Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 240/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Număr în format vechi 2373/2009
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.240
Ședința publică de la 1.02.2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Maria Speranța Cornea
JUDECĂTOR 2: Elisabeta Roșu
JUDECĂTOR 3: Iulica
Grefier
*************
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta - SRL, în contradictoriu cu intimata ROMÂNIA SRL, împotriva sentinței comerciale nr.3888/8.07.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenta prin avocat cu împuternicire avocațială la dosar și intimata prin avocat cu împuternicire avocațială la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefier, după care, nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea în baza art. 150 civ. constată dezbaterile încheiate și acordă cuvântul pe recurs.
Recurenta prin avocat solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinței atacate în sensul admiterii cererii de deschidere a procedurii insolvenței împotriva debitoarei ROMÂNIA SRL, cu cheltuieli de judecată (taxă de timbru). Depune note scrise la dosar.
Intimata prin avocat solicită respingerea recursului ca nefundat, menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată pe care le va solicita pe cale separată. Depune concluzii scrise la dosar.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față.
Prin sentința comercială nr. 3888/8.07.2009 Tribunalul București - Secția a VII a Comercială a admis contestația debitoarei și a respins cererea introductivă formulată de creditoarea - SA în contradictoriu cu debitoarea - ROMANIA SRL ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamanta creditoare deține o creanță incertă întrucât litigiul trebuie soluționat în contradictoriu cu și în ceea ce privește viciile ascunse ale utilajului, așa cum s-a stabilit prin sentința comercială nr. 538/25.09.2007 a Tribunalului București, în cauză fiind vorba despre două contracte de vânzare-cumpărare încheiate între cele trei părți prin care va cumpăra instalația de produse pet de la numai în cazul în care va cumpăra de la o cantitate minimă de produse pet menționate în contractul -
Cum instalația de produse pet este improprie întrebuințării, răspunde pentru viciile ascunse ale acestui produs.
A mai reținut instanța de fond că reclamanta creditoare este, la rândul său, datoare debitoarei cu suma de 371.332,77 lei pentru care a emis facturi fiscale acceptate de creditoare pentru perioada 1.11.2004 - 2.02.2005, prima factură fiind emisă la data de 14.07.2005 și compensată cu prima aferentă prețului utilajului.
Judecătorul - sindic a reținut și faptul că debitoarea a depus la dosarul cauzei mai multe ordine de plată către diverși parteneri și extrase de cont cu sumele ce le deține, astfel încât instanța de fond a constatat că refuzul de plată a creanței solicitate de creditoare (suma de - lei) nu este o consecință a stării de insolvență a debitoarei ci rezultă din litigiul comercial care trebuie soluționat pe calea dreptului comun, în cauză nefiind întrunite condițiile prevăzute de articolul 31 din Legea nr.85/2006, debitoarea neaflându-se în stare de insolvență, ci doar refuzând efectuarea pretinsei plăți.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs creditoarea reclamantă - SRL, recursul fiind înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a Va Comercială sub nr- din 6.10.2009.
În motivarea recursului creditoarea a arătat că deține o creanță împotriva debitoare ce rezultă din facturile fiscale emise de creditoare în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 369 din 30.06.2005, iar motivarea instanței de fond este superficială, instanța de fond analizând mai multe oferte trimise de debitoare către recurentă și către - SA, decât contractul de vânzare-cumpărare încheiat între părți, contract din care nu rezultă că debitoarea poate să refuze plata prețului pentru vânzarea produsului ca urmare a încetării contractului de vânzare-cumpărare nr. 1671/18.05.2005 încheiat între aceasta și - SA.
Cât privește susținerile debitoarei cu privire la intenția acesteia de a returna instalația de produs -uri pe motivul că aceasta ar fi nefuncțională, intenție concretizată în notificarea trimisă la 7.03.2007, recurenta a susținut că este impropriu să i se impute funcționalitatea defectuoasă a produsului după aproximativ 2 ani de zile de la predarea acestuia debitoarei.
A mai arătat recurenta că în mod greșit instanța de fond a apreciat că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de Legea nr.85/2006 în ceea ce privește existența stării de insolvență a debitoarei, singurele înscrisuri depuse de debitoare nefiind decât ordine de plată către diverși creditori și parteneri care nu pot răsturna în nici un fel prezumția de insolvabilitate.
În drept dispozițiile articolului 299 și următoarele, articolului 304 și 305 Cod procedură civilă.
Intimata debitoare - ROMANIA SRL a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat, în speță nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de articolul 3 punctul 6 din Legea nr.85/2006, întrucât creanța pretinsă nu este certă, lichidă și exigibilă, neplata creanței reprezentând un refuz de plată a facturilor ce se datorează unui conflict ce își are izvorul într-un litigiu comercial, și nu stării de insolvență a debitoarei intimate.
