Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 291/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA nr. operator 2928
SECȚIA COMERCIALĂ
DOSAR NR.-
DECIZIA CIVILĂ NR.291/COM
Ședința publică din 19 februarie 2009
Completul de judecată compus din:
PREȘEDINTE: Dorin Ilie Țiroga
JUDECĂTOR 2: Marian Bratiș
JUDECĂTOR 3: Cătălin
GREFIER:
S-a luat în pronunțare recursul formulat de către debitoarea C împotriva sentinței comerciale nr.931/JS/20.11.2008 pronunțată de Tribunalul C-S, în dosarul nr-, în contradictoriu cu creditoarea intimată C și administratorul judiciar Ferm Consult, având ca obiect procedura insolvenței.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile asupra recursului și concluziile părților au avut loc în ședința publică din data de 12 februarie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie și potrivit căreia pronunțarea a fost amânată pentru azi, când se constată că debitoarea recurentă Cad epus concluzii scrise și chitanța reprezentând achitarea taxei judiciare de timbru în sumă de 22,70 lei și 0,6 lei timbru judiciar.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința comercială nr.931/JS/20.11.2008, pronunțată de judecătorul sindic al Tribunalului C-S în dosarul nr-, s-a respins excepția invocată de către pârâta debitoare " ", cu privire la lipsa calității procesuale active a reclamantei creditoare " ", de a formula o cerere introductivă împotriva pârâtei debitoare societate comercială, în conformitate cu prevederile Legii nr. 85/2006, privind procedura insolvenței.
S-a respins cererea formulată de către pârâta debitoare " ", prin care s-a solicitat a se dispune suspendarea judecării cauzei ce face obiectul dosarului nr- al Tribunalului C-S, în contradictoriu cu reclamanta creditoare Societatea comercială " ", pentru deschiderea procedurii insolvenței, instituită prin Legea nr.85/2006, în temeiul art. 244 alin.(1) Cod procedură civilă, până la soluționarea în mod definitiv și irevocabil, a dosarelor Judecătoriei Caransebeș nr. 2674/208, având ca obiect emiterea ordonanței care să conțină somația de plată și nr-, având ca obiect constatarea nulității absolute a convenției din 27 iunie 2008 privind novația.
În temeiul art. 3, pct.1, pct.6 și pct.12, și art. 33 alin. (4) prima teză, din Legea nr.85/2006, privind procedura insolvenței, a constatat că pârâta debitoare " ", se află în stare de insolvență, în raport de creanța declarată de către reclamanta creditoare cesionară " ", prin cererea introductivă, în cuantum total de 38.636,90 lei.
În temeiul art. 31 alin. (1) și alin.(3), din Legea nr. 85/2006, privind procedura insolvenței,
A admis cererea introductivă, formulată de către reclamanta creditoare cesionară " ", împotriva pârâtei debitoare " " și a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței împotriva acesteia.
A dispus desemnarea ca administrator judiciar pe " "
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a reținut că:
Prin cererea introductivă, reclamanta creditoare a chemat în judecată pe pârâta debitoare, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate că pârâta debitoare datorează reclamantei creditoare societate comercială suma totală de 38.626,90 lei, cu titlu de preț marfă neachitată, până la împlinirea termenelor scadente de plată, creanță care este certă, lichidă și exigibilă, în raport de care să se stabilească că pârâta debitoare societate comercială se află în stare de insolvență și, în consecință, împotriva pârâtei debitoarei societate comercială să se dispună deschiderea procedurii insolvenței prevăzută de Legea nr. 85/2006.
În susținerea cererii introductive, reclamanta creditoare arată că s-a livrat pârâtei debitoare produsul motorină, pentru care s-au emis facturile nr. 243 din 09 aprilie 2008, nr. 350 din 05 mai 2008 și nr. 375 din 15 mai 2008, care au fost neachitate integral sau parțial, rămânând un rest de plată neachitat în sumă de 38.626,90 lei, cu titlu de preț.
S-a reținut de către instanța de judecată că pârâta debitoare nu a formulat contestație prin care fie să se conteste starea de insolvență, fie să recunoască starea de insolvență, în raport de creanța pretinsă prin cererea introductivă.
