Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 231/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ NR.231 R
Ședința publică de la 16.02.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Georgeta Țilimpea
JUDECĂTOR 2: Alina Sekely Popa
JUDECĂTOR 3: Cristina
GREFIER: -
======
Pe rol fiind soluționarea cererilor de recurs formulate de recurenții III și DIRECȚIA IMPOZITE ȘI TAXE LOCALE SECTOR 1, împotriva sentinței comerciale nr.2577 din 3.06.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații ADMINISTRAȚIA FINANȚEL PUBLICE SECTOR 1, SC GURISM SRL, SC SRL, SC TURISM & SRL, SC EUROPEAN SRL, INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ B, SC MEDICAL SRL, SC GENERAL SRL, ROMANIA SA, SC SRL, SC SRL, SC, SC SA, SC SA, SC SRL și.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul III, reprezentat de avocat dna., recurenta Direcția Impozite și Taxe Locale Sector 1, prin consilier juridic dna. și intimata Administrația Finanțelor Publice Sector 1, prin consilier juridic, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Părțile prezente, având pe rând cuvântul, au arătat că nu mai au alte cereri de formulat și înscrisuri de administrat.
Curtea, prealabil, pune în discuția părților cererea de repunere în termenul de declarare a recursului prevăzut de art.301 proc.civ. formulată de recurentul III.
Recurentul III, prin apărător, solicită admiterea cererii de repunere în termenul de declarare a recursului, având în vedere următoarea situație:
Procedura de comunicare a sentinței recurate a fost viciată sub aspectul neîndeplinirii dispozițiilor legale referitoare la comunicarea actelor de procedură. Astfel, deși domiciliul recurentului se afla în Texas, 6324 Bayou 77072 A, cum de altfel a fost menționat și în citativul din încheierile de ședință ale dosarului primei instanțe, comunicarea hotărârii a fost efectuată la o adresă din B-, sector 1, adresă la care recurentul nu mai locuiește din anul 2005; dovada comunicării a fost returnată cu mențiunea "destinatar mutat de la adresă".
La data de 22.07.2008 recurentul a solicitat recomunicarea hotărârii.
Întrucât potrivit art.102 alin.1 proc.civ. termenul curge de la data comunicării actelor de procedură, recurentul apreciază că termenul de recurs în ceea ce îl privește, curge de la data recomunicării respectiv, 28.07.2008.
Recurenta Direcția Impozite și Taxe Locale Sector 1, prin consilier juridic, arată că lasă la aprecierea Curții cererea de repunere în termenul de declarare a recursului.
Intimata Administrația Finanțelor Publice Sector 1, prin consilier juridic, solicită respingerea cererii de repunere în termenul de declarare a recursului formulată de recurentul pârât întrucât, hotărârea recurată i-a fost comunicată la adresa indicată iar dacă recurentul și-a schimbat domiciliul, noua adresă nu a fost indicată prin petiție la dosar potrivit dispozițiilor legale.
Curtea potrivit art. 137 alin. 1. proc.civ. urmează a se pronunța cu precădere asupra cererii de repunere în termenul de declarare a recursului formulată de recurentul III; constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat și înscrisuri de administrat, declară terminate dezbaterile și acordă cuvântul în recurs.
Recurentul III, prin apărător, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate, în sensul respingerii, ca neîntemeiată a cererii formulată de Administrația Finanțelor Publice Sector 1 prin care s-a solicitat suportarea de către recurent, a pasivului debitoarei SC SRL; respingerea, ca inadmisibilă a cererii de intervenție accesorie formulată de Reese, respingerea, ca rămasă fără obiect, a cererii formulată de SC TURISM SRL, menținerea celorlalte dispoziții ale sentinței recurate.
În susținere, apărătorul recurentului a arătat că prin hotărârea recurată nu a fost stabilită existența unui raport de cauzalitate între faptele imputate recurentului III și starea de insolvabilitate a SC SRL; hotărârea este lipsită de temei legal și a fost dată cu aplicarea greșită a legii, iar judecătorul sindic a exclus din probatoriu probe în apărarea sa, în sensul că nu a fost stabilit și evaluat pasivul debitoarei printr- expertiză de specialitate. Cu privire la cererea de intervenție accesorie în interesul creditoarei Administrația Finanțelor Publice Sector 1 formulată de Reese, recurentul arată că nu este admisibilă întrucât, cererea principală a fost formulată în baza Legii nr.64/1995 iar noile dispoziții în materie reglementate prin Legea nr.85/2006 prevăd că numai lichidatorul judiciar poate solicita atragerea răspunderii patrimoniale a administratorului; nu solicită cheltuieli de judecată; depune la dosar concluzii scrise.
Recurenta Direcția Impozite și Taxe Locale Sector 1, prin consilier juridic, solicită respingerea recursului promovat de recurentul pârât, ca nefondat.
În ceea ce privește cererea de recurs proprie, recurenta Direcția Impozite și Taxe Locale Sector 1 solicită admiterea recursului și continuarea procedurii falimentului în vederea valorificării bunurilor SC SRL.
Intimata Administrația Finanțelor Publice Sector 1, prin consilier juridic, solicită respingerea recursului formulat de administratorul III, ca nefondat; depune la dosar concluzii scrise. Referitor la recursul promovat de Direcția Impozite și Taxe Locale Sector 1, arată că lasă la aprecierea Curții.
