Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 203/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 203/R-
Ședința publică din 22 Februarie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ioana Miriță
JUDECĂTOR 2: Dumitru
JUDECĂTOR 3: Ioana Bătrînu
Grefier - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, contestația în anulare formulată de și, cu domiciliul în, str. - -. 6,. A,.8, împotriva deciziei nr 1233/R din 05.12.2007, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata, cu sediul în P,- bis, județ
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns avocat pentru contestatori, în baza împuternicirii avocațiale de la dosar, intimata fiind lipsă.
Procedura, legal îndeplinită.
Contestația este legal timbrată prin chitanța nr. 14350, din data de 21.01.2008, emisă de Primăria Pitești, în sumă de 39.00 lei și timbru judiciar în valoare de 0,30 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Apărătorul contestatorilor, având cuvântul, precizează că nu timbrează cererea de suspendare a executării sentinței și totodată solicită admiterea contestației, așa cum a fost formulată. De asemenea, arată că la soluționarea recursului, citarea părților a fost făcută prin, potrivit art. 7 din Legea 85/2006, deși acestea sunt persoane fizice și trebuiau citate potrivit dreptului comun.
CURTEA
Asupra contestației în anulare de față:
Prin cererea formulată la data de 29.08.2007, în dosarul nr-, aflat pe rolul Tribunalului Comercial Argeș, debitoarea SC SRL, prin administrator special, a formulat contestația împotriva creanței suplimentare de 773.296 lei, cu care creditoarea DGFP Aaf ost înscrisă în tabelul definitiv consolidat al creanțelor, solicitând în același timp și repunerea în termenul prevăzut de art. 108 rap. la 61 și următoarele din Legea nr.85/2006, pentru formularea contestației.
În motivarea contestației, debitoarea a arătat că creanța declarată de creditorul bugetar și înscrisă în tabelul definitiv consolidat, este dată de accesoriile sumelor înscrise în tabelul preliminar și nu este o creanță născută după deschiderea procedurii insolvenței față de debitoare.
Prin sentința nr.963/F/17.10.2007, judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Comercial Argeșa admis excepția de tardivitate invocată de creditoare și, în consecință, a respins cererea de repunere în termen, precum și contestația debitoarei SC SRL ca tardiv formulată. A respins excepția lipsei calității procesuale active a debitoarei, invocată de creditoare.
În motivarea sentinței, judecătorul sindic a reținut că, potrivit sentinței comerciale nr.505/F/3.10.2006, termenul limită fixat pentru depunerea contestațiilor la creanțele născute în timpul procedurii a fost 28.12.2006. Lichidatorul judiciar a formulat contestație împotriva creanței suplimentare bugetare de 773.296 lei a DGFP A, însă debitoarea nu a formulat propria sa contestație în termenul respectiv. Invocarea lipsei de interes în promovarea unei contestații în același timp cu cea promovată de lichidatorul judiciar, nu a fost reținută de judecătorul sindic care a apreciat că interesul subzistă chiar dacă în cauză, împotriva unei creanțe, au fost promovate contestații și de către alte părți. Dreptul debitoarei, prin administrator special, de a contesta creanța suplimentară a DGFP A s-a născut, potrivit sentinței comerciale nr.505/F/2006, imediat după afișarea tabelului suplimentar de creanțe, iar nu după pronunțarea deciziei Curții de APEL PITEȘTI asupra recursului formulat în litigiul având ca obiect contestația lichidatorului judiciar la tabelul suplimentar și împotriva creanței suplimentare a DGFP
Împotriva sentinței de mai sus, a formulat recurs debitoarea - reclamantă, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, conform art.304 pct.7 și 9 și art.3041Cod proc.civilă.
Astfel, sentința judecătorului sindic nu cuprinde motivele pe care se sprijină, deoarece judecătorul sindic nu a precizat motivele pentru care a înlăturat înscrisurile depuse de debitoare în susținerea cererii de repunere în termen.
Sentința judecătorului sindic nu are temei legal și a fost pronunțată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, întrucât în mod greșit judecătorul sindic nu a apreciat că termenul de formulare a contestației curge de la data de 23.08.2007, dată la care debitoarea a luat cunoștință de conținutul deciziei nr.707/R-C/15.06.2007, prin care Curtea de APEL PITEȘTIa apreciat că lichidatorul judiciar nu are calitate procesuală pentru a formula contestație împotriva unei creanțe înscrise în tabelul suplimentar. De la aceeași dată, s-a născut interesul debitoarei de a contesta creanța DGFP
Judecătorul sindic a aplicat greșit dispoz. art.66 din Legea nr.85/2006, întrucât trebuia să aprecieze că debitoarea nu avea interes să formuleze contestație împotriva creanței suplimentare a DGFP A, atâta vreme cât lichidatorul judiciar nu a reținut creanța respectivă și a contestat-o în fața judecătorului sindic.
