Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 258/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ
DECIZIE Nr. 258/
Ședința publică de la 09 aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Valentina Vrabie
JUDECĂTOR 2: Rodica Dorin
JUDECĂTOR 3: Gina Ignat
Grefier - - -
.-.-.-.-.-.-.-.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de către creditoarea - SRL G, cu sediul social în G,-, -.29, județul G împotriva sentinței comerciale nr. 1336/27.11.2007 pronunțată de tribunalul Galați în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - SRL și ORC TRIBUNALUL GALAȚI, având ca obiect procedura insolvenței - 85/2006.
La apelul nominal făcut în ședința publică răspunde recurenta creditoare reprezentată prin avocat, în baza împuternicirii avocațiale de la dosar și intimata debitoare reprezentată prin avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este motivat, timbrat corespunzător, cu 19,5 lei taxă judiciară de timbru și 0,30 lei timbru judiciar, după care;
Apărătorul intimatei debitoare depune împuternicirea avocațială în baza căreia reprezintă interesele acesteia în instanță, precizând că nu are cereri de formulat.
Nefiind cereri de formulat nici de către recurenta creditoare, Curtea constată recursul legal timbrat și trece la dezbateri.
Apărătorul recurentei creditoare susține și oral motivele de recurs depuse în scris la dosar solicitând admiterea recursului și trimiterea spre rejudecare pentru ca tribunalul să se pronunțe pe excepția tardivității formulării contestației, invocată de creditoare la judecata în fond iar judecătorul sindic nu s-a pronunțat pe această excepție.
Pe fondul acțiunii, consideră că în mod greșit a considerat că creanța creditoarei este certă, lichidă și exigibilă, dovedită cu titlu executor iar creditorul nu era obligat să facă dovada încercării executării silite înainte de deschiderea procedurii insolvenței.
Susține, de asemenea, că efectuarea de către debitor a unor plăți către alți creditori nu este de natură a dovedi că acesta nu se află în insolvență.
Solicită admiterea recursului pentru cele expuse și detaliate în motivele scrise, fără cheltuieli de judecată.
Intimata debitoare prin apărător solicită respingerea recursului pentru următoarele motive:
Pe excepția tardivității contestației precizează că debitorul avea dreptul să formuleze contestație, iar în raport de data afișării apreciază că aceasta nu este tardivă.
Apreciază ca fiind lipsit de relevanță trimiterea spre rejudecare ca instanța de fond să se pronunțe pe excepția tardivității.
Referitor la titlu executor invocat de recurentă susține că acesta a fost emis fără ca societatea debitoare să fie citată pentru verificarea lucrărilor. Susține, totodată că societatea debitoare nu a fost pusă în nici un moment în fața principiului contradictorialității.
Referitor la plăți precizează că nu din rea credință nu efectuează plăți ci pentru faptul că nu datorează acele plăți către creditoarea recurentă.
Solicită a se constata că executarea silită s-a pornit împotriva altei persoane, iar titlul executor îl reprezintă o hotărâre pronunțată în baza OG 5/2001, respectiv sentința nr. 3994/2005, împotriva căreia nu s-a formulat contestație în anulare.
Solicită respingerea recursului ca nefundat.
În replică apărătorul recurentei susține că în mod corect instanța de fond trebuia să se pronunțe asupra contestației formulate, iar în ce privește titlu executor apreciază că nu în acest stadiu se poate aduce în discuție acest aspect. Mai arată, de asemenea că, creditoarea nu era obligată să facă executarea silită. Depune practică judiciară.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Galați,
creditoarea - "" SRL Gas olicitat deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei - ""SRL, județul
În motivarea cererii, a susținut, în esență, că are împotriva debitoarei o creanță certă, lichidă și exigibilă în sumă de 110.352.602 lei, constatată prin sentința civilă nr. 3994/13.07.2005 a Judecătoriei Galați.
A încercat executarea silită împotriva debitoarei, ce a făcut obiectul dosarului de executare nr. 42/2006 al executorului judecătoresc. Prin procesul verbal din 31.05.2006 au fost indisponibilizate anumite bunuri din patrimoniul debitoarei însă debitorul a formulat contestație la executare, care a fost admisă (dosarul nr. 7169/2006 al Judecătoriei Galați.
