Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 224/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 224/R-
Ședința publică din 22 Februarie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ioana Miriță judecător
JUDECĂTOR 2: Dumitru
Judecător: - -
Grefier: - -
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de recurenta - creditoare DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în Pitești,-, și DIRECȚIA VAMALĂ, cu sediul în C,-, județ D, împotriva sentinței nr. 920/F din data de09.10.2007, pronunțată de judecătorul sindic, în dosarul nr-, intimați creditori fiind AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B, C A, SC IMPORT EXPORT SRL, PRIMĂRIA T, SC. SRL, DIRECȚIA SANITARA VETERINARA ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR, intimat debitor SC SRL cu sediul în T,- și lichidator judiciar, cu sediul în Pitești,-, -. A,.20.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor de față:
Constată că prin cererea înregistrată la data de 13.11.2003, creditoarea SC SA Sf.G a chemat în judecată pe debitoarea SC SRL T solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză să se dispună declanșarea procedurii prevăzută de Legea nr.64/1995-R, pentru recuperarea sumei de 202.191.930 lei, precum și antrenarea răspunderii personale a administratorului.
În motivarea acțiunii, a arătat că deține împotriva debitoarei o creanță certă lichidă și exigibilă, derivată din sentința civilă nr.368/2.04.2003, precum și din cheltuielile de executare, de la a cărei scadență a trecut mai mult de 30 zile, astfel că sunt îndeplinite cerințele actului normativ invocat în susținere.
Tribunalul Argeș - prin sentința nr.434/C/31.03.2004 a admis cererea creditoarei și a dispus deschiderea procedurii reorganizării judiciare și a falimentului debitoarei, a indisponibilizat părțile sociale, a stabilit prima ședință a creditorilor la 8.06.2004 și notificarea hotărârii luate, în condițiile prezentei legi.
Prin încheierea din 30.06.2004, același tribunal - judecător sindic - a numit administrator judiciar, cu atribuțiunile prevăzute de art.18 lit.a-j și art.40 din lege, precum și prelungirea termenului pentru depunerea declaraților de creanță, la 29.07.2004.
La data de 16.11.2004 s-a depus raportul privind cauzele și împrejurările ce au condus la insolvența societății, precum și tabelul preliminar al creditorilor (136).
Prin încheierea din 11.011.2005, Tribunalul Comercial Argeș - în temeiul art.106 alin.1 lit.A, a și b din Legea nr.64/1995 a decis intrarea în faliment a debitoarei, a dispus dizolvarea societății, a ridicat dreptul de administrare, a numit lichidator judiciar cu atribuțiunile prevăzute de art.29 din lege, a fixat termenele prevăzute de procedură și notificarea hotărârii luate.
Astfel, a reținut că nici unul dintre subiecții îndreptățiți nu au propus un plan de reorganizare și nici nu și-au manifestat o asemenea intenție.
La data de 28.06.2005, lichidatorul a depus raport asupra fondurilor obținute în perioada 10.05.2005 - 28.06.2005 (178-180).
Creditoarea Aaf ormulat acțiune în răspundere în baza art.137 din Legea nr.64/1995, conform precizării din 8.11.2005.
La data de 17.10.2006 s-a depus și afișat tabelul definitiv al creanțelor (334), iar la data de 21.11.2006, procesul-verbal al adunării creditorilor (337).
Ulterior, prin sentința nr.920/F/9.10.2007, același tribunal - judecător sindic, a admis cererea lichidatorului și în temeiul art.131 din lege a dispus închiderea procedurii falimentului debitoarei, radierea acesteia din Registrul Comerțului, descărcarea lichidatorului de îndatoriri și responsabilități, precum și notificarea hotărârii luate.
Pentru a se pronunța în sensul arătat, instanța de fond a reținut că din raportul lichidatorului judiciar a rezultat că din bunurile găsite în averea debitoarei a fost valorificată suma de 1.439,4 lei, însă, aceasta este insuficientă pentru acoperirea cheltuielilor administrative, iar creanțele pe care le deține debitoarea nu se pot realiza. Astfel, lichidatorul a propus închiderea procedurii.
Ulterior, creditoarea DGFP Aap romovat acțiune în răspundere împotriva administratorului social, admisă de către instanța de fond și confirmată, mai apoi, de către instanța de control. Dar, în averea pârâtului nu se află bunuri susceptibile de executare silită, necesare acoperirii masei pasive.
De asemenea, s-a mai reținut că nici unul dintre creditori nu s-a oferit să avanseze sumele de bani necesare continuării procedurii.
În sfârșit, s-a apreciat ca nejustificată susținerea AVAS în sensul că nu a fost legal citată prin Buletinul de insolvență, întrucât, reprezentantul acesteia a primit personal notificarea de la lichidator, conform înscrisurilor aflate la dosar.
Prin urmare, s-a apreciat ca întemeiată propunerea lichidatorului de a se face aplicația art.131 din lege.
Împotriva acestei hotărâri, s-a formulat recurs, în termen legal, de către creditoarele DGFP A și ANAF - Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale C - în nume propriu și pentru B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod pr.civilă.
