Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 198/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 198
Ședința publică de la 14 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Traian Șfabu
JUDECĂTOR 2: Radu Cremenițchi
JUDECĂTOR 3: Camelia Gheorghiu
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei Comercial privind pe recurent și pe intimat SC" "SRL, lichidator COMPANIA LICHIDATORI, intimat, intimat BANCA ROMÂNEASCĂ-SUC.I, intimat, intimat, intimat ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUN.I, intimat SC""SA-SUC.I, intimat SC" "SRL, intimat, având ca obiect procedura insolvenței, împotriva sentinței comerciale numărul 531/S din 4 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Iași - judecător sindic.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează:
- recurs la prim termen, declarat și motivat în termen;
- recurent scutit de plata taxelor de timbru;
- lichidatorul judiciar, "Compania Lichidatori " I, a formulat și depus la dosar întîmpinare al cărei duplicat a fost comunicat recurentului-creditor;
- prin cererea de recurs se solicită judecarea cauzei în lipsă, după care
Verificînd actele și lucrările dosarului, Curtea constată recursul în stare de judecată și rămîne în pronunțare.
Ulterior deliberării,
INSTANȚA
Asupra recursului comercial d e față;
Prin sentința comercială nr. 531/S/4.12.2007, pronunțată de Tribunalul Iași - judecător sindic s-a dispus:
În temeiul art. 246 cod procedură civilă ia act de renunțarea lichidatorului judiciar la judecata cererilor vizînd stabilirea răspunderii personale a pîrîtului, cu domiciliul în I,-,.629,. D,.26.
Admite cererile formulate de creditorii Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului I și B, însușite și susținute de lichidatorul judiciar Compania Lichidatori I, privind stabilirea răspunderii personale a pîrîtului, cu domiciliul declarat în I,-, - 1,.A,.10,.62, în calitate de administrator al debitorului SC SRL
Stabilește răspunderea personală a pîrîtului-administrator pentru pasivul debitorului falit SC SRL I, rămas nerecuperat în urma valorificării activului.
În temeiul art. 131 din Legea privind procedura insolvenței,
Dispune închiderea procedurii insolvenței debitorului SC SRL, cu sediul declarat în I,-, - 1,.A,. 10. 62.
Dispune radierea debitorului din evidențele Oficiului Registrului Comerțului de pe lîngă Tribunalul Iași și cele ale a județului
În temeiul art. 136 din legea privind procedura insolvenței,
Descarcă pe lichidatorul judiciar de orice îndatoriri și responsabilități.
În temeiul art. 135 din Legea privind procedura insolvenței,
Dispune notificarea prezentei sentințe debitorului, creditorilor, Direcției Generale a Finanțelor Publice a județului I, Oficiului Registrului Comerțului de pe lîngă Tribunalul Iași pentru efectuarea mențiunii de radiere precum și publicarea sentinței în Buletinul procedurilor de insolvență.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că societatea debitoare a luat ființă în anul 1998, avînd inițial ca administrator pe pîrîtul, pentru ca, începînd cu anul 2001, această calitate să fie deținută de către pîrîtul, care dobîndește și calitatea de asociat cu o participare la capitalul social de 1%, modificare care s-a produs, conform declarațiilor date la data de 06.01.2006 de către pîrîtul, doar pentru că legea îi interzicea să fie asociat unic în două societăți cu răspundere limitată.
Potrivit acelorași mărturisiri, tot pîrîtul a fost C care a administrat și gestionat activitatea societății și după data cooptării în societate a pîrîtului iar această activitate trebuia evidențiată contabil numai că, sub acest aspect, pîrîtul s-a sustras constant în cursul procedurii de la îndeplinirea obligației de a prezenta evidența contabilă, motivînd fie că documentele contabile au fost ridicate de către lichidatorul judiciar, fie că au fost predate unei persoane de specialitate pentru a fi întocmite și aduse la zi, ceea ce duce la concluzia că aceste evidențe fie nu au fost ținute fie au fost sustrase de pîrît.
Refuzul prezentării în cadrul procedurii a documentelor și informațiilor privind situația economico-financiară a debitorului ca și lipsa evidenț4ei contabile care să reflecte operațiunile economice derulate de societate, modificările aduse patrimoniului acesteia, permit concluzia, pînă la proba contrară, că, folosindu-se de prerogativele conferite de lege, pîrîtul a făcut comerț în interes personal, dispunînd în acest sens continuarea activității, deși știa că aceasta va duce la insolvență, situații pe care a încercat să le ascundă prin neîndeplinirea obligației referitoare la organizarea și ținerea contabilității, fapte prevăzute de art. 138 alin. 1 lit. c și d din legea nr. 85/2006.