Prin cererea formulată la data de 08.10.2007 în același dosar nr- al aceluiași Tribunal Comercial Argeș, reclamanții și au solicitat anularea tuturor formelor de executare efectuate de executorul bancar în dosarul de executare nr.381/2007, solicitând în temeiul art.36 din Legea nr.85/2006 și suspendarea executării silite imobiliare începute asupra imobilului "teren și casă" din comuna, sat Golești, județul
În motivarea contestației la executare, reclamanții au arătat că debitoarea falită SC SRL a contractat un credit de la SC, garantat de asociatul cu ipotecă asupra imobilului sus arătat. Reclamanții au susținut că suspendarea executării operează de drept și că executarea s-ar putea efectua doar în condițiile în care un creditor titular al unei creanțe garantate prin ipotecă, gaj sau altă garanție reală, ar cere judecătorului sindic ridicarea suspendării și valorificarea imediată a bunului în cadrul procedurii.
Contestația a fost întemeiată pe dispoz. art.399 Cod proc.civilă.
Prin sentința nr.999/F/24.10.2007, judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Comercial Argeșa admis excepția de necompetență materială invocată din oficiu și și-a declinat competența de soluționare a cererii privind anularea formelor de executare în favoarea Judecătoriei Câmpulung. A respins ca inadmisibil capătul secund al cererii de chemare în judecată privind suspendarea executării.
În motivarea sentinței, judecătorul sindic a reținut că primul capăt al cererii reclamanților este o contestație la executare, iar instanța de executare, potrivit art.373 alin.2 Cod proc.civilă, este Judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea, în speță Judecătoria Câmpulung.
În privința capătului de cerere privind suspendarea executării silite, judecătorul sindic s-a declarat competent în soluționarea cererii, însă a apreciat că prevederile art.36 din Legea nr.85/2006 nu pot fi aplicate în cauza de față, întrucât executarea se efectuează asupra bunurilor asociatului și ale soției acestuia, iar nu asupra debitoarei SC SRL ori a bunurilor acesteia.
Împotriva sentinței de mai sus, au formulat recurs reclamanții care, invocând dispoz. art.304 pct.7 și 9 și art.3041Cod proc.civilă și art.36 din Legea nr.85/2006, au criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, sentința cuprinde motive contradictorii în sensul că judecătorul sindic a calificat greșit acțiunea reclamanților ca fiind contestație la executare, deși temeiul juridic invocat de reclamanți l-a constituit art.36 din Legea nr.85/2006. Judecătorul sindic nu precizează temeiurile pentru care a înlăturat motivele de fapt și de drept invocate de reclamanți în combaterea excepției de necompetență materială. Judecătorul sindic nu a motivat de ce a calificat acțiunea reclamanților ca fiind contestație la executare formulată conform art.399 și 400 Cod proc.civilă, deși face referire și la art.36 și 39 din Legea nr.85/2006, fără însă a preciza dacă acestea sunt sau nu sunt aplicabile în speță.
Judecătorul sindic a încălcat dispoz art.261 Cod proc.civilă, întrucât hotărârea de fond conține două termene de recurs, deși reclamanții au cerut disjungerea celor două petite ale acțiunii.
Judecătorul sindic a apreciat greșit asupra necompetenței sale materiale, în pofida dispoz. art.373 alin.2 Cod proc.civilă, care stabilește că instanța de executare este judecătoria în raza căreia se face executarea, "în afara cazurilor în care legea dispune altfel". Or, în speță, potrivit art.6 și art.11 alin.1 din Legea nr.85/2006, acțiunea reclamanților trebuie judecată de judecătorul sindic, întrucât vizează anularea executării desfășurate cu încălcarea dispoz. art.36 din Legea nr.85/2006 care suspendă orice acțiune judiciară sau extrajudiciară pentru realizarea creanței avute împotriva debitorului.
Judecătorul sindic a făcut aplicarea greșită a dispoz. art.36 din Legea nr.85/2006, întrucât textul legal suspendă de drept orice acțiune judiciară și extrajudiciară pentru realizarea creanței avute împotriva debitorului indiferent de reclamant. Creditorul bancar a încălcat dispoz. art.39 din aceeași lege nesolicitând ridicarea suspendării prevăzute de art.36. Art.39 nu distinge între creditorii ipotecari din masa credală sau din afara ei și nici între proprietarul bunului ipotecat pentru garantarea creanței, dacă este debitorul sau un terț.
