupra excepției lipsei capacității procesuale de folosință, potrivit dispozițiilor art. 137 din Codul d e procedură civilă, judecătorul-sindic reține următoarele aspecte:
Cererea formulată de către comitetul creditorilor debitoarei Societatea agricolă, cu sediul social în com., sat, jud. I, înregistrată în Registrul persoanelor juridice ținut de către Judecătoria Pașcani sub nr. 5/SA/1992, CUI -, prin președinte Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului I, cu sediul în mun. I, str. - nr. 26, jud. I, având ca obiect stabilirea răspunderii personale a membrilor consiliului de administrație ai debitoarei, cu ultimul domiciliu în com., sat, jud. I, decedat la data de 03.06.2003, cu ultimul domiciliu în com., sat, jud. I, decedat la data de 12.01.2006, cu ultimul domiciliu în com., sat, jud. I, decedată la data de 23.08.2000 și, apare ca fiind formulată împotriva unor persoane lipsite de capacitate procesuală de folosință, având în vedere că la data sesizării instanței - 23.07.2007, pârâții erau decedați, iar potrivit dispozițiilor art. 41 alin. 1 din Codul d e procedură civilă numai cine are folosința drepturilor civile poate fi parte în judecată. Cum capacitatea de folosință este capacitatea de a avea drepturi și obligații, potrivit dispozițiilor art. 5 alin. 2 din Decretul nr. 31/1954, iar ea încetează odată cu moartea persoanei, excepția urmează a fi admisă și respinsă acțiunea ca fiind introdusă împotriva unor persoane lipsite de capacitatea procesuală necesară.
În ceea ce privește cererea formulată împotriva pârâților, domiciliată în com., sat, jud. I, G, domiciliat în orașul Tg., str. 1 decembrie 2. - jud. I, domiciliată în com., sat, jud. I, domiciliat în com., sat, jud. I, GH. G, domiciliat în com., sat, jud. I, domiciliată în com., jud. I, domiciliată în com., jud. I și, domiciliată în com., sat, jud. I, aceasta urmează a fi respinsă în sensul considerentelor ce se vor expune în continuare.
În reglementarea art.138 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, răspunderea administratorilor nu devine automat operantă în toate cazurile când pasivul social nu poate fi acoperit ci numai atunci când se face dovada că prin culpa lor, administratorii au cauzat starea de insolvență a societății prin săvârșirea vreuneia dintre faptele expres și limitativ enumerate la lit. a - g ale alin. 1 al articolului menționat iar prejudiciul a rezultat direct din fapta culpabilă săvârșită.
Rezultă așadar că pentru instituirea răspunderii personale a administratorilor este necesar ca aceștia să aibă calitatea de autori ai faptelor limitativ enumerate de art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006 și săvârșirea acestor fapte să se fi produs în mandatul lor, elemente care nu au fost probate în persoana membrilor Consiliului de administrație al debitoarei, pârâți în cauză.
Nu s-a probat de către reclamant că, într-adevăr, aceștia "au ținut o contabilitate fictivă" sau că "nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea", în condițiile în care lichidatorul judiciar în cuprinsul raportului final depus anterior susține că nu a putut intra în posesia documentelor contabile, pentru a se putea verifica acest aspect. Chiar dacă lipsa de colaborare din partea unora dintre pârâți a îngreunat sarcina administratorului judiciar de a identifica documentele contabile și eventuale bunuri existente în patrimoniul debitoarei, nu această conduită a generat starea de insolvență ale cărei cauze sunt anterioare momentului pasivității acestuia, iar faptul că în urma inspecției fiscale având ca obiect verificarea modului de constituire, evidențiere, declarare și plată a obligațiilor ce constituie surse la bugetul consolidat al statului în perioada 01.08.2003-30.06.2005, nu sunt de natură decât a determina o prezumție simplă de neîndeplinire a unor obligații legale referitoare la plata contribuțiilor datorate bugetului statului, nu și a obligațiilor de calculare a acestora, prezumție care prin ea însăși nu este suficientă pentru reținerea săvârșirii faptei prevăzute de dispozițiile art. 138 alin. 1 lit.
În condițiile în care pârâții fac dovada încetării activității începând cu vara anului 2003, aceștia se pot face răspunzători numai de neîndeplinirea formalităților de publicitate referitoare fie la suspendarea activității fie la dizolvarea societății agricole, faptă ce nu este prevăzută printre cele expres și limitativ enumerate la alin. 1 din art. 138. De asemenea, acumularea datoriilor s-a datorat, în mare parte, și pasivității creditorilor.