A considerat creditoarea că debitoarea nu are suficiente fonduri bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile, astfel că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 31 din Legea nr. 85/2006.
La termenul din 9.10.2007, debitoarea a formulat contestație împotriva cererii de deschidere a procedurii, arătând următoarele:
Actul ce constată creanța pretinsă de creditoare este o hotărâre emisă în temeiul OG5/2001, iar în cadrul procesului debitoarea a fost lipsită de dreptul de apărare, respectiv nu a putut să își susțină punctul de vedere potrivit căruia s-a solicitat plata unor servicii prestate necorespunzător, întrucât nu a fost legal citată.
A mai susținut contestatoarea debitoare că singura modalitate prin care s-a încercat recuperarea creanței a constat în instituirea unui sechestru asupra unor bunuri ce nu aparțineau debitoarei.
A arătat că neplata sumei pretinse de creditoare se datorează unui refuz justificat, iar nu stării de insolvență, întrucât din actele depuse rezultă că debitoarea și-a continuat activitatea, efectuând plăți și încasând în mod curent sume de bani de la diverși debitori.
Judecătorul sindic, prin sentința nr. 1336/27.11.2007 a admis contestația formulată de debitoarea - "" SRL.
A respins cererea de deschidere a procedurii insolvenței, formulată de creditoarea - "" SRL G, ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, a reținut că, pentru declanșarea procedurii insolvenței este necesar ca debitorul să se afle în incapacitate de plată a datoriilor exigibile. Imposibilitatea de plată trebuie distinsă de jena momentană în care se poate afla, la un moment dat, un debitor, ea nu trebuie să depindă de cauze accidentale și pasagere, ci trebuie să fie consecința unui declin al creditului debitorului cu caracter de durată, de o anumită stabilitate.
A mai reținut că, în speță, creditoarea nu a produs dovezi din care să rezulte că se află în posesia unei creanțe certe, lichide și exigibile, în sensul dispozițiilor art. 379 Cod procedură civilă.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs creditoarea - "" SRL G, înregistrat sub nr-, pe rolul Curții de APEL GALAȚI - secția comercială, maritimă și fluvială.
Sentința recurată a fost criticată sub aspectul nelegalității și netemeiniciei, pentru următoarele motive:
Debitoarea nu a formulat contestație împotriva cererii de deschidere a procedurii, în termen de 1o zile de la comunicarea cererii introductive. Deși a invocat excepția tardivității contestației, judecătorul sindic a omis să se pronunțe cu privire la această apărare.
În mod greșit a reținut judecătorul sindic că recurenta nu se află în posesia unei creanțe certe, lichide și exigibile.
Creanța pretinsă este certă în sensul existenței sale neîndoielnice și a cuantumului cert ( având expunere monetară) și mai mult decât atât este constatată prin titlu executoriu ( hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.).
A mai susținut recurenta că, de principiu creditorul nu este obligat să facă dovada că a încercat recuperarea creanței prin parcurgerea procedurii de executare silită de drept comun. Oricum, instituirea sechestrului a fost precedată de cererea de poprire a sumelor aflate în conturi bancare însă, demersurile au rămas fără rezultat, din lipsa disponibilităților bănești.
A mai susținut recurenta că efectuarea de către debitor a unor plăți, în sume mici în numerar, nu este de natură a dovedi că acesta nu este în insolvență, în condițiile în care nu are bunuri mobile, nu are disponibil în bancă și nu realizează profit.
Debitorul nu a făcut dovada posibilității stingerii creanței prin plată ci doar a contestat creanța.
Prezumția de insolvență determinată de neplata datoriei în termen de 30 de zile de la scadență, nu a fost răsturnată prin nici un mijloc de probă.
În drept a invocat dispozițiile art. 31 din Legea 85/2006.
Recursul este fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Potrivit art. 33 alin. 2 din Legea 85/2006, debitorul trebuie, în termen de 10 zile de la comunicarea cererii creditorului îndreptățit să solicite deschiderea procedurii, fie să conteste, fie să recunoască starea de insolvență.