Prin decizia nr.1233/R-C/5 decembrie 2007, Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială de contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondat recursul formulat de debitoarea SC SRL împotriva sentinței nr.963/F/17 octombrie 2007 și recursul declarat de reclamanții și împotriva sentinței nr.999/F din 24 octombrie 2007, pronunțate în dosarul nr-.
În considerentele deciziei, s-au reținut următoarele:
Examinând sentința nr. 963/F/17 octombrie.2007, prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate, Curtea a constatat că recursul formulat de debitoare nu este fondat.
Astfel, judecătorul sindic a arătat motivele pentru care nu a apreciat ca neîntemeiate argumentele debitoarei privind repunerea în termenul de formulare a contestației și, implicit, pentru care a înlăturat înscrisurile prezentate în acest scop de către aceasta.
Aprecierea judecătorului sindic cu privire la momentul de la care începe să curgă termenul de formulare a contestațiilor împotriva creanțelor înscrise în tabelul suplimentar de creanțe întocmit conform art.108 din Legea nr.85/2006, este corectă. Pentru toate părțile implicate în procedura insolvenței și cărora legea le recunoaște calitatea procesuală activă, termenul de contestație este cel fixat în sentința pronunțată în temeiul art.107 din Legea privind procedura insolvenței, în speță sentința nr.505/F/3.10.2006. În hotărârea respectivă termenul de formulare a contestației a fot limitat la data de 28.12.2006, iar contestația debitoarei a fost formulată la data de 29.08.2007, nefiind justificat motivul invocat de debitoare de repunere în termenul de formulare a contestației.
Aceasta avea posibilitatea de a contesta o creanță înscrisă în tabelul suplimentar și trebuia să se încadreze în termenul respectiv. Interesul pe care-l invocă în prezent debitoarea în privința promovării contestației sale a existat din momentul înscrierii creanței suplimentare a DGFP A în tabelul suplimentar și nu s-a născut în urma pronunțării deciziei de recurs nr.707/R-C/2007 a Curții de APEL PITEȘTI.
Judecătorul sindic nu a încălcat în vreun fel dispozițiile art. 66 din Legea nr. 85/2006 care se referă la primele măsuri ce se iau în cadrul procedurii insolvenței, inclusiv la verificarea creanțelor ce urmează a fi înscrise în tabelul preliminar al creanțelor, tabel ce nu se confunda cu cel suplimentar sau cel definitiv consolidat la care se referă speța de față.
Pentru cele expuse, văzând dispoz. art.312 alin.1 Cod proc.civilă, Curtea a respins recursul ca nefondat.
Examinând sentința nr.999/F/24 octombrie 2007, prin prisma motivelor de drept și de fapt invocate de reclamanți, Curtea constată că recursul este nefondat.
Astfel, în mod corect a calificat judecătorul sindic acțiunea reclamanților ca fiind o contestație la executarea silită propriu-zisă, contestație formulată în temeiul art.399 Cod proc.civilă - așa cum înșiși reclamanții au arătat - ce cade în competența materială a judecătoriei în raza căreia se desfășoară executarea. Chiar dacă reclamanții nu și-au intitulat cererea lor ca fiind o "contestație la executare", aceasta a fost corect calificată în acest fel de către judecătorul sindic în funcție de motivele de fapt ale cererii, de temeiul de drept invocat în cerere și de scopul urmărit de reclamanți.
Calificarea respectivă nu contravine în niciun fel dispoz art.36 din Legea nr.85/2006.
Chiar dacă judecătorul sindic nu a reluat în considerentele sentinței rațiunile de fapt și de drept pentru care reclamanții au cerut respingerea excepției de necompetență, acesta și-a motivat aprecierea asupra necompetenței sale atât în fapt cât și în drept, astfel că nu se poate reține o nemotivare a sentinței sub acest aspect. Argumentele de fapt și de drept reținute de judecătorul sindic se opun prin ele însele argumentelor invocate de reclamanți, astfel că nu era necesară efectuarea unei paralele între cele două tipuri de argumente pentru a se aprecia că hotărârea este motivată.
