Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 261/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 261/R-
Ședința publică din 13 Martie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Constantina Duțescu judecător
- -, judecător
- -, judecător
- -, grefier
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursurilor declarate de creditoarele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în Pitești,- și AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, cu sediul în B,--11, sector 1, împotriva sentinței comerciale nr.1/F din 05 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș, în dosarul nr-, intimați fiind creditorii SC SA prin lichidator SC SRL B, INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ A, SC SA B, SC SRL Pitești, SC SRL Pitești, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI, debitoarea SC PLUS INTERNAȚIONAL SRL Pitești și lichidatorul .
La apelul nominal, făcut în ședința publică,au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de plata taxei de timbru.
Dezbaterile asupra recursurilor au avut loc în ședința publică din 06 martie 2009, fiind consemnate în încheierea de la aceea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Pronunțarea asupra recursurilor s-a amânat pentru astăzi, când în urma deliberării s-a pronunțat următoarea decizie.
CURTEA
Asupra recursurilor de față, constată următoarele:
La data de 23.03.2006, C L în calitate de lichidator judiciar pentru debitorul SC, a solicitat deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitorului C INTERNAȚIONAL L, cu sediul în Pitești,-,etaj 1, (Cămin - camera 2. județul A, pentru un debit în sumă de 88.259,25 lei cum rezultă din sentința civilă nr. 4062/29.04.2005 a Judecătoriei Pitești.
Deoarece nu a fost contestată starea de insolvență, s-a dispus intrarea în procedura de insolvență generală a debitorului SC INTERNAȚIONAL SRL P ( 27 dosar nr. 275/2006).
Deoarece în procedura de insolvență generală nu s-a declarat reorganizarea societății debitorului s-a pronunțat sentința 541/17.10.2006 prin care s-a dispus intrarea în procedura falimentului conform art. 107 din legea privind procedura insolvenței( 125 dosar 275/2006).
La data de 30.01.2005 lichidatorul judiciar a solicitat închiderea procedurii de faliment în temeiul art. 132 alin.2 din legea insolvenței deoarece raportul final și situațiile financiare finale au fost discutate în adunarea generală a creditorilor din data de 11.12.2007, convocată de lichidatorul judiciar și publicată în Buletinul procedurilor de insolvență ( 282).
Prin sentința nr. 189/11.03.2008 judecătorul sindic a dispus aplicarea prevederilor art. 132 alin.2 din Legea privind procedura insolvenței și închiderea procedurii de faliment ( 304).
Creditorii Direcția Generală a Finanțelor Publice A și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului au formulat recurs împotriva sentinței 189/2008 a judecătorului sindic arătând că nu a luat la cunoștință de raportul final în baza căruia s-a dispus închiderea procedurii falimentului.
Curtea de APEL PITEȘTIa pronunțat decizia nr. 510/09.05.2008, prin care s-a dispus trimiterea spre rejudecare a cauzei și comunicarea raportului final creditorilor. Lichidatorul judiciar a comunicat în temeiul art. 129 alin.1 din Legea nr. 85/2006, copii de pe raportul final și situațiile financiare finale și a convocat adunarea creditorilor în data de 08.09.2008 prin buletinul procedurilor de insolvență, 29.12.2008 ( 7, 12 și 51) nefiind înregistrate obiecțiuni.
S-a reținut de către judecătorul sindic că sunt îndeplinite condițiile de închidere a procedurii de faliment, astfel că prin sentința comercială nr.1/F/5.01.2009 Tribunalul Comercial Argeșa admis cererea lichidatorului judiciar și a dispus închiderea procedurii de faliment cu radierea societății debitoare din registrul comerțului.
În temeiul art. 136 din legea privind procedura insolvenței, a fost descarcat lichidatorul judiciar de orice îndatorire și responsabilitate.
În temeiulart. 135din Legea privind procedura insolvenței, s-a ispus notificarea sentinței Direcției Generale a Finanțelor Publice A, Oficiului Registrului Comerțului A, pentru efectuarea mențiunii de închidere a procedurii și de radiere și publicarea în Buletinul Procedurilor de Insolvență.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice A și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului.
