Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 286/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA Operator 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA Nr. 286/
Ședința publică din 19.02.2009
PREȘEDINTE: Cătălin Nicolae Șerban
JUDECĂTOR 2: Marian Bratiș
JUDECĂTOR 3: Anca
GREFIER:
S-au luat în examinare recursurile declarate de creditoarele A și AVAS B, împotriva sentinței comerciale nr. 2347/17.11.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, în contradictoriu cu creditoarea DGFP A și debitoarea SC INTERNATIONAL SRL prin lichidator AR MANAGEMENT A, având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședința publică se în reprezentarea creditoarei recurente A, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, Curtea constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra dezbaterilor.
Reprezentantul creditoarei recurente A solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate în sensul continuării procedurii insolvenței și atragerii răspunderii membrilor organelor de conducere.
CURTEA
În deliberare constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2347/17.11.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, s-a aprobat raportul de activitate al lichidatorului judiciar, s-a dispus închiderea procedurii insolvenței debitoarei SC INTERNATIONAL SRL A și radierea acesteia din registrul comerțului, în temeiul art. 136 din Legea nr. 85/2006 a fost descărcat lichidatorul de orice îndatoriri și responsabilități și s-a dispus notificarea sentinței tuturor părților interesate.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a constatat că la data de 17.11.2008 lichidatorul judiciar AR MANAGEMENT desemnat să administreze procedura insolvenței debitoarei SC INTERNATIONAL SRL, a solicitat să se dispună închiderea procedurii, ca urmare a lipsei bunurilor în averea debitoarei și a neavansării de către creditori a sumelor necesare pentru acoperirea cheltuielilor de lichidare, cerere care a fost reiterată și în raportul privind cauzele și împrejurările care au condus la încetarea de plăți, depus la dosarul cauzei anterior termenului de la data soluționării cauzei.
Judecătorul sindic a constata că procedura concursuală a fost deschisă prin sentința civilă nr. 573/05.05.2008, că s-au întocmit i comunicat notificările în condițiile art. 61 din lege, precum și faptul că din probele de la dosar, respectiv raportul privind cauzele și împrejurările care au dus la starea de insolvență a debitoarei, adresa de la Primăria Mun. A, rezultă că societatea nu deține bunuri valorificabile în patrimoniul său.
S-a mai constatat că deși prin Încheierea dată în ședința publică din 03.11.2008, s-a pus în discuția creditorilor interesați să avanseze cheltuielile necesare continuării procedurii, nici unul dintre aceștia nu s-a oferit la plata sumelor necesare derulării în continuare a acestei proceduri.
Împotriva acestei sentințe civile au declarat recurs creditoarele A și AVAS
Prima recurentă a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul dispunerii continuării procedurii de lichidare judiciară în scopul obligării lichidatorului judiciar de a formula acțiune în atragerea răspunderii materiale a fostului administrator social conform art. 138 din Legea 85/2006. În motivare a arătat că lichidatorul judiciar nu a întocmit un Raport amănunțit care să cuprindă cauzele și împrejurările ce au condus la ivirea stării de insolvență a debitoarei, respectiv persoanele cărora le-ar fi imputabilă această stare de insolvență și atragerea răspunderii lor patrimoniale pentru lipsa de diligență în conducerea activității societății. Aceeași recurentă mai arată că nu a fost desemnat un administrator special de către adunarea generală a acționarilor debitoarei, că raportul final și bilanțul de închidere nu a fost comunicat creditorilor, că judecătorul sindic și-a încălcat obligația de convocare a adunării creditorilor potrivit art. 129 din Legea 85/2006, astfel că în lipsa unei atari convocări creditorii nu s-au întâlnit, fiind lipsiți de posibilitatea de a formula obiecții asupra Raportului final întocmit de lichidator. În fine, s-a mai arătat că nici Comitetul creditorilor nu a fost desemnat, astfel că nici atribuțiile corelative a acestui organ nu au fost puse în practică.
Recurenta AVAS Bas olicitat casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei la judecătorul sindic în vederea continuării procedurii prevăzută de Legea 85/2006. În motivare s-a arătat că instanța a încălcat formele de procedură prevăzută sub sancțiunea nulității de art. 105 alin.2 proc.civ. ceea ce, în conformitate cu art. 104 pct.5 proc.civ. conducere la casarea sentinței pronunțate. De asemenea, hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct.9 proc.civ.
Sub primul motiv de recurs, creditoarea recurentă arată că Raportul final întocmit de lichidator împreună cu bilanțul general nu a fost comunicat în copie recurentei, astfel cum o impune art. 129 alin.1 din Legea insolvenței. Prin urmare, recurenta a fost lipsită de posibilitatea de a-și exercita drepturile procesuale relativ la conținutul acestui raport final.
Sub cel de-al doilea motiv de recurs, s-a arătat că și în condițiile fixate de art. 131 din Legea insolvenței lichidatorul judiciar avea obligația să comunice Raportul final și situația financiară, astfel încât creditorii să aibă posibilitatea de a uza de prevederile art.138 din aceeași lege, cu referire specială la antrenarea răspunderii patrimoniale personale a administratorilor sociali.