Prin întâmpinarea depusă la termenul de judecată din data de 25 septembrie 2008 (24 dos. trib.), de către pârâta debitoare, s-a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei creditoare, învederând că nu a avut nicio relație comercială cu, din care să fi rezultat vreo creanță, menționând că din facturile depuse alăturat la cererea de lichidare judiciară rezultă la rubrica furnizor (cumpărător) " "
Se constată că atât în cererea introductivă, cât și din întâmpinare, precum și din celelalte înscrisuri ce emană de la părțile litigante, pârâta debitoare, își are indicat sediul social în municipiul C,-, județul C-
Examinând însă cele trei facturi evidențiate în cererea introductivă, potrivit susținerilor pârâtei debitoare societate comercială, depusă la termenul de judecată din data de 25 septembrie 2008, se constată că observațiile acestei pârâte debitoare societate comercială sunt reale. Astfel că în toate cele trei facturi, respectiv cu nr. 243 din 09 aprilie 2008, nr. 350 din 05 mai 2008 și nr. 375 din 15 mai 2008 (5-7 dos. trib.), este evidențiat în calitate de furnizor, respectiv ca vânzător, " " și nu, iar în calitate de cumpărător.
Prin precizările nr.183 din data de 08 octombrie 2008 (26 dos. trib), de către reclamanta creditoare, se precizează că cererea introductivă a fost formulată de către aceasta urmare a novației dintre " " și, în condițiile art. 1128, pct. 3 Cod civil, prin substituire de creditor pentru livrările și creanțele din acest dosar, conform convenției încheiate la data de 27 iunie 2008 între aceste două creditoare (29 dos. trib.)
Având în vedere această novație intervenită între " ", în calitate de vânzător (furnizor), și, conform convenției încheiate la data de 27 iunie 2008, ca modalitate de transformare a obligațiilor prin stingerea unei obligații cu nașterea altei obligații, respectiv stingerea obligației pârâtei debitoare, față de creditoarea vânzătoare " " și nașterea unei alte obligații față de reclamanta creditoare, prin schimbarea de creditor, prima instanță a constatat că excepția invocată de către pârâta debitoare societate comercială cu privire la lipsa calității procesuale active a reclamantei creditoare, în a promova cererea introductivă este nefondată, astfel că se va respinge ca atare.
Aceasta și în considerarea faptului că novația intervenită la data de 27 iunie 2008, privește cele trei facturi în litigiu (nr. 243 din 09 aprilie 2008, nr. 350 din 05 mai 2008 și nr. 375 din 15 mai 2008), care privesc o creanță certă, lichidă și exigibilă, în sumă de 38.626,90 lei, cu titlu de preț marfă (motorină ), vândută și respectiv cumpărată, care nu a fost contestată în conformitate cu prevederile art. 33 alin.(2) din Legea nr. 85/2006, privind procedura insolvenței.
Este corect că împotriva convenției încheiate la data de 27 iunie 2008, între " " și, cu privire la novația intervenită între aceste două societăți comerciale privitoare la creanța în sumă de 38.626,90 lei, s-a formulat de către pârâta debitoare, acțiune în constatarea nulității absolute a acestei convenții, ce face obiectul dosarului nr- al Judecătoriei Caransebeș.
Este de asemenea corect că aceeași reclamantă creditoare, din pricina comercială de față, respectiv, a formulat împotriva pârâtei debitoare, o cerere pentru emiterea Ordonanței care să conțină somația de plată a pârâtei debitoare societate comercială pentru plata sumei de 38.626,90 lei, cu titlu de obligații de plată, cu titlu de preț marfă (motorină ), conform facturilor nr. 243 din 09 aprilie 2008, nr. 350 din 05 mai 2008 și nr. 375 din 15 mai 2008, care face obiectul dosarului nr- al Judecătoriei Caransebeș.
În conformitate cu prevederile art. 31 alin. (1), din Legea nr. 85/2006, orice creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii prevăzute de această lege împotriva unui debitor prezumat în insolvență poate introduce o cerere introductivă.
Potrivit pct. 6 al art. 3 din Legea nr. 85/2006, prin creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii insolvenței se înțelege creditorul a cărui creanță împotriva patrimoniului debitorului este certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 30 de zile, iar conform pct.1, lit. a al art. 3 din aceeași lege, "insolvența este prezumată ca fiind vădită atunci când debitorul, după 30 de zile de la scadență, nu a plătit datoria sa față de unul sau mai mulți creditori".