În dezvoltarea motivelor de recurs, DGFP A s- întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, arătând că:
- în mod greșit s-a dispus închiderea procedurii de către instanța de fond, fără a se ține seama de principiul maximizării valorii averii debitoarei, principiu de aplicare generală și care vizează toate stadiile procedurale, scopul procedurii fiind plata debitelor;
- au fost încălcate drepturile și interesele creditorilor, prin aceea că nu s-au recuperat integral creanțele, scopul Legii nr.85/2006 nefiind realizat;
- s-au încălcat dispozițiile art.4(4) din lege, prin aceea că nu s-au utilizat sumele din fondul de lichidare constituit la Registrul Comerțului, pentru continuarea procedurii și recuperarea creanțelor.
În concluzie, s-a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii și continuarea procedurii.
Recursul declarat de AVAS B este întemeiat pe disp.art.3041pr.civ. și în dezvoltarea lui s-au susținut următoarele:
AVAS a fost lipsită de posibilitatea formulării cererii de antrenare a răspunderii administratorului deoarece lichidatorul judiciar a solicitat închiderea procedurii fără a convoca comitetul creditorilor și fără a epuiza toate modalitățile legale de recuperare a creanțelor înscrise.
Se susține că răspunderea delictuală se angajează pentru cea mai ușoară culpă, indiferent de gravitatea vinovăției astfel că se impunea angajarea răspunderii administratorului pentru creanța deținută de recurentă.
Sunt invocate disp.art.72 din Legea nr.31/1990, prevederile art.1540 cod civil și 374 Cod comercial, arătându-se că răspunderea membrilor organelor de conducere ale societăților ajunse în încetare de plăți este o răspundere specială, pe tărâmul răspunderii contractuale, culpa administratorului falitei fiind prezumată.
Ca atare închiderea prematură a procedurii determină imposibilitatea creditorilor de ași îndestula creanțele rămase neacoperite astfel că se impune continuarea procedurii, convocarea comitetului creditorilor în vederea formulării cererii de autorizare și a cereri de atragere a răspunderii prevăzută de art.138 din Legea nr.85/2006.
Analizând sentința atacată în raport de dispozițiile art.3041pr.civ. curtea constată că recursurile sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
În ce privește recursul formulat de DGFP A se constată că într-adevăr, scopul procedurii, așa cum este el exprimat în termenii art.2 din lege, este plata pasivului debitorului în insolvență, pentru acoperirea integrală a debitelor acestuia.
Principiul maximizării valorii averii debitoarei, deși, nu este consacrat explicit în actul normativ ce reglementează procedura falimentului, se poate deduce din textele ce prevăd acțiunile în anularea transferurilor frauduloase, a operațiunilor încheiate în dauna creditorilor, dar și acțiunile în antrenarea răspunderii personale a membrilor organelor de conducere.
În speță, în procedura falimentului debitoarei, așa cum rezultă din înscrisurile aflate la dosar și reluate în rapoartele întocmite de către lichidatorul judiciar, se constată că s-au făcut toate demersurile necesare identificării și vânzării bunurilor susceptibile de executare în patrimoniul debitoarei.
Creditoarea recurentă nu a înaintat cheltuielile de continuare a procedurii astfel că lipsa de interes și pasivitatea manifestată de aceasta, precum și refuzul de a avansa sumele de bani necesare continuării procedurii, nu pot fi suplinite prin imputarea rolului activ al judecătorului sindic sau lichidatorului judiciar, care, în mod corect, a aplicat dispozițiile art.131 din Legea nr.85/2006.
Critica vizând încălcarea dispozițiilor art.(4) alin.4 din lege, nu poate fi primită, deoarece destinația fondului de lichidare constituit la ORC A, este alta decât cea invocată în recursul A, care nu arată de altfel temeiul pentru care se poate utiliza acest fond. Acesta se referă la ipoteza subsidiară celei în care în contul debitorului lipsesc disponibilitățile, care nu se regăsește în speță.
Față de cele ce preced, neexistând motive care să conducă la modificarea hotărârii atacate, curtea, în temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă, coroborat cu dispozițiile Legii nr.85/2006, urmează să respingă recursul ca nefondat.
Referitor la recursul AVAS B se apreciază că acesta nu este fondat deoarece în primul rând se constată că recurentul cunoștea încă de la data pronunțării deciziei de recurs nr. 510/09.05.2008 faptul că s-a dispus convocarea comitetului creditorilor pentru a se discuta posibilitatea angajării răspunderii administratorilor în condițiile art. 138 din nr. 85/2006.
La data de 08.09.2008 a fost convocată adunarea creditorilor prin Buletinul procedurilor de insolvență, recurentul AVAS nefiind prezent la data ținerii adunării, însă a trimis la 05.09.2008 obiecțiuni la propunerea de închidere a procedurii, dovadă că se cunoștea conținutul raportului.