A mai arătat intimata că și cererea de emitere a unei somații de plată promovată de către creditoarea recurentă a fost respinsă, Tribunalul București reținând prin sentința comercială nr. 10538/25.09.2007 ca recurenta creditoare nu deține o creanță certă și că cererea trebuie soluționată în contradictoriu și cu, precum și că este răspunzătoare pentru viciile ascunse ale utilajului.
De asemenea, a arătat intimata, aceasta a efectuat plăți de natură a dovedi că nu se află în stare de insolvență întrucât înregistrează un rulaj constant al unor sume ce depășesc cu mult pretinsele creanțe ale recurentei.
Consideră intimata că nu datorează recurentei suma pretinsă, dată fiind neexecutarea obligației contractuale de către aceasta.
Nu au fost solicitate probe noi în recurs.
Părțile au depus concluzii scrise.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor articolului 3041Cod procedură civilă, constată recursul nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor articolului 3 punctul 6 din Legea nr.85/2006 "prin creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii insolvenței se înțelege creditorul a cărui creanță împotriva patrimoniului debitorului este certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 30 de zile".
În speță, recurenta creditoare nu a dovedit caracterul cert al creanței sale.
Astfel, potrivit articolului 11 din contractul de vânzare-cumpărare nr. 369/30.06.2005, plata produsului achiziționat de către debitoare se face pe baza facturilor emise de vânzător (creditoarea recurentă) șisemnatede cumpărător (debitoare), caz în care "semnătura" cumpărătorului echivala cu o acceptare la plată a facturilor emise de către vânzător.
În speță, intimata debitoare nu a semnat facturile emise la plată de către recurentă, conform contractului, contestând caracterul cert al creanței datorită neexecutării de către recurenta creditoare a propriilor obligații contractuale asumate, de garanție pentru viciile produsului, relevate după punerea în funcțiune a utilajului (mijloc fix).
Potrivit articolului 3 din contractul de vânzare-cumpărare menționat, vânzătorul se obliga să înștiințeze pe cumpărător cu privire la situația mijloacelor fixe privind starea tehnică a acestora, cât și asupra precauțiilor pe care le impune utilizarea lor.
În acest sens, la data de 7.03.2007 intimata debitoare a notificat recurenta creditoare în sensul returnării instalației de produs -uri întrucât aceasta era nefuncțională și nu putea fi utilizată în scopul în care a fost cumpărată, fiind impropriu întrebuințării pentru viciile ascunse relevate pe parcursul punerii în funcțiune.
Acest fapt este recunoscut și de către recurentă care contestă însă dreptul debitoarei de a returna instalația la doi ani după punerea în funcțiune a acesteia.
Relațiile comerciale dintre părți au însă un caracter mai complex pentru a căror clarificare este necesară o adâncire a probatoriului (expertize tehnice, contabile, interogatorii ), ceea ce excede procedurii speciale execuționale instituită prin Legea nr.85/2006.
Nu în ultimul rând, Curtea reține că recurenta creditoare a încercat recuperarea debitului pe calea specială a somației de plată, prin sentința comercială nr. 10538 din 25.09.2007 (filele 65-67 dosar ) instanța respingând cererea creditoarei față de caracterul incert al creanței acesteia, relevat prin aceleași aspecte mai sus arătate.
Cum recurenta creditoare nu a reușit să obțină titlu executoriu pe calea ordonanței de somație de plată sau pe calea dreptului comun (care necesita cheltuieli semnificative: taxe de timbru, etc), a încercat să execute în mod direct creanța pretinsă, prin executarea intimatei în această procedură specială, a insolvenței.
Intimata a probat însă că nu se află în insolvență, neachitarea creanței recurentei reprezentând doar un refuz justificat de plată datorat nefuncționării corespunzătoare a instalației achiziționate și pe care aceasta a dorit să o returneze încă din timpul derulării contractului de vânzare-cumpărare, sens în care a notificat pe recurenta creditoare pentru clarificarea raporturilor juridice contractuale, demers care a rămas însă fără răspuns, recurenta încercând, în schimb, să își valorifice pretențiile pe căi procedurale urgente, somație de plată, insolvență, proceduri care implică însă probarea unei creanțe certe, lichide și exigibile, probă pe care recurenta nu a efectuat-o, fapt reținut în mod corect, legal și temeinic, și de către judecătorul sindic.
Pentru aceste considerente, Curtea, față de dispozițiile articolului 8 alineat 1 din Legea nr.85/2006, articolului 312 alineat 1 Cod procedură civilă, respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta - SRL, în contradictoriu cu intimata ROMÂNIA SRL, împotriva sentinței comerciale nr.3888/8.07.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 1.02.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored.
2 ex. /17.02.2010
Tribunalul București - Secția a VII a Comercială
Judecător sindic: -
Președinte:Maria Speranța CorneaJudecători:Maria Speranța Cornea, Elisabeta Roșu, Iulica