Recurentul III, prin apărător, solicită respingerea recursului formulat de Direcția Impozite și Taxe Locale Sector 1, ca nefondat.
CURTEA:
Asupra recursului de față, deliberând, constată:
Prin sentința comercială nr. 2577/03.06.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială a fost admisă cererea de intervenție formulată de Reese, au fost admise cererile formulate de creditoarele Administrația Finanțelor Publice Sector 1 și Turism în contradictoriu cu pârâtul III, pârât care a fost obligat să suporte pasivul debitoarei conform tabelului definitiv. În baza art. 132 alin.2 din Legea nr. 85/2006 s-a închis procedura insolvenței împotriva debitoarei în contradictoriu cu creditorii ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1, SC GURISM SRL, SC TURISM & SRL, SC EUROPEAN SRL, INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ B, SC MEDICAL SRL, SC GENERAL SRL, ROMANIA SA, SC SRL, SC SRL, SC, SC SA, SC SA, SC SRL. S-a dispus și radierea societății debitoare din registrul comerțului.
Pentru a pronunța această sentință, judecătorul sindic a arătat că prin încheierea de ședință din data de 16.11.2004 Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială a admis cererea debitoarei și, în baza art. 31 alin. 1 din Legea nr. 64/1995, a deschis procedura prevăzută de această lege împotriva debitoarei, desemnând administrator judiciar. Prin încheierea de ședință din 21.06.2005 aceeași instanță a admis cererea Turism și, în baza art. 106 pct. 1 lit. A din Legea nr. 64/1995, a dispus trecerea debitoarei la procedura falimentului, desemnând lichidator judiciar.
S-a mai arătat că la data de 15.06.2005, creditoarea Turism a solicitat instanței ca pasivul debitoarei să fie suportat de către pârâtul III în baza art. 137 din Legea nr. 64/1995. Cererea a fost motivată în sensul că pârâtul a îndeplinit funcția de administrator încă de la înființarea societății, în anul 1992, că acesta a sesizat cu întârziere instanța pentru deschiderea procedurii de reorganizare, din raportul lichidatorului judiciar rezultând că a continuat activitatea societății, deși aceasta a înregistrat atât în anul 2003 cât și în anul 2004 pierderi, a folosit bunurile societății în interes propriu, nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea și a deturnat sau ascuns o parte din activul societății și a mărit în mod fictiv pasivul acesteia. fictivă a pasivului s-a realizat prin achiziționarea de bunuri și servicii pe numele societății, când în realitate alte persoane au beneficiat de acestea, în condițiile în care în anul 2004 debitoarea nu a realizat venituri. Deși s-a cerut de către creditori și de către administratorul judiciar, debitoarea nu a prezentat nici un document contabil legat de filiala sa din județul A, astfel încât creditorii nu au putut afla situația financiară a acesteia. S-a mai susținut nedepunerea de către debitoare a procesului-verbal încheiat de către Administrația Finanțelor Publice Sector 1 B în urma controlului efectuat de aceasta, faptul că nu a întocmit și nu a prezentat administratorului judiciar lista bunurilor introduse în țară și nici locurile unde se află acestea, fiind sancționată contravențional pentru neachitarea obligațiilor corespunzătoare la bugetul de stat, nu a fost adusă la cunoștința administratorului judiciar lista și situația tuturor litigiilor în care este implicată, nu a întocmit și nu a prezentat inventarul echipamentelor tehnologice în valoare de 1.288.663.075 lei și nici locul unde se află acestea și nici inventarul mijloacelor de transport, a sistemelor de calcul, mobilier și alte mijloace fixe, precum și situația creanțelor.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
La data de 18.10.2005, creditoarea Administrația Finanțelor Publice Sector 1 solicitat ca pasivul debitoarei să fie suportat de pârât în baza art. 137 lit. a și c din Legea nr. 64/1995.
La data de 22.01.2008, Reese a formulat cerere de intervenție în interesul creditoarei Administrația Finanțelor Publice Sector 1, cerere prin care a solicitat admiterea cererii de atragere a răspunderii patrimoniale a pârâtului. Acesta a motivat cererea în sensul că în cursul anului 2004, pârâtul, în calitate de reprezentant al debitoarei, s-a declarat de acord cu vânzarea, în favoarea, a unui număr de trei autoturisme proprietatea societății debitoare, care figurau cu contracte de leasing. În scopul perfectării transferului contractelor de leasing, intervenientul i-a achitat pârâtului suma de 15.200, urmând ca acesta să elibereze factura fiscală. Deși contractele de leasing au fost transferate, nu s-a emis vreo factură fiscală de către societatea debitoare, sumele de bani achitate intrând în patrimoniul pârâtului, motiv pentru care a formulat și o plângere penală împotriva acestuia.
Din analiza actelor și a lucrărilor dosarului, instanța a reținut că sunt întemeiate cererile formulate de creditoare în baza art. 138 din Legea nr. 85/2006, precum și cererea de intervenție formulată de Reese.
Astfel, a reținut că pârâtul III a îndeplinit funcția de administrator încă de la înființarea societății, în anul 1992, capitalul social al debitoarei fiind, la data deschiderii procedurii de reorganizare judiciară, în cuantum de 455.873.600 lei. S-a apreciat culpa pârâtului în gestionarea societății prin sesizarea cu întârziere a instanței pentru deschiderea procedurii de reorganizare, continuarea unei activități producătoare de pierderi pentru societate și neconducerea evidenței contabile conform legii.