Răspunderea persoanelor enumerate în alin. 1 al art. 138 este condiționată, printre altele, de existența legăturii de cauzalitate între faptele expuse și starea de insolvență, astfel încât, fiind vorba despre răspundere, dispozițiile sunt de strictă interpretare și aplicare, neputând fi extinse și asupra altor acțiuni sau omisiuni ulterioare ivirii stării de insolvență. Această formă specială de răspundere este instituită exclusiv în favoarea debitorului falit, care se vede nevoit în această etapă, fie prin reprezentantul său care în procedura falimentului este lichidatorul judiciar, fie prin subrogarea în drepturile sale a comitetului creditorilor (cum este situația de față), să readucă în patrimoniul său contravaloarea prejudiciilor care i-au determinat starea de insolvență.
Răspunderea administratorului fiind o răspundere mixtă, reclamantul trebuia să dovedească săvârșirea de către pârâți a uneia din faptele incriminate limitativ, ca urmare a neîndeplinirii obligațiilor sale contractuale, astfel cum rezultau din actul constitutiv și/sau statut, sau a celor legale, situație în care culpa sa era prezumată, sau printr-o acțiune, situație în care culpa trebuia dovedită, fiind vorba despre o răspundere delictuală specială. Însă, chiar și în situația în care s-ar reține neîndeplinirea uneia din obligațiile statutare sau legale, atitudine culpabilă, dacă această atitudine nu se încadrează în una din situațiile enumerate limitativ în art. 138 alin. 1, răspunderea specială nu poate fi antrenată.
În condițiile expuse, se impune soluția de respingere a cererii promovată de către reclamant, nefiind probată în sarcina pârâților vreo activitate delictuală de natura faptelor enumerate de art.138 alin.1 din Legea nr. 85/2006.
Se va corda termen pentru închiderea procedurii la data de 24.06.2008, ora 11,00, pentru când se vor cita părțile lipsă prin.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs a Județului I criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, cu următoarea motivare:
La data de 20.07.2007 sub nr.16255, creditoarea a județului Ias olicitat atragerea răspunderii personale a administrației debitoarei Societății Agricole pentru suma de 83.375 lei, din pasivul societății in conformitate cu art.138 lit. d din Legea nr. 85/2006.
Societatea agricolă are obligații neonorate la bugetul consolidat al statului reprezentând impozite și taxe în cuantum de 83.375 lei (RON), ajungând în incapacitate de a-și onora obligațiile la bugetul consolidat al statului prin desfășurarea unei activități fără eficiență economică.
debitoarea în situația de încetare a plăților, administratorii societății debitoare au pus creditorii în imposibilitatea încasării creanțelor ajunse la scadență.
Așa cum arată întreaga doctrină în domeniu și numai simpla prejudiciere a creditorilor prin producerea stării de încetare de plăți ar fi suficientă pentru antrenarea răspunderii personale a administratorului.
Continuarea activității în interes personal, desfășurarea unei activități neprofitabile a avut ca efect încetarea de plăți a societății și majorarea datoriilor față de stat. obligațiilor fiscale a condus în mod cert la acumularea de debite, majorări de întârziere, dobânzi și penalități, responsabilă pentru neachitarea acestora, cât și pentru starea de insolvență fiind administrația societății debitoare.
Din activitatea de control realizată de către inspectorii fiscali, ale căror constatări au fost cuprinse în Raportul de inspecție fiscală nr. 17273/27.10.2005, rezultă că societatea nu a ținut registrele prevăzute de lege, respectiv, registrul unic de control, pe care societatea nu și 1-a procurat nici pe parcursul controlului fiscal deoarece nu mai desfășura activitate.
Așa cum rezultă din Raportul depus, obiectivul inspecției fiscale a constat în verificarea modului de constituire, evidențiere, declarare și plata obligațiilor ce constituie surse la bugetul consolidat al statului în perioada supusă verificării, respectiv 01.08.2003-30.06.2005.
De asemenea, cu privire la impozitul pe profit organul de control fiscal a reținut că în anul 2003 s-a înregistrat o pierdere contabilă. In anul 2004, societatea a înregistrat profit contabil pentru care societatea nu a constituit impozit pe profit deoarece a considerat ca întreg profitul se repartizează pentru acoperirea pierderii din anul anterior, neținând seama de faptul că aceasta nu este integral pierdere fiscală. Pentru diferențele de impozit stabilite suplimentar s-au calculat dobânzi și penalități conform legii.