După cum s-a mai reținut, împotriva cererii introductive formulată de către reclamanta creditoare societate comercială, privitoare la existența unei creanțe, certe lichide și exigibile rezultă din facturile nr. 243 din 09 aprilie 2008, nr. 350 din 05 mai 2008 și nr. 375 din 15 mai 2008, (neachitate integral, de către pârâta debitoare societate comercială nu s-a formulat contestație în condițiile prevăzute la art. 33 alin. (2) din Legea nr. 85/2006, în sensul că nici nu a contestat existența stării de insolvență prezumată în raport de creanța pretinsă de reclamanta creditoare societate comercială, cum nici nu a recunoscut existența stării de insolvență.
Însă în același timp, aceeași pârâtă nici nu a făcut dovada că a plătit datoria sa în sumă totală de 38.626,90 lei față de reclamanta creditoare, până la împlinirea termenelor scadente, prevăzute în cele trei facturi fiscale mai sus-menționate, dar nici după aceea până la rămânerea în pronunțare a cauzei introductive din pricina comercială de față, cum de altfel nici nu a contestat această creanță ca fiind certă, lichidă și exigibilă, în sensul prevederilor art. 379 Cod procedură civilă.
Astfel fiind, prima instanță a constatat că sunt întrunite cerințele prevăzute la art. 3, pct.1, pct. 6 și pct. 7 din Legea nr. 85/2006, privind procedura insolvenței, în ceea ce privește creanța reclamantei creditoare societate comercială asupra averii debitoarei pârâte societate comercială în cuantum de 38.626,90 lei cu titlu de preț marfă (motorină ), creanță care s-a dovedit a fi certă, lichidă și exigibilă, în sensul prevederilor legale mai sus-citate.
În raport de considerentele de mai sus, prima instanță a apreciat că nu este justificată suspendarea judecării cererii introductive formulată de reclamanta creditoare societate comercială din pricina comercială dedusă judecății în cauza de față pentru deschiderea procedurii insolvenței instituită prin Legea nr. 85/2006, împotriva pârâtei debitoare societate comercială, în conformitate cu prevederile art. 244 alin. (1), pct. 1 Cod procedură civilă, până la soluționarea în mod definitiv și irevocabil, a cauzelor ce fac obiectul dosarelor nr- și nr- existente pe rolul Judecătoriei Caransebeș, la care s-a făcut referire mai sus.
Aceasta având în vedere împrejurarea că prin această suspendare s-ar tergiversa în mod nejustificat examinarea stării de insolvență a debitoarei pârâte societate comercială, stare în care s-a dovedit că se află și care nu a fost contestată de către aceasta, și prin aceasta s-ar putea aduce o atingere, vădită, intereselor reclamantei creditoare societate comercială și a celorlalți potențiali creditori îndreptățiți să participe la procedura insolvenței ce ar urma să participe, în scopul îndestulării lor pentru acoperirea creanțelor acestora pe care le au asupra averii debitoarei pârâte societate comercială.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs debitoarea, solicitând admiterea recursului, în principal, casarea sentinței recurate în baza dispozițiilor art. 312, pct. 5.proc.civ. în vederea cercetării fondului cauzei, iar în subsidiar modificarea în tot a sentinței recurate ca fiind total netemeinică și nelegală și respingerea cererii formulată de către SR. privind deschiderea procedurii insolvenței, în baza dispozițiilor art. 312, pct. 2, raportat la art. 304 punctele 7,8 și 9.proc.civ.
În motivare, a arătat că prin acțiunea formulată s-a solicitat de către reclamanta deschiderea procedurii de insolvență a în baza dispozițiilor Legii 85/2006, bazându-se pe facturile nr: - 243/09.04.2008 în sumă de 9.468,01 lei - 350/05.05.2008 în sumă de 28.564 lei și 375/15.05.2008 în sumă de 694,89 lei.
Cele trei facturi sunt emise de către o altă societate comercială, respectiv de care are sediul în C DE 94 KM 456,6,nr.0, având J - și -, deci o societate total diferită de societatea reclamantă
La primul termen de judecată, prin întâmpinarea formulată, s-a invocat lipsa calității procesuale active a reclamantei cu sediul în C str. - Grădiniței, bloc 5,. A,. 10, jud. C-
Debitoarea recurentă a invocat faptul că nu a desfășurat nicio relație comercială cu din care să fi rezultat o creanță. Din facturile depuse la dosar, rezultă că la rubrica furnizor apare, cu sediul în C DE 94, KM 456,6.