Conform rapoartelor întocmite de administratorul judiciar, la data de 31.12.2003, societatea înregistra o pierdere de peste 6 miliarde lei, și la sfârșitul anului 2004 pierderea cumulată era de peste 18 miliarde lei. Administratorul societății debitoare ar fi trebuit să sesizeze instanța pentru începerea procedurii de reorganizare încă din anul 2003, când a fost evident că insuficiența activului, refuzul asociatului de refinanțare în timp util, precum și managementul defectuos nu pot conduce decât la intrarea debitoarei în incapacitate de plată.
S-a mai reținut că din analiza rapoartelor administratorului judiciar se poate trage concluzia că pârâtul nu a ținut o contabilitate în conformitate cu legea, a deturnat sau a ascuns o parte din activul societății și a mărit în mod fictiv pasivul acesteia. fictivă a pasivului s-a realizat prin achiziționarea de bunuri și servicii pe numele, când în realitate alte persoane au beneficiat de aceste bunuri și servicii. Din facturile emise de creditoarea Turism & reiese că au fost emise bilete de avion pe numele unor persoane care nu au fost angajați ai debitoarei și nici nu au avut vreo legătură cu acestea, administratorul debitoarei a achiziționat un aparat de aer condiționat, în sumă de 17,5 milioane lei, care nu a fost montat niciodată la sediul debitoarei, sediu care se afla în reparații capitale de la începutul anului 2004 și pentru care debitoarea a plătit în avans chiria în sumă de 77 milioane lei, fără a încerca recuperarea vreunei sume de bani. Toate bunurile și serviciile cumpărate în anul 2004 au fost făcute în situația în care debitoarea nu a realizat venituri și ar fi trebuit să fie reținută în acest sens, astfel ca pierderile să nu ajungă la 18 miliarde lei, cum de altfel a sesizat și administratorul judiciar în raportul nr.1.
S-a mai arătat că, deși s-a cerut de către creditori și de către administratorul judiciar, debitoarea nu a prezentat nici un document contabil legat de filiala sa din județul A, astfel încât creditorii nu au putut afla situația financiară a acesteia. Din moment ce aceste documente contabile nu au putut fi prezentate, rezultă că societatea nu are o contabilitate întocmită și condusă potrivit legii, judecătorul sindic reținând în sarcina administratorului încălcarea art. 11 pct. 4 din Legea nr. 82/1991 republicată. S-a menționat că administratorul judiciar nu a putut intra în posesia tuturor actelor societății ca urmare a refuzului administratorului de a colabora cu acesta, deși prevederile Legii nr. 64/1995 republicată obligă pe debitor să prezinte la dosar actele contabile prevăzute de art. 26 alin. 1, în termen de 10 zile de la deschiderea procedurii.
Debitoarea nu a depus la Administrația Finanțelor Publice Sector 1 B bilanțul contabil aferent anilor 2003 și 2004 și nici nu a depus o serie de bilanțuri la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București. Conform procesului-verbal încheiat e administratorul judiciar la 12.05.2005 și depus odată cu raportul judiciar nr. 3, se constată faptul că în urma controlului Administrației Finanțelor Publice Sector 1 B, debitoarea datorează bugetului de stat consolidat suma de 5.146.547.106 lei și că societatea debitoare nu are înregistrate în contabilitate majorările și penalitățile de întârziere, deși era obligată conform Legii nr. 82/1991. Deși creditorii, administratorul judiciar și instanța au solicitat procesul verbal care s-a încheiat în urma controlului efectuat de Administrația Finanțelor Publice Sector 1, acesta nu a fost pus la dispoziție de către administratorul debitoarei.
S-a mai expus că din înscrisurile depuse la dosar de către Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Supraveghere Vamală rezultă că debitoarea a introdus în România în luna iulie 2004 bunuri pentru care nu a achitat obligațiile corespunzătoare la bugetul statului, lucru pentru care a fost sancționată contravențional conform procesului-verbal nr. 40821/12.07.2004. Administratorul debitoarei nu a întocmit și nu a prezentat administratorului judiciar lista bunurilor introduse în țară și nici locul unde se află acestea.
Judecătorul sindic a menționat că debitoarea a introdus în mod formal o cerere de chemare în judecată împotriva Spitalului Clinic pentru revendicare mobiliară, acțiune care a format obiectul dosarului nr. 13589/2004 pe rolul Tribunalului București Secția a VI-a Comercială, deoarece cererea a fost respinsă ca insuficient timbrată. În anul 2005, fără știrea administratorului judiciar, debitoarea a introdus o altă cerere de chemare în judecată împotriva Spitalului Clinic tot pentru revendicare mobiliară, cerere care a format obiectul dosarului nr. 589/2005 al Tribunalului București Secția a VI-a Comercială, dosar care a avut aceeași soartă. Reiese că din cauza administratorului debitoarei care în mod intenționat nu a timbrat suficient cererile de chemare în judecată, s-a pierdut ocazia recuperării unor bunuri mobile care ar fi micșorat pasivul debitoarei.