În dezvoltarea motivelor sale de recurs, Aac riticat hotărârea prin aceea că:
- în mod greșit, s-a dispus închiderea procedurii de către instanța de fond, fără a se ține seama de principiul maximizării valorii averii debitoarei, principiu de generală aplicare și care vizează toate stadiile procedurale, fiind în acord cu dispozițiile art.2 din lege, în sensul că scopul procedurii este plata debitelor acumulate;
- au fost încălcate drepturile și interesele creditorilor prin aceea că nu s-au recuperat integral creanțele;
- au fost încălcate dispozițiile art.4 alin.4 din lege, prin aceea că nu s-au utilizat sumele din fondul de lichidare, constituit la Registrul comerțului, pentru continuarea procedurii și recuperarea creanțelor.
În dezvoltarea motivelor sale de recurs, Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale C - în numele și pentru Autoritatea Națională a Vămilor a criticat hotărârea, în sensul că:
- în mod greșit, s-a dispus închiderea procedurii, fără a se parcurge toate etapele acesteia, prin aceea că lichidatorul judiciar nu și-a îndeplinit toate obligațiile date de lege;
- instanța de fond nu a respectat principiul rolului activ, mărginindu-se să constate că în averea debitoarei nu există bunuri susceptibile de executare;
- au fost încălcate drepturile și interesele creditorilor, prin aceea că nu s-au recuperat în totalitate creanțele;
- nu s-a comunicat raportul final și nici nu a fost pus în discuția părților.
Prin urmare, ambele au solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii și continuarea procedurii falimentului debitoarei.
Examinând global, criticile ambelor recursuri, întrucât tind la obținerea aceluiași rezultat, prin prisma motivelor invocate, dar și sub toate aspectele, potrivit art.3041Cod pr.civilă, curtea reține că recursurile sunt nefondate, pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Astfel, într-adevăr, scopul procedurii, așa cum este el exprimat în termenii art.2 din lege, este plata pasivului debitoarei în insolvență, pentru acoperirea integrală a debitelor acesteia. Principiul maximizării valorii averii debitoarei, deși, nu este consacrat explicit în actul normativ ce reglementează procedura falimentului, se poate deduce din textele ce prevăd acțiunile în anularea transferurilor patrimoniale frauduloase, a operațiunilor încheiate în daune creditorilor, dar și acțiunile în antrenarea răspunderi personale a vechilor organe de conducere.
Or, în speță, din conținutul raportului întocmit de către lichidatorul judiciar și celelalte înscrisuri aflate la dosar (179), a rezultat că din valorificarea bunurilor găsite în averea debitoarei s-a obținut suma de 14.394.570 lei.
De asemenea, a rezultat că starea de insolvență a debitoarei era evidentă din anul 2000, astfel că în urma datoriilor acumulate, începând cu 2002, creditoarea DGFP Aaî nceput executarea silită pe conturile bancare și vânzarea mijloacelor fixe, situație în care s-a ajuns chiar la închiderea activității debitoarei (226-227).
Din înscrisurile aflate la dosar s-a constatat inițierea acțiunii în antrenarea răspunderii personale a administratorului (338), însă, acțiunea admisă, în mod irevocabil, nu a putut fi valorificată datorită inexistenței bunurilor în averea acesteia (357). Inclusiv împotriva numitei s-a promovat acțiune pentru predarea evidenței contabile și a bunurilor mobile luate de aceasta, dar acțiunea a fost respinsă.
Deși, în raport, lichidatorul arată că mai sunt câteva bunuri de valorificat, cu toate că sunt insuficiente acoperirii cheltuielilor, nici unul dintre creditori nu a dorit să avanseze sumele necesare continuării procedurii, refuz exprimat în scris, conform înscrisurilor de la dosar.
Prin urmare, nerealizarea scopului declanșării procedurii, în cauza de față nu poate fi imputată organelor chemate să realizeze procedura, în lipsa bunurilor susceptibile de executare și a pasivității creditorilor în găsirea altor modalități de aducere în patrimoniul debitoarei a sumelor de bani necesare acoperirii creanțelor, ceea ce face nejustificată critica recurentelor sub aspectul lipsei rolului activ al lichidatorului și instanței de judecată.
Deși, creditoarele critică hotărârea pentru încălcarea drepturilor și intereselor lor, nu precizează în ce constau actele și faptele prin care s-a adus atingere acestora, pentru ca instanța de control să verifice temeinicia susținerilor.
De asemenea, critica vizând neafișarea raportului final și a necomunicării acestuia creditorilor este infirmată de înscrisurile aflate la dosar (353-376).
În sfârșit, nici critica privind încălcarea dispozițiilor art.4(4) din Legea nr.85/2006 nu poate fii primită, deoarece destinația acestui fond este cu totul alta decât cea invocată de creditoare.
Față de cele ce preced, neexistând motive care să conducă la modificarea sau casarea hotărârii, curtea în temeiul art.312 alin.1 Cod pr.civilă, coroborat cu dispozițiile Legii nr.85/2006, urmează să respingă recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile formulate de creditoarele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în Pitești,-, și DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE, cu sediul în C,-, județul D, împotriva sentinței nr.920/F din 9 octombrie 2007, pronunțată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Comercial Argeș, în dosarul nr-, intimați fiind AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B, DIRECȚIA SANITAR VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR A, PRIMĂRIA T, CAT. G, SC IMPORT- EXPORT SRL B, SC. SRL B, SC SRL și lichidator judiciar SC
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 februarie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
Red.IB
EM/2 ex./ 06.03.2008
Jud.sindic.
Președinte:Ioana MirițăJudecători:Ioana Miriță, Dumitru