Nerespectarea de către pîrît a prevederilor legale privind ținerea evidenței contabile a fost reținută și de organele fiscale prin actele de control încheiate care, prin estimarea bazei de impunere (urmare refuzului debitorului de a prezenta documentele contabile), au constatat că prin folosirea de aparate de marcat neconforme cu legea, deduceri eronate de TVA pe bază de facturi înregistrate eronat sau aparținînd altei societăți sau prin includerea de cheltuieli nedeductibile fiscal s-a procedat la diminuarea bazei de impunere cu consecința diminuării obligației fiscale care, la data deschiderii procedurii, era în sumă de 1.478.580.940 lei.
Situația de mai sus expusă justifică instituirea răspunderii personale a pîrîtului în sensul obligării acestuia la plata pasivului debitorului falit, pasiv reprezentat de creanțele admise în procedură.
În condițiile în care debitorul falit, după cum s-a constatat, nu mai deține ale bunuri sau elemente de patrimoniu care să sigure acoperirea integrală a creanțelor reclamate, se va dispune, în temeiul art. 132 alin. 2 din legea nr. 85/2006, închiderea procedurii și radierea debitorului din evidențele registrului comerțului și cele fiscale, cu descărcarea lichidatorului judiciar de orice îndatoriri și responsabilități privind procedura.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs B, considerînd-o nelegală și netemeinică.
În motivarea recursului se critică practica ce se încearcă a fi impusă în privința executării sentințelor prin care administratorii/organele de conducere ale societăților debitoare sunt obligați la suportarea unei părți din pasivul falitelor, practică pe care o consideră contrară dispozițiilor art. 142 din legea nr. 85/2006.
Recurentul nu este de acord cu concluziile Tribunalului Iași pentru următoarele argumente: avînd în vedere caracterul colectiv al procedurii prevăzute de Legea nr. 85/2006, în cazul cererilor întemeiate pe art. 138 din această lege, nu se pune problema recuperării prejudiciului suferit de o anume creditoare iar sumele obținute prin aplicarea acestor dispoziții legale nu se vor plăti unor așa ziși reclamanți care le-ar solicita, ci se vor plăti tot în conformitate cu ordinea de prioritate, prevăzută de art. 123 din lege, către toți creditorii debitoarei.
Or, lichidatorul judiciar, prin solicitarea făcută de a se închide procedura, are o concepție părtinitoare, contrară caracterului colectiv instituit de legea insolvenței.
Față de aceste aspecte, recurentul solicită continuarea procedurii pînă la rămînerea definitivă și irevocabilă a hotărîrii de admitere a cererii de atragere a răspunderii patrimoniale precum și punerea în executare a acestei hotărîri prin intermediul executorului judecătoresc, obligația comunicării sentinței investite și a tabelului definitiv al creditorilor revenindu-i lichidatorului judiciar înainte de închiderea procedurii, în conformitate cu dispozițiile art. 140-142 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.
În acest context se consideră că sentința recurată pe această cale a fost dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 140, ale art. 142 alin. 1, raportate la cele ale art. 136, ale art. 2 și ale art. 5 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, fiind o consecință a interpretării greșite a textelor de lege sus menționate, interpretarea dată de instanța de fond fiind străină scopului legii și spiritului acesteia.
Astfel, în conformitate cu art. 142 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, potrivit cărora "După închiderea procedurii falimentului, sumele rezultate din executarea silită vor fi repartizate de către executorul judecătoresc, în conformitate cu prevederile prezentei legi, în temeiul tabelului definitiv consolidat pus la dispoziția sa de către lichidator", înainte de închiderea procedurii, judecătorul sindic trebuia să stabilească în sarcina lichidatorului obligația de a contacta un executor judecătoresc pentru punerea în executare a sentinței de admitere a cererii de atragere a răspunderii patrimoniale a fostului administrator al debitoarei, căruia să-i pună la dispoziție tabelul creditorilor în baza căruia se procedează la distribuirea sumelor obținute din executarea silită.