S-a reținut că administratorul debitoarei nu și-a îndeplinit o serie de obligații prevăzute de Legea nr. 64/1995, după cum urmează: nu a adus la cunoștința administratorului judiciar lista și situația litigiilor în care este implicată; nu a întocmit și nu a prezentat inventarul echipamentelor tehnologice în valoare de 1.288.663.075 lei și nici locul unde se află acestea; nu a întocmit și nu a prezentat nici inventarul mijloacelor de transport, cu care figurează înregistrată la. sector 1, în valoare de 884.306.062 lei și nici locul unde se află acestea; nu a întocmit nici o notă explicativă privitor la oportunitatea și necesitatea achiziționării în special a trei autovehicule de lux și a unei ambarcațiuni; nu a întocmit și nu a prezentat inventarul sistemelor de calcul, mobilier și alte mijloace fixe, în valoare de 379.443.675 lei; nu a întocmit și nu a prezentat situația creanțelor care însumează cifra de 6,2 miliarde lei, ce reprezintă acestea și cum pot fi valorificate; nu a adus la cunoștința instanței modul de stingere a creanței considerabile pe care debitoarea o avea față de Autoritatea Națională a Vămilor, știut fiind faptul că pe perioada administrării speciale, administratorul debitoarei nu poate face nici o plată fără autorizarea administratorului judiciar; nu s-a conformat cerințelor legii și instanței și nu a prezentat documentele și situațiile financiar-contabile.
S-a considerat că bilanțul contabil care se întocmește pe formulare tipizate și se depune la organele financiare nu înlocuiește contabilitatea condusă potrivit legii, că depunerea documentelor contabile ar fi elucidat situația financiar-contabilă a debitoarei și modalitatea în care s-a ajuns la starea de insolvență comercială, în acest sens, administratorul debitoarei manifestând rea-credință și dispreț față de dispozițiile legale aplicabile și dispoziția judecătorului sindic.
Față de cele reținute, judecătorul sindic a admis cererea de intervenție formulată de Reese și cererile formulate de creditoarele Administrația Finanțelor Publice Sector 1 B și Turism și l-a obligat pe pârâtul III să suporte pasivul debitoarei conform tabelului definitiv.
Lichidatorul judiciar desemnat în cauză a întocmit tabelul creditorilor, a identificat și inventariat bunurile din patrimoniului debitoarei pe care le-a evaluat și valorificat, iar sumele încasate au fost distribuite către creditori fără ca prin aceasta să fie acoperite integral creanțele.
Întrucât din rapoartele lichidatorului judiciar și din înscrisurile depuse la dosar, instanța a reținut că debitoarea nu mai deține bunuri mobile sau imobile în patrimoniu din a căror valorificare să fie acoperite integral creanțele înscrise în tabelul creditorilor, astfel că s-a considerat că se impune închiderea procedurii conform art. 132 alin.2 din Legea nr. 85/2006 și radierea societății debitoare din registrul comerțului, precum și, în baza art. 135 din lege, notificarea închiderii procedurii Direcției Teritoriale a Finanțelor Publice și Oficiului Registrului Comerțului B, pentru efectuarea mențiunii.
Împotriva sentinței comerciale nr. 2577/03.06.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială au declarat recurs în termen legal creditoarea Direcția Impozite și Taxe Locale Sector 1 B și pârâtul III.
Recurenta-creditoare Direcția Impozite și Taxe Locale Sector 1 B și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 3041.pr.civ. susținând că hotărârea este dată cu aplicarea greșită a legii. În dezvoltarea recursului, recurenta a arătat că prin declarația pentru stabilirea mijloacelor de transport în cazul contribuabililor persoane juridice, înregistrată la organul fiscal, a înregistrat un număr de patru bunuri mobile impozabile (autoturisme), la Direcția Impozite și Taxe Locale Sector 1 Dintre acestea, un număr de trei mijloace de transport au fost înstrăinate prin actul de adjudecare încheiat la data de 04.03.2008. În cursul desfășurării procedurii insolvenței, în patrimoniul debitoarei a rămas un singur bun impozabil și anume autoturismul marca Opel, având serie motor 02G2795 și serie -. În cazul în care debitoarea ar fi înstrăinat un mijloc de transport, avea obligația prevăzută de art. 264 alin.4 din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, de a înștiința compartimentul de specialitate al autorității publice locale pe a cărei rază teritorială își are sediul debitoarea, în speță Direcția Impozite și Taxe Locale Sector 1 În aceste condiții, în mod evident prima instanță greșit a dispus închiderea procedurii falimentului în temeiul art. 132 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, având în vedere că pe rolul Direcției Impozite și Taxe Locale Sector 1 B debitoarea figurează cu un mijloc de transport. S-a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței recurate în vederea continuării procedurii pentru valorificarea bunurilor
Recurentul III a solicitat, în primul rând, repunerea în termenul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 301.pr.civ. arătând că procedura de comunicare a sentinței comerciale recurate a fost viciată sub aspectul neîndeplinirii prevederilor legale referitoare la comunicarea actelor de procedură. Domiciliul său se află în Texas, 6324 Bayou 77072, dar deși este consemnat domiciliul său corect în actele dosarului de la fond, a fost citat la adresa din B,-, sector 1, adresă la care nu mai locuiește din anul 2005, dovada comunicării fiind returnată cu mențiunea "destinatar mutat de la adresă". La data de 22.07.2008 a solicitat recomunicarea hotărârii.