De asemenea la termenul de judecată care a urmat acestei adunări, 06.10.2008, judecătorul sindic a dispus citarea părților, AVAS fiind prezent prin consilier juridic, conform încheierii ( 33 dosar), pentru a se desfășura adunarea creditorilor în fața instanței, la 10.11.2008, pentru a se determina dacă se formulează acțiune conform art. 138 din nr. 85/2006.
La termenul de judecată următor, de la 17.11.2008, reprezentantul recurentei a fost din nou prezent, arătând că nu s-a convocat adunarea creditorilor și nu s-a publicat în buletinul procedurilor de insolvență convocarea. Or, față de faptul că la termenul din 06.10.2008, în fața judecătorului sindic, s-a adus la cunoștință reprezentantului creditoarei, prezent în instanță, că adunarea se va desfășura în camera de consiliu la Tribunalul Comercial la ora 9.30, nu se poate constata că nu se cunoștea data adunării.
Recurenta nu a mai participat la termenele următoare în fața judecătorului sindic și nici nu a desemnat un reprezentant, pentru a-și susține punctul de vedere, deși a fost citat legal după repunerea cauzei pe rol la 24.11.2008 pentru termenul din 05.01.2009.
Se va mai reține că în speță, în procedura falimentului debitoarei, așa cum rezultă din înscrisurile aflate la dosar și reluate în rapoartelor întocmite de către lichidatorul judiciar, s-au făcut toate demersurile necesare identificării bunurilor susceptibile de executare silită în patrimoniul debitoarei, conform înscrisurilor de la filele 189-204, 226, 230-232, 239.
De asemenea, în exercitarea atribuțiilor sale, lichidatorul judiciar a arătat la 26.06.2007, în completarea la raportul privind cauzele și împrejurările care au determinat insolvența debitoarei (254) că nu va formula acțiune în răspundere împotriva administratorului debitoarei -, deoarece acestuia nu îi este imputabilă starea societății, care s-a datorat lipsei resurselor necesare continuării activității comerciale generată de pierderile acumulate și de blocajul financiar.
Ca atare, cel mai târziu la data de 06.10.2008, când în instanță s-a precizat când și unde se va ține din nou adunarea creditorilor, creditoarea cunoștea raportul, în obiecțiunile formulate arătându-se concluziile acestuia ( 20).
Potrivit art.138 alin. 1 din nr. 85/2005 numai dacă în raport sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență a debitorului, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului.
In cauza nu au fost identificate persoanele responsabile, lichidatorul arătând dimpotrivă că este vorba despre lipsa resurselor și blocajul financiar.
în cauză i se aplică art. 138 alin. 3, care arată că în subsidiar, dacă nu s-au indicat în raportul lichidatorului asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea prevăzută la alin. (1) și răspunderea persoanelor la care se referă alin. (1) amenință să se prescrie, comitetul creditorilor poate cere judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acțiunea.
La adunarea creditorilor din 29.12.2008 ( 51) nu s-a decis în sensul menționat, comitetul creditorilor nu a solicitat introducerea acțiunii. Dintre creditori, recurentul AVAS deține o creanță de 0,66 % din totalul creanțelor, astfel că, potrivit art. 138 alin. 3 din nr. 85/2006, nu poate să exercite singur acțiunea în răspundere împotriva administratorului debitorului ajuns în stare de insolvență.
Pe de altă parte, nici un creditor nu a înțeles să avanseze sumele de bani necesare continuării procedurii, aspect care nu poate fi suplinit prin imputarea rolului activ al judecătorului sindic sau lichidatorului judiciar.
Pentru aceste considerente, în temeiul disp.art. 312.proc.civ. curtea va respinge recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile formulat de creditoarele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în Pitești,- și AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, cu sediul în B,--11, sector 1, împotriva sentinței comerciale nr.1/F din 05 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș, în dosarul nr-, intimați fiind creditorii SC SA prin lichidator SC SRL B, INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ A, SC SA B, SC SRL Pitești, SC SRL Pitești, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI, debitoarea SC PLUS INTERNAȚIONAL SRL Pitești și lichidatorul .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 martie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
Red.
16.03.2009
jud fond.Gh..
Președinte:Constantina DuțescuJudecători:Constantina Duțescu, Gina Achim, Andreea Tabacu