Termenul de 10 zile pentru formularea contestației debitorului împotriva cererii introductive, este un termen de decădere, iar neîndeplinirea actului de procedură în termenul defipt de lege atrage sancțiunea prevăzută de art. 103 alin. 1 Cod procedură civilă.
În speță, la termenul din 27.11.2007, creditoarea prin reprezentant convențional, a ridicat excepția tardivității contestației, iar judecătorul sindic a omis a se pronunța asupra acestui mijloc de apărare.
Procedând astfel, instanța de fond a încălcat prevederile art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă, potrivit cărora aceasta are obligația să se pronunțe, mai întâi, asupra excepțiilor de procedură care fac de prisos, în totul, sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Judecătorul sindic avea obligația să se pronunțe înainte de a soluționa în fond contestația debitoarei, mai întâi asupra excepției, evident prin dispozitiv și motivat în considerente.
Curtea, prin soluționarea recursului, nu poate să se pronunțe direct și pentru prima oară în cadrul procesual legal, asupra excepției tardivității contestației deoarece ar priva toate părțile de căile de atac legale și nu ar asigura, mai ales pentru partea nemulțumită un proces echitabil.
Reține, de asemenea, că judecătorul sindic a constatat în mod greșit că - "" SRL nu se află în posesia unei creanțe certe, lichide și exigibile, în sensul dispozițiilor art. 3 pct. 6 din Legea nr. 85/2006.
Concret, a reținut că nu deține o creanță certă, în sensul dispozițiilor art. 379 alin. 3 Cod procedură civilă, existența acesteia nerezultând din însuși actul de creanță sau și din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul.
În realitate, existența creanței în cuantum de 110.352.602 lei rezultă din însuși actul de creanță, ce constă în sentința civilă nr. 3994/13,07.2007 a Judecătoriei Galați, hotărâre definitivă și irevocabilă de la 31.07.2002 și care constituie, prin urmare, titlu executor. Toate susținerile debitoarei referitoare la încălcarea dreptului său la apărare într-un proces finalizat printr-o hotărâre definitivă și irevocabilă, nu pot fi primite. De vreme ce creditoarea deține un titlu executor, nu mai este posibilă verificarea creanței, contestarea acestei creanțe fiind prin urmare, exercitată cu rea credință.
Judecătorul sindic a reținut, de asemenea, că debitoarea nu s-ar afla în stare de insolvență, ci doar într-o jenă financiară momentană, fără a motiva însă, în nici un fel, care au fost temeiurile de fapt care au condus-o la această concluzie.
Procedând astfel, judecătorul sindic a încălcat prevederile art. 261 alin. 1 Cod procedură civilă potrivit cărora hotărârea trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței.
Motivarea hotărârii înlătură arbitrariul și face posibil controlul judiciar în calea de atac.
Față de considerentele ce preced, constată că judecătorul sindic practic, nu a soluționat fondul cauzei, astfel că potrivit art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă raportat la art. 3041Cod procedură civilă, va admite recursul și va casa sentința recurată cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare, la aceeași instanță.
În rejudecare, vor fi avute în vedere dispozițiile art. 315 alin. 2 Cod procedură civilă referitoare la obligativitatea problemelor de drept dezlegate de instanța de recurs.
De asemenea, judecătorul sindic se va pronunța în condițiile art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă asupra excepției tardivității contestației. Totodată, în analizarea stării de insolvență a patrimoniului debitoarei va raporta, pe de o parte, cuantumul plăților efectuate de debitoare (filele 41-70 din dosar), de la cuantumul creanței deținute de creditorul îndreptățit să solicite deschiderea procedurii, iar pe de altă parte la disponibilitățile bănești ale debitoarei deținute în conturi bancare, casă, sau constând în creanțe a căror realizare este certă etc.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de către creditoarea - SRL G, cu sediul social în G,-, -.29, județul G împotriva sentinței comerciale nr. 1336/27.11.2007 pronunțată de tribunalul Galați în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - SRL și ORC TRIBUNALUL GALAȚI.
Casează sentința recurată și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 09 aprilie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Tehno: 3 ex./21.05.2008
Fond:
Președinte:Valentina VrabieJudecători:Valentina Vrabie, Rodica Dorin, Gina Ignat