În al doilea rând, recurentul a criticat hotărârea invocând următoarele motive de recurs: 1) judecătorul sindic nu a stabilit existența raportului de cauzalitate între faptele care îi sunt imputate și starea de insolvență a societății debitoare; 2) hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal și a fost dată cu aplicarea greșită a legii, 3) judecătorul sindic a apreciat probele în mod voit părtinitor și a exclus din probatoriu probele ce erau în favoarea sa; 4) judecătorul sindic a depășit rolul activ și a extins motivele pentru care creditoarea Administrația Finanțelor Publice a Sectorului 1 Bas olicitat atragerea răspunderii personal patrimoniale a sa.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul-pârât a susținut că, având în vedere specificitatea obiectului de activitate al societății debitoare, a acționat pe o piață restrânsă și fluctuantă în care principalii beneficiari erau instituțiile spitalicești de stat, deci unități bugetare. Debitoarea nu a înregistrat o activitate constantă, așa cum rezultă din evoluția cifrei de afaceri, dar a reușit depășirea unor blocaje financiare, fie prin creditarea societății, fie prin contractarea unor credite, fie prin recuperarea chiar cu întârziere a sumelor restante. Această situație de fapt a fost reținută de către lichidatorul judiciar în raportul nr. 1 de activitate, arătând că a intrat în insolvență din motive independente de voința conducerii sau a managerilor societății, cauza fiind conjunctura nefavorabilă în care mai mulți clienți nu au achitat sumele datorate în baza unor contracte de livrare de echipamente. Judecătorul sindic a nesocotit concluziile lichidatorului judiciar și a dat o interpretare eronată probelor din dosar.
Recurentul a mai susținut că, deși a pus la dispoziția lichidatorului judiciar documentele financiar-contabile ale societății, nu s-a întocmit o expertiză contabilă care să auditeze financiar aceste evidențe și să aprecieze cu privire la legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu. Reținerea în sarcina sa a neprezentării documentelor financiar-contabile este eronată, fiind contrazisă de rapoartele administratorului/lichidatorului judiciar. Nu a prezentat imediat aceste documente contabile, deoarece ele nu se aflau în posesia sa, ci a contabililor firmei.
Societatea a fost creditată de către recurent și este neîntemeiată reținerea judecătorului sindic că nu ar fi urmărit încasările clienților, managementul defectuos nefiind unul dintre motivele de atragere a răspunderii patrimoniale a organelor de conducere enumerate de fostul art. 137 din Legea nr. 64/1995 și nici de actualul art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Faptul că nu au fost depuse la organul fiscal bilanțurile contabile aferente anilor 2003 și 2004 nu este de natură a atrage răspunderea personală a subsemnatului, ci răspunderea contravențională a societății, potrivit dispozițiilor Codului Fiscal.
Greșit s-a reținut culpa recurentului în sensul că ar fi folosit activele societății în folosul propriu și al altor persoane, fără a se preciza despre care active este vorba, pe ce perioadă au fost folosite și care sunt probele care duc la această concluzie.
Referitor la cererea de intervenție accesorie a lui Reese, judecătorul sindic nu a observat că acesta urmărea un interes personal și a admis cererea de intervenție sub imperiul noii legi nr. 85/2006 a insolvenței, deși ea era inadmisibilă, deoarece a fost formulată în baza vechii Legi nr. 64/1995. Totodată, intervenientul nu a demonstrat niciodată pretențiile sale și, mai mult, se referă la o creanță prescrisă.
Referitor la cererea formulată de Administrația Finanțelor Publice Sector 1 B, aceasta a fost întemeiată pe dispozițiile art. 137 lit. a și c din Legea nr. 64/1995, respectiv folosirea bunurilor și creditelor și continuarea activității în interes personal. Judecătorul sindic a extins analiza cererii de antrenare a răspunderii și la alte motive care nu au format obiectul cererii creditoarei. Cererea formulată nu este întemeiată, deoarece nu a fost demonstrată existența raportului de cauzalitate între faptele recurentului și starea de insolvență a debitoarei.
Referitor la cererea formulată de Turism, nu s-a luat în considerare că a fost stinsă creanța acestui creditor care, prin administratorul său, a depus la grefa instanței, din data de 26.05.2006, o adresă prin care arată că își retrage cererea prin care a solicitat atragerea răspunderii patrimoniale a subsemnatului.
Curtea, analizând cererile de recurs prin prisma motivelor de recurs expuse și care vizează dispozițiile art. 304 pct. 9 și ale art. 3041.pr.civ. se constată că recursul declarat de recurenta Sector 1 B nu este întemeiat, iar recursul declarat de recurentul III este fondat.
Cu privire la cererea recurentului de repunere în termenul de declarare a motivelor de recurs, se constată că sentința comercială atacată a fost publicată în Buletinul Procedurilor de Insolvență nr. 2912 din data de 18.07.2008. Comunicarea hotărârii la adresa din B, Sector 1, -, nr. 30, potrivit dispozițiilor Codului d e procedură civilă nu a fost legal îndeplinită, dovada de comunicare întorcându-se cu mențiunea "destinatar mutat, proprietarul nu permite afișarea".
În ceea ce privește soluționarea cererii de atragere a răspunderii patrimoniale a recurentului-pârât III, potrivit art. 19 din nr.HG 1881/2006, comunicarea actelor de procedură, inclusiv a sentinței comerciale pronunțate ca urmare a judecării unei asemenea cereri, trebuie să se realizeze potrivit dispozițiilor Codului d e procedură civilă. Deci comunicarea hotărârii atacate trebuia să se realizeze la domiciliul recurentului-pârât care este în Texas, 6324 Bayou 77072, ceea ce nu s-a efectuat.