Calea de atac pentru fiecare din petitele acțiunii este prevăzută de lege și, chiar dacă ar fi fost indicată greșit de către judecătorul sindic, legalitatea și temeinicia sentinței acestuia nu ar fi fost afectate. Faptul că judecătorul sindic nu a dat curs cererii de disjungere a petitelor, formulată de reclamanți, nu afectează de asemenea legalitatea și temeinicia sentinței, judecătorul sindic apreciind întemeiat că ele pot fi soluționate împreună.
Așa cum s-a arătat inițial, competența materială aparține Judecătoriei Câmpulung, iar nu judecătorului sindic. Raportului juridic dintre reclamanți și creditorul bancar, care are o creanță împotriva debitoarei falite SC SRL, creanță înscrisă la masa credală, nu îi sunt aplicabile dispoz. art.36 și 39 din Legea nr.85/2006 care au în vedere doar acțiunile judiciare și extrajudiciare îndreptate împotriva debitorului aflat în insolvență sau a bunurilor acestuia. Or, în speță, executarea silită bancară nu o vizează pe SC SRL și nici bunurile acesteia.
În aceste condiții, suspendarea executării silite cerute de reclamanți a fost corect respinsă și, ca atare, anularea formelor de executare silită a fost corect declinată în favoarea Judecătoriei Câmpulung.
Pentru cele expuse, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea a respins recursul ca nefondat.
Împotriva deciziei nr.1233/R-C din 5 decembrie 2007 Curții de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, la data de 21 ianuarie 2008, reclamanții și au formulat contestație în anulare, întemeiată pe disp.art.317 pct.1 Cod pr.civilă, solicitând desființarea deciziei atacate și rejudecarea în fond a recursului formulat de ei, împotriva sentinței nr.999/F/24 octombrie 2007, în dosarul nr-.
În motivarea contestației, se arată că soluționarea recursului s-a realizat fără citarea contestatorilor, conform art.85 și urm. Cod pr.civilă, considerându-se procedura de citare îndeplinită conform art.7 din Legea nr.85/2006, prin, administrat de către
Contestatorii susțin că instanța de control nu a observat că recurenții sunt persoane fizice străine de procedura insolvenței și nu le sunt aplicabile dispozițiile de procedură speciale prevăzute de art.7 din Legea nr.85/2006, iar prin soluționarea recursului în lipsa lor, sunt în imposibilitate de a-și susține calea de atac și sunt prejudiciați, existând pericolul de a fi executați silit.
Prin aceeași contestație, s-a solicitat suspendarea executării deciziei atacate, prin suspendarea executării sentinței nr.999/F/24.10.2007, până la soluționarea contestației.
La acest termen, însă, apărătorul contestatorilor a arătat că nu înțelege să timbreze cererea de suspendare a executării deciziei. urmând ca aceasta să fie anulată.
Contestația în anulare formulată de reclamanți nu este fondată.
Potrivit disp.art.317 (1) pct.1 Cod pr.civilă, hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii.
În speță, Curtea apreciază că recurenții au fost citați în mod corect în recurs, pentru termenul din 30 noiembrie 2007, conform art.7 din Legea nr.85/2006, prin; ei nu au figurat pentru prima dată în recurs în acest litigiu; recurenții au mai fost citați în fața judecătorului sindic, astfel că aveau cunoștință de litigiu.
Dispozițiile art.7 din Legea nr.85/2006, privind procedura insolvenței, nu fac distincție în ceea ce privește citarea persoanelor străine de procedura insolvenței, ci dispun ca citarea părților, precum și comunicarea oricăror acte de procedură, a convocărilor și notificărilor să se efectueze prin Buletinul Procedurilor de Insolvență.
Aceste dispozițiile legale nu au fost declarate neconstituționale, astfel că citarea părților, inclusiv a recurenților și a fost corect efectuată prin
Față de aceste considerente, urmează să se anuleze ca netimbrată cererea de suspendare a executării deciziei atacate, prin suspendarea executării sentinței nr.999/F/24 10. 2007 și să se respingă contestația în anulare, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E IDE
Anulează ca netimbrată cererea de suspendare a executării deciziei nr 1233/R din 05.12.2007, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI, în dosarul nr-, prin suspendarea executării sentinței nr. 999/F/24.10.2007, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș.
Respinge contestația în anulare formulată de, și, cu domiciliul în, str. -. 6,. A,.8, împotriva deciziei nr 1233/R din 05.12.2007, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata, cu sediul în P,- bis, județ A, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 februarie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
Red.
/ 2 ex.
13.03.2008
Președinte:Ioana MirițăJudecători:Ioana Miriță, Dumitru, Ioana Bătrînu