Pentru neplata în termen a obligațiilor restante la bugetul consolidat al statului înregistrate în perioada verificată societatea debitoare datorează majorări de întârziere și penalități cu privire la TVA, impozitul pe venituri din salarii, contribuția de asigurări sociale, contribuția asigurări sociale angajator, contribuția individuală de asigurări sociale, contribuția la bugetul asigurărilor pentru șomaj angajator, contribuția la bugetul asigurărilor pentru șomaj asigurați, contribuția de asigurări sociale de sănătate angajator, contribuția de asigurări sociale de sănătate asigurat, fondul pentru prevenirea accidentelor și risc profesional.
Administratorul societății deși a luat cunoștință de constatările organului de control fiscal, fiindu-i aduse la cunoștință cu ocazia discuției finale care a avut loc la sediul societății, în data de 28.10.2005, așa cum rezultă si din declarația ulterioară anexată raportului fiscal, sumele stabilite prin Raportul de inspecție fiscală nr. 17273/27.10.2005 nu au fost achitate la bugetul de stat.
Administrația societății nu a ținut contabilitatea firmei în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 82/1991 - legea contabilității și alte legi speciale (OG nr. 24/ 2001 privind impozitul pe venitul microîntreprinderilor; nr.OG 3/1992 privind, OG17/2000, HG401/2001, Legea nr. 345/2002, legea 571/2003, etc.), dând dovadă de rea-credință în administrarea societății debitoare, nu a respectat dispozițiile legale în materie, încălcându-le cu bună-știință.
Având în vedere dispozițiile Legii nr. 82/1991, legea contabilității, răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității la persoanele prevăzute la art. 1 revine administratorului, ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligația gestionarii unității respective.
Persoanele prevăzute la art. 1 organizează și conduc contabilitatea, de regulă, în compartimente distincte, conduse de către directorul economic, contabilul-șef sau altă persoană împuternicită să îndeplinească aceasta funcție. Aceste persoane trebuie sa aibă studii economice superioare și răspund împreună cu personalul din subordine de organizarea și conducerea contabilității, în condițiile legii.
Analizând motivele de recurs formulate și raportându-le la actele dosarului și la dispozițiile legale aplicabile în cauză, Curtea constată că recursul de față este nefondat pentru motivele ce vor fi expuse în continuare:
În mod corect prima instanță - judecătorul sindic a respins cererea formulată de către comitetul creditorilor debitoarei, prin președintele a județului I, având ca obiect stabilirea răspunderii personale a membrilor Consiliului de administrație și a administratorilor debitoarei.
Astfel, pentru atragerea răspunderii personale a administratorilor debitoarei, în conformitate cu dispozițiile art. 138 lit. d din Legea nr. 85/1996, trebuie probată, în toate cazurile, săvârșirea faptei prevăzute de această dispoziție legală, cu intenție.
Se apreciază că simpla încălcare a obligației de a ține contabilitatea. în conformitate cu legea nu instituie o prezumție de culpă deoarece deși în cazul răspunderii delictuale autorul prejudiciului răspunde pentru culpa levissima în privința acestui aspect Legea nr. 85/2006 derogă. Astfel, din formularea art. 138 lit. d "au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea" - rezultă cu claritate că aceste fapte nu pot fi săvârșite decât cu intenție.
Prin urmare, antrenarea răspunderii personale a administratorilor presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: prejudiciul creditorilor, fapta ilicită a administratorului, în speță, săvârșirea cu intenție, raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și procedura stării de insolvență, precum și vinovăția administratorilor, conturată, în speță, sub forma intenției.
Ori, recurenta a criticat sentința primei instanțe făcând aprecieri cu caracter de generalitate referitoare la răspunderea reglementată de art. 138 din Legea nr. 85/2006, așa încât Curtea reține că în mod corect judecătorul sindic a respins cererea a județului I, pe numele și pentru comitetul creditorilor, privind stabilirea răspunderii personale, a administratorilor debitorului.
În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul comercial d e față și va menține, ca legală și temeinică, sentința recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de creditorul Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului împotriva sentinței comerciale nr. 164 S/8 aprilie 2008 Tribunalului Iași - judecător sindic - pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red.
Tehnored.
02 ex.
17.02.2009
Tribunalul Iași
Jud.
Președinte:Camelia GheorghiuJudecători:Camelia Gheorghiu, Cipriana Poiană, Iulia Miler