La data de 22.07.2008, recurentul, prin apărător ales, a solicitat să i se comunice sentința comercială nr. 2577/02.06.2008 la adresa din-, Sector 4, B, iar potrivit dovezii de comunicare de la fila nr. 216 din dosarul de fond reiese comunicarea legală, potrivit Codului d e procedură civilă, a sentinței la adresa solicitată, la data de 28.07.2008.
Recursul formulat de recurentul III a fost declarat la data de 22.07.2008 și a fost motivat, prin trimiterea prin poștă a motivării, la data de 04.08.2008.
Potrivit art. 8 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, în materia insolvenței, "termenul de recurs este de 10 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu prevede altfel", iar art. 303 alin. 1 și 2.pr.civ. "recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs" și "termenul pentru depunerea motivelor se socotește de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte".
Față de data la care s-a comunicat hotărârea, 04.08.2008, potrivit dispozițiilor Codului d e procedură civilă, către recurentul III, prin apărător, se consideră că este fondată cererea acestuia de repunere în termenul de motivare a recursului. În temeiul art. 103.pr.civ. urmează a fi admisă cererea de repunere în termenul de declarare și motivare a recursului.
Cu privire la recursul declarat de recurenta Sector 1 B, prin adresa nr. 9277/03.03.2005 depusă la tribunal la data de 31.03.2005, s-a comunicat că debitoarea figurează înregistrată în evidențele Sector 1 B cu următoarele bunuri impozabile: JEEP, serie motor 506MX14, serie, capacitate cilindrică 3959 cm3; OPEL, serie motor 02G2795, serie -, capacitate cilindrică 1598 cm3; MERCEDES, serie motor -, serie -, capacitate cilindrică 1689 cm3;
Potrivit rapoartelor de activitate ale lichidatorului judiciar și raportului de evaluare a bunurilor mobile întocmit de Co, au fost identificate în patrimoniul debitoarei următoarele bunuri mobile: autoturism marca Mercedes -Benz, tipul A 170 CDI, cu nr. de înmatriculare B-54-, autoturism marca Jeep, tipul 4.0, cu nr. de înmatriculare B-77-, 2 ambarcațiuni. Rezultă că în patrimoniul debitoarei nu a fost găsit autoturismul marca OPEL.
Chiar dacă debitoarea figurează înregistrată în evidențele Sector 1 B cu trei mijloace de transport, lichidatorul judiciar a identificat numai două mijloace de transport care au fost evaluate prin raportul de evaluare menționat. C de-al treilea mijloc de transport nu a fost regăsit efectiv în patrimoniul debitoarei, recurenta nedovedind prin nici un mijloc de probă că acesta se mai găsește realmente în averea debitoarei.
În consecință, procedura insolvenței nu mai poate fi continuată, așa cum solicită recurenta Sector 1 B, deoarece au fost valorificate în cadrul lichidării toate bunurile găsite în patrimoniul În mod întemeiat judecătorul sindic a închis procedura în baza art. 132 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, în urma aprobării raportului final în care s-a arătat că bunurile din patrimoniul debitoarei au fost valorificate către ofertantul, iar sumele de bani încasate au fost distribuite către creditori.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. 1.pr.civ. urmează a fi respins ca nefiind fondat recursul declarat de recurenta Sector 1
Cu opinie majoritară, se consideră că recursul declarat de recurentul III este întemeiat în sensul că acesta trebuie admis și trebuie casată sentința recurată și trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță, cu privire la cererea de antrenare a răspunderii recurentului-pârât, având în vedere considerentele care vor fi expuse.
La data de 14.12.2004 a fost depus de către administratorul judiciar raport de activitate în care au fost analizate cauzele intrării în stare de insolvență. S-a arătat că, din analiza situațiilor financiare încheiate la datele de 31.12.2000, 31.12.2001 31.12.2002 și 31.12.2003, situații depuse la Administrația Finanțelor Publice Sector 2 B, reiese că debitoarea a intrat în insolvență din motive independente de voința conducerii sau a managerilor societății, cauza fiind conjunctura nefavorabilă în care mai mulți clienți nu au achitat sumele datorate în baza unor contracte de livrare de echipamente.
Acest raport al administratorului judiciar a fost întocmit imediat după deschiderea procedurii reorganizării judiciare și a falimentului, potrivit dispozițiilor Legii nr. 64/1995, la data întocmirii lui nefiind depuse la dosar și nefiind avute în vedere de către administratorul judiciar actele contabile prevăzute de art. 33 din lege.
Așa cum a susținut recurentul-pârât, deși a pus cu întârziere la dispoziția lichidatorului judiciar documentele financiar-contabile ale societății, nu s-a întocmit o expertiză contabilă care să verifice modul de folosință a sumelor și bunurilor, dacă administratorul societății debitoare se face vinovat de săvârșirea faptelor pentru care s-a solicitat antrenarea răspunderii, respectiv dacă starea de insolvență a societății se datorează folosirii de către pârât a bunurilor sau banilor societății în interes propriu sau în cel al unei alte persoane sau managementului defectuos.