La termenul din 23.10.2008 s-a dispus de către instanță obligarea reclamantei să depună contractul de novație de care a făcut vorbire după ce a fost ridicată excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei arătată de către pârâtă, acordându-se termen la data de 06.11.2008. La acest termen de judecată, pârâta a formulat o cerere de suspendare a prezentului dosar până la soluționarea definitivă și irevocabilă a dosarului civil nr- aflat pe rolul Judecătoriei Caransebeș, acordându-se termen la data de 20.11.2008 pentru soluționarea acestei cereri. Dosarul în baza căruia s-a solicitat suspendarea se referă la cererea de emitere a unei somații de plată pentru suma rezultată din facturile neachitate de recurentă pentru care urmează să se pronunțe instanța de judecată privind întrunirea condițiilor prevăzute de art. 1 din OG5/2001, fiind astfel în situația unei litispendențe, în sensul că prin admiterea cererii de declarare a insolvenței se consideră creanța lichidă, exigibilă și certă conform disp. Legii 85/2006, condiții care nu se pot verifica fără a se intra pe fondul cauzei, respectiv administrarea de probe pentru a dovedi că suntem în fața unei creanțe lichide, exigibile și certe privind debitul pârâtei către creditoare C
Tribunalul C-S motivează în sentință că societatea comercială se află în încetare de plăți, stare de fapt dovedită prin împrejurarea că pârâta debitoare nu a făcut plata obligațiilor bănești. Dar societatea comercială a făcut plăți în sumă de 50.000 lei aproape zilnic, dar către alte societăți. Această motivare nu poate fi reținută de Instanța de fond, mai ales că s-a dovedit cu acte că între părți mai este un litigiu, în care reclamanta are datorii neachitate către, urmând a se face probabil compensare a datoriilor.
Fără a se ține seama de aceste aspecte, instanța de fond admite cererea reclamantei și dispune deschiderea procedurii insolvenței față de debitoarea, menționând aspectul că societatea debitoare ar fi în incapacitate de plăți că nu a achitat creanța rezultată din facturile menționate, dar fără nici o altă probă existentă la dosarul cauzei care să întărească și să susțină această apreciere, fapt ce dovedește o necercetare a fondului cauzei privind creanța precum și a condițiilor ce trebuie să le îndeplinească pentru a produce efecte asupra debitorului în situația în care debitorul contestă atât creditorul în speță, cât și situația incapacității de plăți în care ar trebui să se găsească conform disp. Legii 85/2006.
Deci, nu sunt îndeplinite condițiile privitoare la calitatea procesuală activă a creditorului, existența creanței, certitudinea ei, lichiditatea și exigibilitatea precum și incapacitatea de plăți a debitorului, sens în care menținerea sentinței atacate ar da naștere la un fenomen juridic de care s-ar putea folosi orice persoană juridică rău intenționată care pentru a obține o plată nedatorată ar putea recurge la o cerere de introducere a insolvenței, ori însuși legiuitorul prin legea insolvenței a urmărit să împiedice aceste practici la care încearcă să apeleze tot mai mulți "creditori" pentru a obține plăți nedatorate.
În drept invocă și disp. art. 1. comercial și disp. art. 7206.proc.civ. și art. 721 și 723.proc.civ.
Pentru aceste considerente solicită admiterea recursului și în principal casarea sentinței recurate cu trimitere spre rejudecare, iar în subsidiar, admiterea recursului și modificare în tot a sentinței recurate și respingerea cererii reclamantei.
Examinând sentința atacată, în limitele motivelor de recurs, Curtea constată că recursul este fondat, însă numai pentru unele din motivele invocate, urmând a fi admis, pentru considerentele ce succed:
Din probele dosarului, Curtea reține că reclamanta creditoare a solicitat declanșarea procedurii insolvenței împotriva debitoarei, pentru o creanță restantă de 38.626,90 RON, rezultând din următoarele facturi: nr. 243 din 09 aprilie 2008 (9.468,01 RON), nr. 350 din 05 mai 2008 (28.564 RON) și nr. 375 din 15 mai 2008 (694,89 RON).
Într-adevăr, după cum susține debitoarea recurentă, la rubrica "Furnizor", în toate aceste facturi apare " ", deci o altă persoană decât cea care a cerut declanșarea insolvenței, însă calitatea de creditor a persoanei care a solicitat declanșarea procedurii ( ) reiese din actul juridic intitulat "Convenție", încheiat între și " ", la data de 27.06.2008 (fila 14 din dosarul de recurs).
