Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 224/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ operator - 2928
DOSAR Nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 224/
Ședința publică din 16 februarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Csaba Bela Nasz
JUDECĂTOR 2: Raluca Suciu
JUDECĂTOR 3: Maria
GREFIER: -
S-a luat în examinare, la a doua strigare, recursul declarat de creditoarea Administrația Finanțelor Publice A împotriva sentinței comerciale nr. 3185 din 9 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr- în contradictoriu cu debitoarea intimată A, reprezentată prin lichidatorul judiciar Casa de Insolvență
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează faptul că la 4 februarie 2010 lichidatorul judiciar a depus, prin registratura instanței, dovada comunicării către creditoarea recurentă a propunerii de închidere a procedurii insolvenței.
Văzând că s-a solicitat judecarea în lipsă potrivit art. 242 alin. 2 din Codul d e procedură civilă, considerând pricina lămurită, instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 3185 din 9 noiembrie 2009 pronunțată în dosarul nr- judecătorul-sindic din cadrul Tribunalului Arad, în temeiul art. 132 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, a dispus închiderea procedurii insolvenței debitoarei A, reprezentată prin lichidatorul judiciar Casa de Insolvență A, precum și radierea acesteia din registrul comerțului de sub nr. J-. De asemenea, instanța l-a descărcat pe practician de orice îndatoriri și responsabilități, notificând sentința Direcției Generale a Finanțelor Publice A și Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Arad, pentru efectuarea mențiunilor corespunzătoare, dispunând și publicarea acesteia în Buletinul procedurilor de insolvență.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că la data de 22 iunie 2009 practicianul desemnat să administreze procedura insolvenței debitoarei Aas olicitat închiderea procedurii colective ca urmare a aprobării raportului final de lichidare, a valorificării bunurilor din averea falitei, creanțele fiind complet acoperite prin distribuirile făcute. Judecătorul-sindic a mai constatat că raportul final nu a fost contestat în condițiile art. 129 din Legea nr. 85/2006, toate bunurile din averea debitorului fiind lichidate, iar sumele obținute achitate conform planului de distribuire final, dovada plăților existând la dosar, anterior fiind întocmit și raportul privind cauzele și împrejurările care determinat starea de insolvență. Având în vedere cele arătate mai sus, în temeiul art. 132 alin. 2 din lege, tribunalul a dispus închiderea procedurii falimentului, cu toate consecințele care rezultă din aceasta.
Împotriva sentinței comerciale de mai sus, în termen legal, a declarat recurs creditoarea Administrația Finanțelor Publice A, solicitând casarea hotărârii atacate și continuarea procedurii reglementate de Legea nr. 85/200, fără cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului a arătat că scopul declarat al acestei legi este instituirea unei proceduri pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvență, situație care impune lichidatorului judiciar un ansamblu de măsuri și diligențe în vederea îndeplinirii respectivului scop. Dacă în pofida tuturor inițiativelor acestuia nu se pot identifica bunuri urmăribile care să acopere pasivul debitoarei, dacă din evidențele contabile rezultă că nu au rămas bunuri în inventar, dacă se constată cu certitudine că nu sunt persoane cărora să le poată fi imputată provocarea stării de insolvență, abia atunci instanța poate accepta propunerea de închidere a procedurii întemeiată pe art. 131 din lege. În conformitate cu prevederile art. 5, organele care aplică procedura sunt judecătorul-sindic, administratorul judiciar și lichidatorul, acestea trebuind să asigure efectuarea cu celeritate a actelor și operațiunilor prevăzute de lege, precum și realizarea drepturilor celorlalți participanți la procedură.
Pe de altă parte, trebuia analizată eventualitatea unor acțiuni oblice pentru recuperarea creanțelor, investigații privind bunurile personale ale foștilor administratori în vederea aplicării art. 138, impunându-se efectuarea unor verificări la registrul de carte funciară, la arhiva electronică de gajuri mobiliare, la societățile bancare, fiind de neacceptat o soluție de închidere a unei proceduri de faliment atâta timp cât nu a fost respectată o dispoziție imperativă, prin aceasta ajungându-se la imposibilitatea realizării scopului declarat al legii.