Această expertiză contabilă era necesar a se efectua după depunerea la dosar a actelor contabile ale societății debitoare, în vederea verificării susținerilor reclamantei-creditoare Administrația Finanțelor Publice Sector 1 B formulate în cererea de atragere a răspunderii patrimoniale și în baza rolului activ al judecătorului sindic.
În consecință, în baza art. 312 alin. 1-3.pr.civ. va fi admis recursul și, fiind necesară administrarea probei cu expertiză contabilă, ceea ce nu se poate realiza în calea de atac a recursului, potrivit art. 305.pr.civ. urmează a se casa sentința atacată și a se trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță în vedere a administrării probei menționate, instanța de trimitere urmând a analiza și celelalte motive de recurs invocate de recurent.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite cererea de repunere în termenul de declarare a recursului formulată de recurentul III.
Respinge recursul declarat de recurenta DIRECȚIA IMPOZITE ȘI TAXE LOCALE SECTOR 1 B împotriva sentinței comerciale nr.2577 din 3.06.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1, SC GURISM SRL, SC SRL, SC TURISM & SRL, SC EUROPEAN SRL, INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ B, SC MEDICAL SRL, SC GENERAL SRL, ROMANIA SA, SC SRL, SC SRL, SC, SC SA, SC SA, SC SRL și.
Cu opinie majoritară, admite recursul declarat de recurentul III, casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 16.02.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
-
(cu opinie separată
în ceea ce privește
recursul declarat
de III)
Red./2ex./13.03.2009
OPINIE SEPARATĂ
În sensul admiterii recursului și modificării în parte a sentinței atacate iar pe fond se va respinge cererea formulată de reclamanta Administrația Finanțelor Publice Sector 1 B ca nefondată, iar cererea de intervenție accesorie formulată de Reese în interesul creditoarei Administrația Finanțelor Publice Sector
1 B ca inadmisibilă.
Se vor menține dispozițiile referitoare la închiderea procedurii falimentului debitoarei SC SRL B, pentru considerentele ce vor fi expuse.
Prin sentința comercială nr.2577/3.VI.2008 Tribunalul București - Secția a VII a Comercială a admis cererea de intervenție formulată de Reese; a admis cererile formulate de creditoarele Administrația Finanțelor Publice Sector 1 B și SC TURISM SRL și a obligat pârâtul III să suporte pasivul societății debitoare SC SRL conform tabelului definitiv.
În baza art.132 din Legea nr.85/2006 a închis procedura insolvenței împotriva debitoarei SC SRL B și s-a dispus radierea societății din Registrul Comerțului
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că la 13.2004 debitoarea SC SRL a solicitat aplicarea procedurii prevăzută de Legea nr.64/1995, față de aceasta, arătând că se află în incapacitate de plată, fiind astfel îndeplinite dispozițiile art.25 din Legea nr.64/1995.
Prin încheierea din 16.XI.2004 Tribunalul București - Secția a VII a Comercială a admis cererea și în baza art.31 alin.1 din Legea nr.64/1995 a deschis procedura prevăzută de această lege împotriva debitoarei, desemnând administrator judiciar.
Prin încheierea din 21.VI.2005 Tribunalul București - Secția a VII a Comercială a admis cererea SC TURISM SRL, iar în baza art.106 pct.1 lit.A din Legea nr.64/1995 a dispus trecerea la procedura falimentului.
Cererea formulată de creditoarea Administrația Finanțelor Publice Sector 1 B, întemeiată pe dispozițiile art.137 lit.a și c din Legea nr.64/1995 este admisă reținându-se culpa pârâtului în gestiune, culpa manifestată prin sesizarea cu întârziere a instanței pentru deschiderea procedurii de reorganizare, continuarea unei activități de pierderi pentru societate și neconducerea evidenței contabile conform cu legea.
S-a mai reținut că ajungerea societății debitoare în stare de insolvență s-a produs ca urmare a neurmăririi încasării clienților, a nejustificării avansurilor spre decontare, prin folosirea activelor societății în folosul administratorului și a altor persoane, precum și a neefectuării în timp a bilanțurilor contabil și a celorlalte documente contabile.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul III criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul III a susținut în esență următoarele:
Judecătorul sindic nu a stabilit existența raportului de cauzalitate între faptele care i se imputa și starea de insolvență a societății debitoare SC SRL.
Hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal și a fost dată cu aplicarea greșită a legii.
Judecătorul sindic nu a apreciat corect probele de la dosar.
Judecătorul sindic a depășit rolul său activ și a extins motivele pentru care creditoarea Administrația Finanțelor Publice Sector 1 Bas olicitat atragerea răspunderii personale a pârâtului III.
În drept ce invocă dispozițiile art.304 pct.9 pr.civ. art.138 din Legea nr.85/2006.
Recursul este întemeiat.
Din examinarea actelor de la dosar, instanța constată și reține următoarele:
Intimata Administrația Finanțelor Publice Sector 1 Baf ormulat cerere de atragere a răspunderii patrimoniale a administratorului societății debitoare SC SRL, în persona recurentului pârât III, întemeiată pe disp. art.137 lit.a și c din Legea nr.64/1995, actualmente art.138 din Legea nr.85/2006.
