Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 216/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 216/
Ședința publică de la 21 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gina Ignat
JUDECĂTOR 2: Valentina Vrabie Președinte secție
JUDECĂTOR 3: Rodica Dorin
GREFIER - - -
.-.-.-.-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de creditoarea AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI - B, cu sediul în sector 1,--11, împotriva sentinței comerciale nr. 1359/07.12.2007, pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata debitoare. G, prin lichidator judiciar CM G, cu sediul în G,-,. 1, 2, județul G, intimata creditoare ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE G, intimat pârât, Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Galați, având ca obiect angajarea răspunderii patrimoniale.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită potrivit dispozițiilor și ale dreptului comun.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței faptul că recursul dedus judecății este la primul termen de judecată, prin cererea formulată, recurenta a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, potrivit disp. art. 242 alin. 2.pr.civ. lipsește întâmpinarea, după care:
Curtea constată procedura completă și lipsa părților, urmând a se pronunța asupra recursului la sfârșitul ședinței de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința nr. 1359/07.12.2007, pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr- al Tribunalului Galați, s-a admis raportul final întocmit de lichidatorul judiciar CM
S-a dispus închiderea procedurii falimentului debitoarei G și radierea debitoarei din Registrul comerțului.
S-a admis cererea în antrenare răspundere patrimonială formulată de lichidatorul judiciar împotriva pârâtului și a fost obligat pârâtul să suporte din averea personală suma de 38.597,61 lei.
S-a dispus instituirea măsurilor asiguratorii asupra averii pârâtului.
S-a aprobat decontul de cheltuieli depus de lichidatorul judiciar, dispunându-se plata sumei de 1261 RON din fondul special de lichidare.
Au fost descărcați judecătorul sindic și lichidatorul judiciar de orice îndatoriri și responsabilități cu privire la procedură, debitor și averea lui.
Pentru a hotărî astfel, a reținut că, prin încheierea din 17.07.2007, s-a dispus deschiderea procedurii falimentului împotriva debitoarei.
Lichidatorul judiciar a formulat cerere în antrenare răspundere patrimonială împotriva fostului administrator, arătând, în motivare, că administratorul societății debitoare a refuzat să depună actele contabile pentru a se vedea împrejurările în care societatea a ajuns în stare de insolvență, deși i s-a notificat acest aspect. Se mai reține în motivarea cererii că din anul 2003 debitoarea nu a mai depus nici o declarație cu privire la obligațiile fiscale, ținând astfel o contabilitate fictivă cu scopul de a prejudicia societatea.
Judecătorul sindic a apreciat că cererea este fondată motivat de faptul că prin rapoartele de activitate ale lichidatorului s-a notificat administratorului să depună actele contabile ale societății, dar acesta a refuzat tocmai pentru a nu se afla împrejurările în care societatea a ajuns în stare de insolvență. Mai mult, prin ținerea unei evidențe contabile fictive numitul nu a făcut altceva decât să sustragă bunurile din patrimoniul societății să le valorifice în scop personal așa cum rezultă și din faptul că prin raportul final se menționează că nu au fost identificate bunuri și disponibilități bănești aparținând debitoarei. Acest aspect rezultă și din faptul că administratorul nu a depus nicio declarație privind obligațiile fiscale către stat din anul 2003 cu scopul de a prejudicia pe cei doi creditori ai societății.
A constatat că, prin raportul final din 03.10.2007, lichidatorul judiciar a arătat că nu au fost identificate bunuri în averea debitoarei și a solicitat închiderea procedurii.
Judecătorul sindic a constatat incidența disp. art. 131 din Legea nr. 85/2006.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat recurs creditoarea înregistrat sub nr- la Curtea de APEL GALAȚI.
A criticat hotărârea pentru nelegalitate, prin prisma art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, considerând că a fost dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 140, 142 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, motivând următoarele:
Hotărârea instanței de fond prin care s-a dispus închiderea procedurii de faliment a "", fără a dispune mai întâi punerea în executare de către lichidatorul judiciar a sentinței prin care a dispus atragerea răspunderii patrimoniale a administratorului falitei este nu numai greșită, ci și nelegală, întrucât din analiza textelor de lege prevăzute de art. 2, 5 alin. 1, art. 138 alin. 1, art. 140, 142 alin. 1 și art. 136 rezultă că executarea silită a membrilor organelor de conducere ale debitorilor aflați sub incidența Legii nr. 85/2006, pentru care s-a instituit răspunderea patrimonială conform art. 138, se efectuează de către lichidatorul judiciar în cadrul procedurii de lichidare judiciară, prin intermediul executorului judecătoresc.
Recurenta susține că prin dispozițiile art. 142 alin. 1 legiuitorul nu a făcut decât să precizeze limitarea de competență pe care lichidatorul judiciar o are în valorificarea și recuperarea creanțelor de la debitorii falitului și anume că executarea acestor creanțe nu se face de către lichidatorul judiciar ci de executorul judecătoresc.
Aceasta nu înseamnă, în opinia recurentei, că judecătorul-sindic nu are obligația de a pune în vedere lichidatorului să execute titlurile de creanță și nu înseamnă că lichidatorul nu are obligația și dreptul procesual de a pune în executare silită titlurile de creanță pe care debitorul le are față de debitorii săi.