În cauză a formulat întâmpinare lichidatorul judiciar al debitoarei, AR MANAGEMENT, solicitând respingerea ambelor recursuri ca nefondate. În motivare a arătat că închiderea procedurii a avut loc pe temeiurile prev. de art. 131 din Legea 85/2006, după parcurgerea tuturor etapelor prevăzute de legea insolvenței, și anume notificarea administratorului social al debitoarei pentru depunerea actelor contabile; receptarea acestor documente și după examinarea lor întocmirea Raportului privind cauzele și împrejurările care au condus la insolvență; comunicarea acestui raport creditorilor; menționarea în Raportul final a opțiunii lichidatorului judiciar de a nu uza de acțiunea reglementată de art. 138 din Legea 85/2006 întrucât nu există probe în acest sens; menționarea faptului că debitoarea nu dispune de nici un fel de bunuri care să poată face obiectul lichidării; s-a convocat adunarea creditorilor pentru 05.09.2008 dar ședința nu a putut fi ținută întrucât s-a prezentat un singur creditor; a fost solicitată disponibilitatea creditorilor cunoscuți în procedură de a avansa sumele necesare continuării procedurii la care aceeași creditori fie nu au răspuns, fie au răspuns negativ. În fața acestor demersuri efectuate de către lichidatorul judiciar se arată că în mod legal și temeinic judecătorul sindic a dispus închiderea procedurii.
Examinând recursurile astfel declarate prin prisma motivelor invocate, a apărărilor formulate și ținând seama de motivele de recurs expres redactate de recurente (art. 304 pct.5 și 9, respectiv art. 304 ind.1 proc.civ.), Curtea de Apel constată că acestea sunt nefondate.
Ambele creditoare recurente își concentrează critica în special pe necomunicarea raportului final întocmit de către lichidatorul judiciar, iar acesta ar fi un motiv de casare cu trimitere spre rejudecare, întrucât s-ar fi încălcat o normă de procedură, încălcare sancționată cu nulitatea absolută.
Examinând acest motiv de recurs cu prioritate, Curtea constată că închiderea procedurii insolvenței față de debitoarea SC INTERNATIONAL SRL A, s-a dispus de către judecătorul sindic în temeiul prevederilor art. 131 din Legea 85/2006. Raportul lichidatorului judiciar avut în vedere de judecătorul sindic pentru a statua astfel, se află depus la dosar (filele 235, 236) în care se consemnează că debitoarea nu dispune de bunuri valorificabile, nu are sediu și nici fonduri pentru acoperirea cheltuielilor administrative, iar atragerea răspunderii administratorului societății debitoare nu poate fi probată, existând acordul creditorilor pentru închiderea procedurii. Acest Raport nu a fost comunicat creditorilor deoarece nu constituie un raport final în sensul prevederilor art. 129 din Legea 85/2006. În cauză nu a avut loc vreo lichidare de bunuri, dimpotrivă s-a constatat că nu sunt bunuri valorificabile și nici disponibilități bănești în averea debitoarei. De asemenea, nu se pune problema întocmirii unei situații financiare finale care să constate bunurile din averea debitorului care au fost lichidate și eventualele creanțe rămase neacoperite sau sub condiție.
Din cuprinsul normei prevăzută de art. 131 din Legea 85/2006 rezultă fără echivoc că o procedură va putea fi închisă în orice stadiu dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare.Ratio legis, rezultă că nu este necesar un raport final de natura celui prevăzut de art. 129 din Legea insolvenței și tot astfel, nu este prevăzută sub condiție imperativă comunicarea către creditori a raportului prin care se constată situația juridică evocată de art. 131 din aceeași lege. Prin urmare, Curtea statuează că nu a fost încălcată vreo normă de procedură astfel încât să fie prezent motivul de casare prevăzut de art. 304 pct.5 proc.civ.
Sub aspectul celei de a doua critici ce evocă neîntocmirea de către lichidatorul judiciar a unui raport amănunțit asupra cauzelor, împrejurărilor și persoanelor care au contribuit la ivirea stării de insolvență, motiv de recurs susținut în contextul art. 304 pct.9 proc.civ. de ambele recurente, Curtea examinând dosarul judecătorului sindic, constată că la filele 222 și următoarele se află acest raport din conținutul căruia rezultă atât cauzele și împrejurările ajungerii debitoarei în stare de insolvență cât și menționarea administratorului social, cu privire la care lichidatorul judiciar arată în mod succesiv motivele pentru care o eventuală acțiune în antrenarea răspunderii patrimoniale personale a acestui administrator nu se impune. Acest raport a fost comunicat creditorilor, a fost afișat la sediul Tribunalului, și prin urmare a fost cunoscut de persoanele creditoare interesate și, prin urmare, nu a existat nici un impediment pentru întrunirea adunării creditorilor, formarea Comitetului creditorilor și introducerea unei cereri în fața judecătorului sindic pentru a autoriza o eventuală acțiune ce vizează antrenarea răspunderii patrimoniale personale a administratorului social.
Curtea relevă că, în lipsa unor astfel de diligențe, în mod netemeinic creditoarele recurente solicită instanței de recurs obligarea lichidatorului la introducerea unei astfel de acțiuni după o eventuală casare cu trimitere spre continuarea procedurii insolvenței, câtă vreme în fața primei instanțe un astfel de demers judiciar nu a fost întrebuințat. Se constată astfel că cele două creditoare recurente recurg la formularea unei cereri ab initio pentru prima dată în recurs, asupra antrenării răspunderii patrimoniale a administratorului social, prin evitarea primului grad de jurisdicție ( omisio medio). Astfel fiind, Curtea urmează a respinge recursurile creditoarelor A și AVAS
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile creditoarelor A și AVAS B împotriva sentinței comerciale nr. 2347/17.11.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 19.02.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
RED. /02.03.2009
TEHNORED. /02.03.2009
PRIMA INSTANȚĂ: TRIBUNALUL ARAD
JUDECĂTOR SINDIC:
Președinte:Cătălin Nicolae ȘerbanJudecători:Cătălin Nicolae Șerban, Marian Bratiș, Anca