Criticile recurentului, conform cărora judecătorul sindic nu a stabilit existența raportului de cauzalitate între fapte și stare de insolvență a societății debitoare precum și faptul că și-a depășit rolul activ analizând răspunderea recurentului, administrator și asociat unic al SC SRL sunt întemeiate întrucât după modificarea legii insolvenței, prin adoptarea Legea 85/2006 art.137, în prezent 138 suferit și el o modificare esențială în sensul că pentru stabilirea răspunderii organelor de conducere ale societății pentru faptele săvârșite de aceștia și enumerate la lit.a - g nu este suficient să fi "contribuit" la apariția stării de insolvență ci să fi "cauzat" această stare a societății debitoare, așa cum se prevede în noul text de lege.
Astfel, apare fără putință de tăgadă că atragerea răspunderii pentru faptele săvârșite și prevăzute de art.38 lit.a și c Legea 85/2006 este antrenată numai atunci când se face dovada existenței legăturii de cauzalitate dintre faptă și ajungerea societății în stare de insolvență.
În ceea ce privește incidența art.138 lit.d, analizat de judecătorul sindic fără ca intimata Administrația Finanțelor Publice Sector 1 B să-l fii indicat ca temei de drept în cererea formulată de ea de atragere a răspunderii patrimoniale a recurentului, și care se circumscrie motivului 4 din cererea de recurs "judecătorul sindic a depășit rolul său activ" și "a extins motivele pentru care creditoarea Administrația Finanțelor Publice Sector 1 Baf ormulat cerere de atragere a răspunderii" recurentului, este o faptă care se sancționează conform art.147 din același act normativ și nu poate atrage "ab inițio" răspunderea organelor de conducere ale societății debitoare în condițiile în care nu se dovedește conform textului de lege că prin această omisiune a fost determinată insolvența.
Simpla invocare a dispozițiilor art.138 nu atrage în mod obligatoriu răspunderea organelor de conducere, deoarece prin Legea 85/2006 nu s-a instituit o prezumție legală de vinovăție și de răspundere în sarcina pârâtului, prevăzându-se doar posibilitatea atragerii răspunderii, însă doar după administrarea de dovezi în acest sens.
Relevant pentru această situație sunt rapoartele lichidatorilor: raport juridic nr.1, în care se precizează că SC SRL a intrat în insolvență din motive independente de voința conducerii sau a managerilor societății, cauza fiind conjunctura nefavorabilă în care mai mulți clienți nu au achitat sumele datorate în baza unor contracte de livrare de echipament.
Se mai precizează că societatea SRL nu are rate de credit restante, și că pentru redresarea societății în vederea desfășurării activității, principala soluție o reprezintă o infuzie de capital, fie prin majorarea capitalului social de către asociatul unic, sau altă entitate economică sau finanțarea societății de către asociat, bănci și alte instituții financiare, cu termen de rambursare a finanțărilor peste trei - patru ani și cu costuri cât mai mici.
În raportul final, lichidatorul nu consideră că este oportună angajarea răspunderii patrimoniale a asociatului unic, răspundere întemeiată pe dispozițiile art.138 din Legea nr.85/2006.
Față de aceste considerente, pe baza actelor de la dosar, Curtea constată ca fiind menționată cererea formulată de Administrația Finanțelor Publice Sector 1
Judecătorul sindic a apreciat greșit probele și a aplicat greșit legea admițând cererea de intervenție accesorie formulată de Reese, în interesul creditoarei Administrația Finanțelor Publice Sector 1 B, întrucât pe de o parte: aceasta urmărea un interes personal (neacceptat în această împrejurare de Codul d e procedură civilă, care a și fost declarat de acesta ".consider că o eventuală respingere a cererii de atragere a răspunderii patrimoniale a acestuia formulată de creditoarea ar putea avea grave repercursiuni asupra plângerii penale formulate de subsemnatul".
Pe de altă parte Legea nr.85/2006, la art.5 și 6 precizează persoanele participante la procedura insolvenței "creditor" și "debitor", fără a face vorbire de intervenienți.
Mai mult, litigiul fiind deschis sub imperiul Legii nr.64/1995, dar continuat sub incidența disp. Legii nr.85/2006, cererea de intervenție formulată sub imperiul acestei legi 85/2006 - apare inadmisibilă, întrucât conform art.138 alin.3 din Legea nr.85/2006 "comitetul creditorilor poate cere judecătorului sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prev. de alin.1, dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul sau asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea prev. de alin.1 și răspunderea persoanelor la care se referă alin.1 amenință să se prescrie.
Noua lege este mei restrictivă cu privire la persoanele care pot iniția o astfel de acțiune, și nu precizează calitatea de "intervenient".
În ceea ce privește cererea formulată de creditoarea SC TURISM SRL, este lipsită de interes întrucât la 26.2006 a depus o adresă de renunțare la această cerere.
În consecință, pentru toate aceste considerente, în baza art.312 pr.civ. opinez pentru admiterea recursului, declarat de recurentul III împotriva sentinței comerciale nr.2577/3.VI.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială în dosarul nr-, modificarea în parte a sentinței atacate în sensul respingerii cererii de atragere a răspunderii patrimoniale formulată de intimata-reclamantă Administrația Finanțelor Publice Sector 1 B ca nefondată și a cererii de intervenție formulată de Reese ca inadmisaibilă.
Menține dispoziția referitoare la închiderea procedurii inasolvenței față de societatea debitoare SC SRL.
PREȘEDINTE,
- -
Red.Jud.
Tehnored.
2 ex.
Președinte:Georgeta ȚilimpeaJudecători:Georgeta Țilimpea, Alina Sekely Popa, Cristina