Susține că analiza gramaticală a dispozițiilor art. 142 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 poate conduce la concluzia că executarea silită trebuie începută de lichidatorul judiciar în cadrul procedurii de insolvență prevăzută de Legea nr. 85/2006 și că ar putea fi continuată după închiderea procedurii de faliment, de creditori în cadrul procedurii de executare silită instrumentată de executorul judecătoresc.
Consideră că interpretarea corectă a textului art. 142 alin. 2 trebuie făcută numai în sensul că executarea silită a persoanelor prevăzute de art. 138 alin. 1 trebuie făcută de lichidatorul judiciar prin intermediul executorului judecătoresc, numai în cadrul procedurii de faliment deoarece după închiderea procedurii, lichidatorul judiciar este descărcat de obligații în temeiul art. 136 din Lege și nu mai poate pune la dispoziția executorului tabelul definitiv al creanțelor.
Atâta timp cât lichidatorul judiciar este în posesia unui titlu executor, acesta este obligat în îndeplinirea atribuțiilor sale legale, să-l pună în executare, tocmai pentru acoperirea pasivului debitoarei, procedura insolvenței profitând în mod echitabil tuturor creditorilor înscriși în tabelul creditorilor conform ordinii de prioritate stabilită de art. 123 din Legea nr. 85/2006.
Față de motivele expuse solicită modificarea în parte a hotărârii recurate, constatarea ca prematură a închiderii procedurii de insolvență și obligarea lichidatorului judiciar la angajarea unui executor judecătoresc în vederea executării silite a hotărârii recurate.
În drept, a invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, art. 3041Cod procedură civilă, art. 138 și art. 140 alin. 1 din Legea nr. 85/2006.
S-au citat legal părțile.
Recursul este nefondat, pentru cele ce se vor arăta în continuare:
Potrivit dispozițiilor art. 142 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 " executarea silită împotriva persoanelor prevăzute de art. 138 alin. 1, se efectuează de către executorul judecătoresc conform Codului d e procedură civilă."
După închiderea procedurii falimentului sumele rezultate din executarea silită vor fi repartizate de către executorul judecătoresc, în conformitate cu prevederile prezentei legi, în temeiul tabelului definitiv consolidat de creanțe pus la dispoziția sa de către lichidator.
Din modul de redactare a art. 142 mai sus-enunțat rezultă că închiderea procedurii poate fi dispusă și înainte de executarea silită contra persoanelor răspunzătoare în temeiul art. 138 din Lege.
Este adevărat că procedura de instituire a răspunderii patrimoniale este parte componentă a procedurii insolvenței câtă vreme soluționarea cererii de antrenare a răspunderii membrilor organelor de conducere intră în atribuțiile judecătorului sindic, conform art. 11 lit. g din Legea nr. 85/2006.
Prevederile art. 142 din Legea nr. 85/2006 au deschis doar posibilitatea punerii în executare a hotărârilor pronunțate în temeiul art. 138, după închiderea procedurii, așa cum rezultă din redactarea textului.
Nu poate fi primită susținerea creditoarei de a interpreta dispozițiile art. 142 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 în sensul de a delimita competența lichidatorului judiciar de cea a executorului judecătoresc și că în interpretarea aliniatului 2 al aceluiași articol trebuie acceptată ideea că executarea silită trebuie începută de către lichidatorul judiciar în cadrul procedurii de insolvență, putând fi continuată executarea, după închiderea procedurii de faliment, de către creditori.
Conținutul dispozițiilor art. 142 din Lege trebuie interpretat în sensul aplicării sale și nu în sensul în care să nu e aplice.
Astfel, din cuprinsul acestei prevederi legale rezultă că dacă executarea silită se efectuează după închiderea procedurii repartizarea sumelor se va face de către executorul judecătoresc, conform prevederilor legii privind procedura insolvenței, în temeiul tabelului definitiv consolidat pus la dispoziția sa de către creditor.
Posibilitatea ca executarea silită să se realizeze și după închiderea procedurii rezultă fără echivoc din cuprinsul alin.2 al art. 142 din lege, pentru că repartizarea sumelor, în această situație, se efectuează de executorul judecătoresc spre deosebire de situația în care procedura nu ar fi fost închisă și când legea instituie în sarcina lichidatorului judiciar atribuția repartizării sumelor.
Faptul că lichidatorul judiciar pune la dispoziția executorului judecătoresc tabelul definitiv consolidat nu poate aduce atingere efectului constând în descărcarea lichidatorului de îndatoriri și responsabilități, efect produs de închiderea procedurii.
Punerea la dispoziția executorului judecătoresc a tabelului definitiv consolidat o pot face și creditorii care sunt interesați în executarea silită și în repartizarea sumelor obținute în urma executării silite, și prin ea însăși, comunicarea acestui tabel nu implică nici o sarcină și responsabilitate pentru lichidator.
Sumele ce se vor repartiza pe baza tabelului definitiv consolidat al creanțelor sunt menite să acopere creanțele creditorilor astfel că, executarea silită după închiderea procedurii falimentului nu contravine scopului prevăzut de art. 2 din Lege, pentru care s-a instituit procedura.
Față de considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, recursul este nefondat urmând a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de creditoarea AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI - B, cu sediul în sector 1,--11, împotriva sentinței comerciale nr. 1359/07.12.2007, pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, ca fiind nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 21 Martie 2008.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | JUDECĂTOR, |
Grefier,
VV/18.04.2008
/2 ex/23.04.2008
Fond:
Președinte:Gina IgnatJudecători:Gina Ignat, Valentina Vrabie, Rodica Dorin
