Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 273/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
Dosar nr- (Număr în format vechi 2248/2009)
DECIZIA COMERCIALĂ NR. 273
Ședința publică de la 17 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Diana Manole
JUDECĂTOR 2: Roxana Popa
JUDECĂTOR 3: Maria Cristina
GREFIER
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI SMî mpotriva sentinței comerciale nr. 3955 din data de 10.07.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata SC VE SRL- SUCURSALA
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că recurenta a depus la dosar relațiile solicitate de instanță precum și faptul că prin precizările depuse la dosar a solicitat și judecarea cauzei în lipsă în temeiul art. 242 alin. 2.
Curtea constată cauza în stare de judecată o reține spre soluționare.
CURTEA:
Asupra recursului de față:
Prin sentința comercială nr. 3955/10.07.2009 a Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, s-a admis excepția lipsei capacității procesuale de folosință și s-a anulat cererea formulată de creditorul DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI S M, în contradictoriu cu debitoarea SC VE SRL ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de capacitate de folosință.
În motivare, se arată că în raport de dispozițiile art. 5 alin. 2 din Decret nr. 31/1954, prin cererea de deschidere a procedurii insolvenței, s-a urmărit valorificarea unor drepturi a căror folosință persoana în cauză nu le are, sucursalele fiind dezmembrăminte fără personalitate juridică ale societății comerciale, fapt de natură a atrage anularea cererii conform art. 41 Cod procedură civilă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI S M, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate, rejudecarea cauzei și admiterea cererii de deschidere a procedurii de insolvență.
În motivarea cererii, se invocă faptul că acțiunea a fost îndreptată împotriva SC VE SRL. Împrejurarea că pârâta și-a formulat apărări în calitate de sucursală, nu a schimbat petitul cererii introductive.
În mod paradoxal, chiar și pentru reprezentarea juridică a societății mamă și formularea întâmpinării, s-ar fi impus existența unui mandat, care nu a existat în cauză.
În ce privește capacitatea de folosință a sucursalei, erau oricum aplicabile dispozițiile art. 41 alin. 2 Cod procedură civilă. Certificatul constatator de la. indică, fără echivoc, existența organelor proprii de conducere în persoana lui, având puteri depline.
Debitoarea a avut sediu secundar temporar la S M, a desfășurat activități economice, sens în care a depus declarațiile privind obligațiile fiscale aferente, dar a omis să onoreze plata acestora.
Legiuitorul recunoaște sucursalelor aptitudinea de a avea drepturi și obligații, în limitele autonomiei funcționale, având capacitatea de folosință a drepturilor sale procesuale.
La solicitarea instanței, recurenta a precizat sediul social al societății intimate, în contradictoriu cu care înțelege să se soluționeze calea de atac formulată.
Intimata a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
În considerentele întâmpinării, se motivează că sucursalele sunt dezmembrăminte fără personalitate juridică, conform art. 43, 44 din Legea societăților comerciale nr. 31/1990.
Față de dispozițiile art. 1 din Legea nr. 85/2006, rezultă că intimata sucursală nu are capacitate de folosință, neputând forma subiect al procedurii de insolvență.
Debitoarea este o sucursală a societății - mamă, purtând aceeași denumire cu intimata, dar care are sediul în Istambul, Turcia. Debitoarea este înregistrată doar ca reprezentant fiscal al societății - mamă și nu desfășoară activități economice.
La solicitarea instanței de judecată, intimata a administrat proba cu acte, respectiv a depus copia sentinței nr. 865/11.07.2005 și copia încheierii judecătorului delegat la Registrul Comerțului nr. 3789 din 18.08.2005.
Analizând recursul în conformitate cu dispozițiile art. 3041Cod procedură civilă, Curtea constată și reține următoarele:
În întâmpinarea depusă la instanța de fond, intimata a invocat lipsa calității procesuale pasive, întrucât potrivit art. 43 din Legea nr. 31/1990, în calitate de sucursală, nu are personalitate juridică și în considerarea art. 1 din Legea insolvenței nr. 85/2006, nu poate fi subiect de drept al procedurii de insolvență.
În sentința recurată, instanța de fond soluționează cauza în temeiul altor dispozițiile legale și care nu fuseseră puse în dezbaterea părților, respectiv ale art. 5 alin. 2 din Decret nr. 31/1954 și art. 41 Cod procedură civilă, constatând lipsa capacității de folosință a sucursalei debitoare.
Soluționarea dată de prima instanță excepției lipsei capacității de folosință este greșită.
Astfel, se motivează prin prisma textelor legale menționate, în sensul inexistenței capacității persoanei juridice pârâte de a avea drepturi și de a-și asuma obligații pe plan procesual.
Or, din actele depuse la dosar (fila 39), rezultă că intimata avea organe proprii de conducere, fiind desemnat directorul cu puteri depline de reprezentare a sucursalei B, menționat ca atare și în evidențele Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București.
Art. 41 alin. 2 Cod procedură civilă stabilește că asociațiile sau societățile care nu au personalitate juridică, cum este cazul sucursalei, pot sta în judecată ca pârâte, dacă au organe proprii de conducere.
Rezultă deci că pârâta intimată avea folosință drepturilor procedurale, excepția lipsei capacității de folosință fiind greșit admisă.
Deși lipsită de personalitate juridică și deci, de patrimoniu propriu distinct de al societății, care o înființează, sucursala este o entitate economică supusă obligației de înmatriculare, în registrul comerțului în raza căruia își desfășoară activitatea specifică și este subiect al înregistrării fiscale.
În ce privește reprezentanțele din România ale unor societăți comerciale străine, în practica instanței supreme s-a decis că astfel de structuri, chiar dacă nu au personalitate juridică, în caz de litigiu au calitatea de a sta în justiție în numele societăți ale cărei interese le reprezintă.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 3041Cod procedură civilă și art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
În conformitate cu dispozițiile art. 315 alin. 3 Cod procedură civilă, instanța va avea în vedere și precizările aduse de creditoarea recurentă sub aspectul debitoarei cu care înțelege să se judece în contradictoriu cererea de deschidere a procedurii de insolvență, în raport de care se vor analiza și apărările intimatei privind aplicabilitatea/inaplicabilitatea dispozițiilor legii privind procedura insolvenței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI SMî mpotriva sentinței comerciale nr. 3955 din data de 10.07.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata SC VE SRL- SUCURSALA
Casează sentința recurată.
Trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță, respectiv, Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - ---
GREFIER,
Red.Jud. - 15.03.2010
Tehnored. - 19.03.2010
Nr.ex.: 2
Fond: Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială
Președinte:
Președinte:Diana ManoleJudecători:Diana Manole, Roxana Popa, Maria Cristina