Nu în ultimul rând, raportul final și bilanțul de închidere a procedurii trebuiau să fie comunicate creditorilor, judecătorul-sindic având obligația convocării adunării creditorilor în termen de 30 de zile de la afișarea raportului final (art. 129) pentru a da posibilitatea acestora de a formula obiecții, neîndeplinirea respectivei obligații fiind un motiv de casare a hotărârii de închidere.
În drept a invocat dispozițiile art. 3, 5, 25, 131 și 138 din Legea nr. 85/2006, art. 3041din Codul d e procedură civilă.
Intimata debitoare, legal citată prin lichidator, nu s-a prezentat la dezbateri, însă a formulat concluzii scrise, solicitând respingerea recursului ca nefondat, considerând că sentința tribunalului a fost pronunțată cu respectarea art. 132 din Legea nr. 85/2006.
În cauză au fost efectuate demersuri pentru identificarea bunurilor mobile și/sau imobile supuse impozitării cu care debitoarea ar figura în evidențele fiscale ale Direcției de venituri din cadrul Primăriei A, constatându-se că acestea nu există. Totodată, lichidatorul judiciar a procedat, în temeiul art. 48, la notificarea tuturor instituțiilor bancare din România în vederea indisponibilizării conturilor falitei, nefiind descoperite disponibilități financiare. În urma inventarierii patrimoniului debitoarei au fost identificate drepturi de creanță deținute împotriva a două societății, motiv pentru care au fost demarate operațiuni de recuperare a acestora, în acest sens fiind formulate cereri de chemare în judecată împotriva (dosar nr. 8310/2006) și Transport (dosar nr. 8311/2006), ambele ale Judecătoriei Arad, pentru primul titlu executoriu obținut fiind încheiat de executorul judecătoresc un proces-verbal de insolvabilitate, în timp ce creanța față de Transport a fost integral plătită. Totodată, creditorii au fost notificați în vederea exprimării poziției cu privire la propunerea lichidatorului judiciar de închidere a procedurii, în condițiile art. 132 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, fiind întocmit raportul final, care nu a fost contestat. Nu în ultimul rând, practicianul a întocmit și raportul privind cauzele și împrejurările care au dus la starea de insolvență a debitoarei, neidentificând incidența art. 138.
Examinând recursul declarat, prin prisma criticilor formulate, a apărărilor lichidatorului judiciar, a dispozițiilor art. 304 pct. 5 din Codul d e procedură civilă, în care se încadrează, potrivit alin. 3 al art. 306 din același cod, unele dintre motivele instituției creditoarei, și art. 3041, cât și din oficiu în baza art. 306 alin. 2, Curtea constată că acesta este fondat, urmând să fie admis ca atare, având în vedere următoarele considerente:
Închiderea procedurii de executare colectivă față de debitoarea intimată A s-a realizat cu încălcarea dispozițiilor art. 129 din Legea nr. 85/2006, modificată, judecătorul-sindic neconvocând adunarea creditorilor în vederea formulării eventualelor obiecțiuni la raportul final. Având în vedere că prima instanță nu a respectat prevederile legale, neprocedând la convocarea adunării creditorilor, hotărârea pronunțată se impune a fi casată și cauza trimisă spre rejudecare aceluiași tribunal, în speță fiind pe deplin incident motivul de recurs prevăzut de pct. 5 al art. 304 din Codul d e procedură civilă, care statuează că modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere în următoarele situații, numai pentru motive de nelegalitate: - 5. când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. 2.
Potrivit art. 129 din Legea insolvenței, upă ce bunurile din averea debitorului au fost lichidate, lichidatorul va supune judecătorului-sindic un raport final însoțit de situațiile financiare finale. Copii de pe acestea vor fi comunicate tuturor creditorilor și debitorului și vor fi afișate la ușa tribunalului. Judecătorul-sindic va convoca adunarea creditorilor în termen de maximum 30 de zile de la afișarea raportului final. Creditorii pot formula obiecții la raportul final cu cel puțin 5 zile înainte de data convocării, la data ședinței judecătorul-sindic urmând să soluționeze, prin încheiere, toate obiecțiunile la raportul final, îl va aproba sau va dispune, dacă este cazul, modificarea corespunzătoare a acestuia, creanțele care la data înregistrării raportului final vor fi încă sub condiție neputând participa la ultima distribuire.