Consideră recurentul că, odată cu închiderea procedurii, lichidatorul judiciar nu poate fi descărcat de toate îndatoririle avute în procedura insolvenței debitoarei, în sarcina sa reținîndu-se în continuare această obligație de a-i pune la dispoziție executorului judecătoresc, după contactarea sa, a unui exemplar al tabelului definitiv al creditorilor. De asemenea, în situația în care s-ar închide procedura insolvenței și s-ar dispune radierea societății din Registrul Comerțului, atragerea răspunderii nu mai poate opera atîta timp cît bunurile pîrîtei sau contravaloarea lor trebuie aduse în averea debitorului, care nu mai exista, fiind radiată de la Oficiul Registrului Comerțului. societatea debitoare nu mai exista nici pasivul acesteia și, ca urmare, nu mai este posibil a se dispune ca o parte a acestuia să fie suportat de către pîrîtă.
Prevederile legale anterior invocate se coroborează cu cele ale art. 25 din Legea nr. 85/2006, care reglementează atribuțiile lichidatorului judiciar, printre care se regăsește și încasarea creanțelor societății debitoare.
Cum suma la plata căreia a fost obligat administratorul falitei, urmare cererii de atragere a răspunderii patrimoniale formulate în cauză, reprezintă o creanță a societății debitoare, destinată acoperirii pasivului, recurentul creditor apreciază că lichidatorul judiciar, în exercitarea atribuțiilor sale, are calitatea pentru punerea în executare a acestei hotărîri judecătorești, întrucît sumele încasate din executarea foștilor administratori intră în averea debitoarei, urmînd a fi ulterior distribuite creditorilor.
În concluzie, față de cele arătate se solicită instanței să admită recursul, să modifice sentința atacată și să dispună continuarea procedurii cu punerea în executare de către lichidatorul judiciar, în conformitate cu dispozițiile art. 142 din Legea nr. 85/2006, a sentinței prin care s-a dispus obligarea fostului administrator statutar al I la plata pasivului societății.
În drept se invocă dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304 ind.1, art. 142 alin. 1 din 85/2006 și prevederile nr.OUG 95/2003, probată prin Legea nr. 557/2003.
Legal citat, lichidatorul judiciar Compania Lichidatori I, prin reprezentant legal, a depus întîmpinare prin care solicită respingerea recursului ca nefondat.
Analizînd motivele de recurs în contextul probelor administrate în dosarul de fond atașat și al dispozițiilor art. 304 pct. 9 și 304 ind.1, al art. 142 din. 85/2006 ale nr.OUG 95/2003, aprobată prin Legea nr. 557/2003, instanța de recurs constată că recursul este nefondat.
Astfel, se invocă faptul că, în conformitate cu art. 304 pct. 9., hotărîrea primei instanțe ce a fost recurată este lipsită de temei legal sau că ar fi fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii și astfel ar atrage modificarea acesteia în sensul cerut de recurent, dar nu este administrată nici o probă să susțină acest motiv de recurs, recurenta făcînd doar aprecieri pe considerente personale fără bază legală.
Se poate observa că judecătorul sindic și-a întemeiat soluția pronunțată numai pe dispoziții legale, ale Legii 85/2006 - art. 138 alin. 1 lit. "c" și "d", instanța de fond fiind investită cu judecarea cererilor formulate de I și B privind stabilirea răspunderii personale a administratorului societății debitoare pentru pasivul acesteia, ce a dus societatea în insolvență, recurenta B nefăcînd vreo obiecție în care să-și precizeze poziția sa în legătură cu eventuala executare a creanțelor.
De altfel, susținerile recurentei referitoare la modalitatea de executare silită împotriva persoanelor prevăzute la art. 138 alin. 1 din - sunt în totală contradicție cu dispozițiile art. 142 alin. 1 din 85/2006, care precizează că această executare se efectuează de către executorul judecătoresc conform Codului d e procedură civilă și nu a altor dispoziții sau interpretări, așa cum susține recurentul
În concluzie, instanța de recurs va respinge recursul și va menține sentința primei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUEMLE LEGII,
E:
Respinge recursul formulat de B împotriva sentinței comerciale nr. 531/S din 4.12.2007 a Tribunalului Iași - judecător sindic, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 14.04.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./ 22.05.2008
Tribunalul Iași - judecător sindic:
Președinte:Traian ȘfabuJudecători:Traian Șfabu, Radu Cremenițchi, Camelia Gheorghiu