Prin acest contract, " " a cesionat către creanțele pe care le avea asupra debitoarei, rezultând din facturile enumerate mai sus.
Față de conținutul clauzelor din contract, acesta este o veritabilă cesiune de creanță, iar nu o novație prin schimbare de creditor, cum greșit au calificat-o părțile și instanța de fond.
prin schimbare de creditor implică o modificare a contractului inițial, cu acordul tuturor părților (vechiul creditor, noul creditor și debitorul), pe când cesiunea de creanță nu impune și acordul debitorului, ci doar notificarea lui, în vederea asigurării opozabilității, conform art. 1393, alin. 1 Cod civil.
Având în vedere că a devenit creditorul, prin cesiunea de creanță, prima instanță a considerat în mod legal și temeinic că are calitate procesuală activă.
De asemenea, sunt nefondate și criticile din recurs ce vizează greșita soluționare de către judecătorul sindic a cererii de suspendare formulată de debitoarea Astfel, în ceea ce privește suspendarea până la soluționarea cererii de emitere a somației de plată formulată de creditoarea împotriva debitoarei, pentru aceeași sumă pentru care se solicitase și declanșarea insolvenței, judecătorul sindic a reținut corect că, în procedura insolvenței, trebuie examinată starea de insolvență a debitoarei și dacă creditoarea prezintă o creanță certă, lichidă și exigibilă.
Curtea atrage atenția că procedura somației de plată este o procedură necontencioasă și pusă exclusiv la îndemâna creditorului, iar soluționarea cererii de declanșare a insolvenței nu poate fi suspendată până la finalizarea somației de plată.
De asemenea, Curtea consideră că nu se poate vorbi despre litispendență, întrucât acest incident de procedură presupune existența concomitentă a mai multor litigii între aceleași părți, pentru aceeași cauză și același obiect (art. 163, alin. 1.proc.civ.), ceea ce nu este cazul în speță.
Se constată că judecătorul sindic a analizat pe fond cererea de declanșare a procedurii insolvenței, analizând caracterul cert, lichid și exigibil al creanței creditoarei, precum și posibilitatea de plată a acesteia de către debitoarea, motiv pentru care nu se poate cere casarea sentinței atacate, pentru nepronunțarea pe fond, conform art. 312, alin. 5.proc.civ.
Nu are nicio relevanță faptul că debitoarea a făcut plăți în sumă de 50.000 lei aproape zilnic, întrucât, pentru a se declanșa procedura insolvenței, este de ajuns ca un singur creditor să nu fie plătit de mai mult de 30 zile de la scadență iar creanța să fie peste valoarea prag de 10.000 RON.
În speță, la momentul pronunțării sentinței atacate, debitoarea avea o creanță de 38.626,90 RON, restantă de peste 30 zile, motiv pentru care în mod corect judecătorul sindic a considerat că această debitoare se află în stare de insolvență.
În recurs însă, debitoarea a făcut dovada achitării celor trei facturi (total 38.626,90 RON, conform ordinelor de plată de la filele 28-30 din dosarul de recurs), astfel că creanța pentru care s-a declanșat procedura insolvenței nu mai există și, implicit, nu mai există nici starea de insolvență a debitoarei.
Întrucât la dosar nu există declarații de creanță și ale altor creditori sociali, se poate afirma că pasivul debitoarei a fost acoperit, astfel că procedura insolvenței nu-și mai găsește justificarea.
Față de aceste considerente, în baza art. 312, alin. 1-3.proc.civ. Curtea va admite recursul formulat de debitoare și va modifica în tot sentința atacată, în sensul că va respinge cererea de declanșare a procedurii insolvenței.
În baza art. 7 din Legea 26/1991, un exemplar al prezentei decizii va fi comunicat la. C-S, în vederea efectuării cuvenitelor mențiuni în registrul comerțului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de debitoarea C împotriva sentinței comerciale nr.931/JS/20.11.2008, pronunțată de Judecătorul sindic al Tribunalului C-S în dosarul nr-, modifică în tot sentința atacată în sensul că respinge cererea creditoarei pentru declanșarea procedurii de insolvență împotriva debitoarei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19 februarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - DR. - - - -
GREFIER,
Red./25.02.2009
Tehnored 2 ex./25.02.2009
Instanță fond: Tribunalul C-
Jud.
Președinte:Dorin Ilie ȚirogaJudecători:Dorin Ilie Țiroga, Marian Bratiș, Cătălin