Prin încheierea de ședință din 28 septembrie 2009 tribunalul a amânat judecata pentru data de 9 noiembrie 2009 (când a și pronunțat sentința de închidere a procedurii concursuale), dispunând atât citarea creditorului lipsă - B, ceilalți creditori având termen în cunoștință, cât și afișarea raportului final la ușa instanței, operațiune care a fost realizată a doua zi (29 septembrie 2009) de către grefier. Este adevărat că potrivit dovezilor existente la dosarul de fond (filele 371-373) și a înscrisului depus în recurs (fila 14) practicianul a adus la cunoștința creditorilor că va propune judecătorului-sindic închiderea procedurii insolvenței în temeiul art. 132 alin. 2 din lege, întrucât toate bunurile din averea falitei au fost valorificate, dar o asemenea împrejurare nu este în măsură să suplinească procedura reglementată de acest text de lege, creditorul recurent fiind vătămat în drepturile sale legitime câtă vreme o copie raportului final și a situațiilor financiare finale nu i-a fost comunicată, iar judecătorul-sindic nu a convocat adunarea creditorilor în termen de maximum 30 de zile de la afișarea raportului final, pentru a le da posibilitatea de a formula obiecțiuni la raportul final.
În atare condiții este evident faptul că în cauză sunt întemeiate criticile instituției recurente privitoare la nerespectarea de către tribunal a dispozițiilor art. 129 din Legea insolvenței, împrejurare care a determinat imposibilitatea acesteia de a ridica obiecții împotriva raportului lichidatorului judiciar, asupra cărora judecătorul-sindic urma să se pronunțe la data ședinței la care trebuia convocată adunarea creditorilor (maximum 30 de zile de la afișarea raportului final la ușa tribunalului).
Pe de altă parte, este eronată reținerea făcută de prima instanță în cadrul considerentelor hotărârii atacate în sensul că toate creanțele ar fi fost acoperite prin distribuirile făcute, situație în care recursul instituției creditoare ar fi fost lipsit de interes, motivat de împrejurarea că în timp ce din tabelul definitiv consolidat rezultă că totalul general al creanțelor înscrise de lichidator este de 1.089.340,92 lei, din bilanțul final al lichidării reiese că încasările au fost doar de 13.298,98 lei, cea mai M parte din această sumă reprezentând cheltuieli de procedură.
Față de cele arătate, văzând și prevederile art. 312 din Codul d e procedură civilă, Curtea va admite recursul creditoarei Administrația Finanțelor Publice A și va dispune casarea sentinței atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, judecătorul-sindic urmând să respecte întocmai norma înscrisă în art. 129 din Legea nr. 85/2006, modificată, în sensul de a convoca adunarea creditorilor, aceștia putând formula obiecții la raport cu cel puțin 5 zile înainte de data convocării, la data ședinței judecătorul-sindic urmând să soluționeze, prin încheiere, toate obiecțiunile la raportul final, pe care fie îl va aproba, fie îl va modifica, dacă este cazul.
Văzând că nu se pune problema cheltuielilor de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de creditoarea Administrația Finanțelor Publice A împotriva sentinței comerciale nr. 3185 din 9 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr- în contradictoriu cu debitoarea intimată A, reprezentată prin lichidatorul judiciar Casa de Insolvență A și, în consecință:
Casează în tot hotărârea atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16 februarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red. /24.02.2010
Dact. /25.02.2009 - 4 ex./ 2 com.
Primă instanță - Tribunalul Arad
Judecător-sindic -
Președinte:Csaba Bela NaszJudecători:Csaba Bela Nasz, Raluca Suciu, Maria
